Mă lepăd de tine ca de Satana, însă în final ajung agățată tot de gâtul tău…

Mă lepăd de tine ca de Satana, însă în final ajung agățată tot de gâtul tău…

Dar să nu mă iei niciodată în serios. Șansele ca eu să mai cad răpusă de dragoste la picioarele vreunui bărbat sunt aproape nule. Sunt o iluzie. Sunt impulsivă. Dacă simt, acționez. Însă mă pun în mișcare doar atunci când sunt încolțită de niște sentimente puternice. Așa îmi pierd nu doar starea, ci și mințile. Nu am somn. Nu mă pot concentra la nimic altceva și-aș fi în stare să străbat țara în lung sau în lat pentru a-mi astâmpăra dorul. Sunt capabilă de lucruri inimaginabile și, din păcate, pot să cobor până-n Infern pentru a-mi atinge scopurile care, deși nu sunt meschine, nu sunt nici tocmai cinstite.

Orgasmul… nu sexul este cel mai important, ci dorința. Dacă, vreodată, întreaga mea ființă va tânji după tine, dacă prezența ta în viața mea va fi de o importanță maximă, atunci să știi că sufletul meu se află în palma ta, iar tu vei avea întreaga putere. Vei putea să îl fărâmi, mi s-a mai întâmplat, sau vei putea să îl înalți la ceruri. Libertatea o ai tu, curajul îl am eu. Îmi asum modul în care aș putea fi ucisă. Și știi de ce?! Pentru că nimeni nu are voie să decidă în locul meu. Nimeni nu poate și nu are trebui să trăiască în locul meu dragostea sau durerea, dumnezeirea sau iadul, virtutea sau păcatul.

Când iubesc, nimic nu mă mai sperie. Și n-am curajul nebunului. Nu! Sunt perfect conștientă de alegerile pe care le fac, de dansul morții în care mă bag, de jocul riscant și periculos în care îmi folosesc toate armele din dotare. Sigur că este epuizant, dar dacă nu sunt provocată, parcă nu merită efortul. Asta nu e iubire? Se prea poate! Însă este singura formă de dragoste pe care o cunosc eu. Spune-i fantezie, obsesie, iluzie sau risc, așa mă simt vie.

Dar, așa cum ți-am spus și mai sus, șansele ca eu să mă mai îndrăgostesc nebunește sunt aproape inexistente.

Sexul nu este un indicator al iubirii. Dacă fac sex cu tine nu înseamnă că te iubesc, nu înseamnă că te vreau pe termen lung, nu înseamnă că mă poți domina. Nu sunt a ta, eu nu aparțin nimănui. În ultima vreme repet această propoziție într-un mod aproape obsesiv și nimeni nu mă crede. Ba chiar sunt și „amenințată”: „Băi, dacă te culci cu mine, n-o să mai vrei vreodată alt bărbat!” Pe bune?! Hai, mai taie din infatuare că nu te-ai născut Zeu al Sexului.

Culmea este că eu, așa nimfomană cum par pe blog, aleg să mă culc în special cu bărbații care nu prezintă niciun pericol pentru mine. Cum adică? Pur și simplu. Când mă conving că nu m-aș putea îndrăgosti de tine, atunci primești accesul în cearșafurile mele. FĂRĂ STRES, fără obligații, fără așteptări, fără dureri de cap și, mai ales, dețin controlul! Știu, știu… sexul nu se compară cu a face dragoste cu omul iubit. Dar de unde să îl iau eu pe acest om iubit?! Nu există.

Așa că, pentru că trebuie să am grijă de mintea și de corpul meu, pentru că sexul este și o necesitate, dar și o modalitate de a combate plictiseala, rutina și monotonia, din când în când aleg să mă plimb cu Dacia GRATIS decât să-mi pierd viața într-un Ferrari. Sigur că cele două experiențe nu se pot compara. Dar vedeți voi, după 30 de ani, nu prea mai găsești câte un Ferrari la fiecare colț de stradă. Așa că iei Dacia, nouă, bună, sigură, satisfăcătoare. Nu te dă pe spate, dar nici nu te omoară. Totul e confortabil și SAFE.

Lipsește adrenalina? Lipsește! Însă de oricâte ori m-aș lepăda eu de Satana, în final tot agățată de gâtul lui ajung. Da, spun adesea că mă cumințesc, că nu mai vreau jocuri și amor periculos, însă până la urmă sfârșesc bălăcindu-mi picioarele tot în ape tulburi. La început intru până la glezne, fiind sigură că nimic rău nu mi se poate întâmpla, însă când apele învolburate îmi trec de genunchi, ajung la mâna sorții. Și-atunci… Dumnezeu cu mila. Dar cine se bucură de adrenalină? Cine ajunge la mal vie, însă nu tocmai nevătămată? Eu! Dar mai puternică decât am fost vreodată.

Mă lepăd de tine ca de Satana, însă fii sigur, în final tot agățată de gâtul tău ajung!

P.S. Titlul este o metaforă! Dacă trebuie să explic ce-am vrut să comunic prin titlu, înseamnă că nu ești cititorul pe care l-am vizat și, probabil, blogul meu nu îți va fi pe plac. Așa că nu te osteni, mergi mai departe!

Ești la fel de bun ca țigara pe care o fumez…

Ești la fel de bun ca țigara pe care o fumez…

Îmi produci atât de multă plăcere încât știu că într-o zi o să mă omori.

Aș mușca din inima ta cu putere, să simt dacă dragostea ta este dulce sau amară. Să mor otrăvită sau să ating nemurirea. Cu sângele tău mi-aș îmbăta întreaga-mi ființă, iar de voi simți gust de fiere în el, voi ști că iubirea pe care mi-ai jurat-o cândva s-a dus pe apa sâmbetei.

Simți cum tremur? Sub palmele tale sunt fragilă. Fiara din mine a fost îmblânzită de atingerea ta, iar buzele-ți feroce, nemiloase și neîndurătoare cu biata mea inimă, mi-au șters urma oricărui alt sărut. Te rog, îndură-te de mine! Ia-mi viața cu un sărut, prefer să mor așa decât să nu îți fi trăit iubirea.

Te vreau! Te vreau arzând atât de tare în interiorul meu încât… mă apucă spasmele musculare dinainte de a te atinge.

Te văd chiar și fără să te văd. Îmi bate dorința în suflet cu forța unui om nebun.

Știu ce urmează! Vreau să urmeze. Mă apropii de chipul tău, îți sărut ochii, obrajii, fruntea și nasul. Îți cuprind sinele în brațe și ți-l îmbrățișez cu un dor dureros de apăsător.

Uh, îmi umezesc buzele, în ochii tăi îmi privesc moartea. Cea mai dulce dintre toate. Pot să trag ușor cu dinții de buza ta de jos? Nu vreau să te sărut. Mă concentrez asupra pantalonilor. Acel ceva îl vreau în mine. Acum!

Te mângâi pe spate și îmi îngrop nasul în gâtul tău. În seara asta mă droghez cu tine. Îți ling ușor lobul urechii și îți spun: fiecare centimetru din pielea mea tânjește după tine. Lasă-mă să te gust, să te miros, să-mi mângâi sânii de pieptul tău, iar apoi, drept răsplată, o să cobor ușor spre penisul tău deja erectil pe care vreau să-l cuprind cu buzele-mi flămânde, să mă bucur de tăria lui în timp ce îți ascult respirația sacadată.

Limba mea îți răsfață falusul cu precizia unei artiste. Nu te împotrivi, dar nici nu vreau să te predai încă. Te mușc de abdomen pentru a-ți reaminti că plăcerea se naște din durere, tu știi mai bine decât mine. Apoi, printre gemete, îți satisfac în continuare bărbăția. Cu poftă. În clipa asta doar tu contezi…

Când te simt zvâcnind pe limba mea, când ești pe punctul de a ejacula, mă opresc. Îți apuc penisul cu mâna, îi ofer un ultim sărut, apoi îți spun: domină-mă, vreau să faci dragoste cu mine de parcă ar fi prima și ultima dată.

Mă întind pe pat, îmi depărtez picioarele și încep să mă ating, iar tu mă privești. Sunt deja umedă și te invit să intri. Fă-o cu putere. Mă încolăcesc în jurul tău, te zgârii ușor pe spate și te strâng cât pot de tare în mine. Ard pe interior, tremur din toate încheieturile, cuvintele tale îmi îngheață sângele în vine. Taci. Nu-mi mai șopti, vrei să-mi stea inima?! Iubește-mă și taci! Mintea mea percepe totul într-un mod extraordinar. Oare știi ce naști în mine și câtă putere ai asupra mea? Focul se întețește, însă nu e momentul pentru a avea orgasm. Încă nu m-am săturat de tine.

Te sărut cu delicatețe în timp ce cu mâna îți dansez falulsul pe vulva mea. Îmi masez ușor clitorisul cu penisul tău, apoi mă răsucesc pe burtă. Fă ce dorești din mine. Sunt a ta! Te vreau apăsat, în mișcări circulare, rapide, violente. Corpul mi se încleștează, mușc din pernă și te strâng în mine. Ating climaxul, apoi fiecare mușchi din trupul meu devine lichid. Îmi pierd mințile și respirația. În acest moment nimic nu mai contează…

Nu știu să iubesc altfel decât viu și înflăcărat!

 

Sexul fără poveste nu are niciun farmec

Sexul fără poveste nu are niciun farmec!

Nu mai funcționează nici măcar dorința! Pentru ce?! De ce aș renunța la haine și la inhibiții?! Pentru o partidă de sex care oricum n-are cum să fie la înălțimea unui moment în care chiar există dragoste? Nu! Se pare că am trecut de vârsta în care făceam sex doar din curiozitate. Atracția nu mai este de ajuns. Vreau poveste! Vreau să simt nebunia aceea care mă face să nu-mi pot lua gândul de la el. Doar așa pot spune Da în fața așternutului, altfel nu.

Zilele trecute au fost tentante. Am aflat că nu mai sunt vechea Damă. Am fost ispitită de doi ochi albaștri și de niște buze cărnoase pe care le-aș fi sărutat în draci. Avea tot ce-i trebuia pentru a-l dori oriunde, oricând, în cele mai nerușinate ipostaze. L-aș fi sodomizat, așa cum ar spune Devill, prietenul meu. Imaginația mi-a luat-o de câteva ori la trap din cauza lui. Aș fi vrut să-l simt mișunându-mi prin sânge, însă m-am controlat și m-am comportat ca o femeie decentă, demnă de vârsta pe care o am. N-am dat de bănuit nimic, deși ochii mă trădează și pe mine. Recunosc, creierul meu e departe de a fi decent și tare m-aș mai fi scăldat în palmele lui lăsându-mă dusă de valul unor sărutări fierbinți. Am un creier de curvă uneori

Vechea Damă mă îndemna să mă dezlănțui, să gust din fructul interzis și să-mi asum din nou o aventură cu un bărbat mai tânăr decât mine. În alte condiții probabil că aș fi făcut-o. Acum câțiva ani m-aș fi dat de trei ori peste cap și aș fi reușit în timp record să-mi satisfac această curiozitate perversă. Are toate calitățile necesare pentru a mă simți atrasă de el, mai puțin o minte ageră ca a mea. Dețin o armă cu care l-aș putea bate la fundul gol – o minte mult mai ascuțită decât a lui.

Ar putea să dea foc imaginației și dorinței mele sexuale, dar n-ar putea niciodată să mă provoace intelectual. Oh, de când am devenit atât de complicată?! De când sentimentele au devenit atât de importante?! De când am încetat să mai ard etape?! Iată! Odată cu zbuciumul ăla interior, marcant, am dobândit și maturitatea necesară de a fi mai selectivă. Acum se pare că mă prețuiesc, nu mă mai mulțumesc cu puțin și nici nu mă mai mint că sunt impresionată de un zâmbet șarmant. Și ce zâmbet! Dar i-am rezistat! Deși glezna mi-ar fi scăpat într-un hal fără de hal, m-am răsucit pe călcâie și-am plecat din fața lui demnă. Câteva zile l-am tot avut în fața ochilor, „suportându-i” glumele amuzante, vorbele de duh, mărturisirile incitante, poveștile hazlii despre trecut și toate acele manifestări ale personalității lui care îmi plăceau.

Am fost tentată să revin la vechile obiceiuri. Dar cu ce m-aș fi ales? Cu o amintire care ar fi putut să fie jalnică! Unde dragoste nu e, nimic nu e. Sexul fără poveste nu are niciun farmec. N-are rost să mai trec peste seducție, peste acea stare minunată a îndrăgostirii sau peste momentele de euforie pe care le simt numai atunci când iubesc. Nu se compară nimic nu se compară. Poate fi frumosul frumoșilor, cu cei mai minunați ochi albaștri, dacă nu iubesc, înseamnă că nu iubesc și nu are rost să mă aplec în fața lui, obedientă și cu chiloții în vine! Unde-i lege, nu-i tocmeală! 🙂

P.S. Din punctul meu de vedere, sexul fără poveste nu are niciun farmec. Climaxul trebuie să fie atât la nivel fizic, cât și la nivel mental și emoțional! Doar așa e poveste!

Femeia-vânător: te-am ales ca să mă folosești!

Femeia-vânător: te-am ales ca să mă folosești!

Sunt o nesuferită și nu plac pe oricine. Mă deschid și mă atașez greu. Însă Ștefan a fost și este o adevărată surpriză pentru mine. Nu mă așteptam, însă este unul din acei bărbați, puțini la număr, cu care am fost pe aceeași lungime de undă din prima clipă. Mi-a fost ușor să-i vorbesc, să îl înțeleg și să mă fac înțeleasă. Mai rar așa conexiune. Am putea sta la povești ore în șir și cred că nu m-aș plictisi, mai ales dacă am sta pe un balcon răcoros, privind Bucureștiul gălăgios și fumând cu nesaț țigări mentolate. Conversațiile cu el sunt o reală plăcere. El are păsărelele lui, eu le am pe ale mele și uite așa s-au născut câteva discuții interesante pe care le păstrez și acum în memorie.

Nici nu mă mir că l-am plăcut imediat! Când am deschis ușa camerei de hotel m-am „izbit” de un zâmbet imens și o îmbrățișare gingașă, de parcă îi era teamă să nu mă frângă. Aveam câteva emoții, dar mi-au trecut rapid, atât de natural a fost momentul. Pe Ștefan l-am cunoscut weekendul trecut în București, e un moldovean tare interesant și vesel. Nu ridicați din sprânceană, nu m-am îndrăgostit peste noapte, este iubitul prietenei mele și noul meu frate cu ochii verzi. Dama este DECENTĂ! Ea are nevoie de răspunsuri, nu de idile!

Vineri seară, la un pahar de vodkă tonic (băutura mea preferată), m-am dat la discuții cu Ștefan despre dragoste, evident. N-am definit iubirea, pentru că oricum ea nu poate avea o singură definiție, ci mai multe, însă am ajuns la concluzia că trebuie să renunț la rolul de femeie-vânător, singura poziție pe care am cunoscut-o vreodată. Mi s-a strâns puțin inima când l-am auzit pe Ștefan sfătuindu-mă să nu mai fiu femeie-vânător pentru că oricât mi-ar fi de greu, acest lucru nu este DELOC în avantajul meu. Nu știu dacă voi reuși vreodată să fiu altfel decât sunt dar merită încercat.

Sunt o femeie care acționează. Care preferă acțiunea în detrimentul așteptării. Într-adevăr sunt bărbați cărora le plac femeile îndrăznețe, majoritatea cu care am fost au fost atrași de această nebunie a mea, însă cei mai mulți se simt fie intimidați, fie invadați. Probabil că atitudinea și felul meu de a fi anulează masculinitatea bărbatului, iar acest lucru reprezintă un minus. Când bărbatul nu se mai simte bărbat, iar femeia încearcă să preia puterea, relația este sortită pieirii. Se spune că într-un cuplu bărbatul protejează (prin puterea lui), iar femeia dăruiește (datorită iubirii ei nemărginite). Ei bine, eu mereu am vrut iubire și uneori am încercat să o smulg cu forța, nu am cerut protecție. Mă pot proteja și singură, puterea nu-mi lipsește.

Nu sunt obișnuită să mă las la mâna bărbatului. Eu nu aștept, eu iau și posed dacă așa vreau. Mai devreme sau mai târziu îmi ies toate calculele. Însă rolul de femeie-vânător nu funcționează pe termen lung. Bărbații preferă adesea femeile inocente, cumințele, feminine, care dau impresia că au nevoie de ajutor și protecție, care nu invadează, nu pun multe întrebări, nu au pretenții prea multe, nu cer niciodată nimic, femeile care lasă de la ele și închid ochii, iartă și vorbesc puțin. Ei bine, eu sunt opusul. Sunt invazivă, băgăcioasă, vreau să știu tot și nu am liniște până când nu aflu tot. Vorbesc mult și pun cele mai tâmpite întrebări. Sunt obsedată de control, iar frica de abandon îmi influențează fiecare acțiune. Tocmai de aceea am adoptat rolul de femeie-vânător.

Vă mărturisesc sincer, îmi place să sucesc minți, să stârnesc acea avalanșă nebună care se cheamă dorință. Ador să văd curiozitatea în ochii lui, însă în momentul în care ești femeie-vânător, este ca și cum ai spune: „Te-am ales ca să mă folosești”. În traducere, i te oferi pe tavă, reușești să îl atragi și să îl ai, însă totul are un preț. Poate că l-ai vânat, dar ești obligată să îi lași libertatea de a pleca oricând vrea. El acceptă o idilă cu tine pentru că puțini bărbați reușesc să refuze o femeie. Refuză doar dacă iubesc o altă domniță foarte mult. Așadar te acceptă, dar aproape de fiecare dată îți va invoca cel puțin un motiv pentru care nu îți poate oferi o relație serioasă sau de lungă durată.

Bărbatul este de fapt vânătorul, însă eu am inversat rolurile de fiecare dată și am realizat că dacă el nu seduce și dacă nu se străduiește, își pierde interesul rapid. Nu poți obține o relație de durată cu un bărbat pe care TU l-ai sedus. Dacă te vrea, te cucerește. Ca femeie-vânător te are și îl ai, dar fără să existe o zi de mâine. Nu poți imputa nimic unui om pe care TU l-ai vânat. Relația ține tot atât de mult pe cât reușești să alimentezi vraja. Dacă farmecul s-a rupt, aleluia, bărbatul pleacă și odată cu el ia și stima ta de sine, prețuirea și dragostea de sine. Femeia-vânător alege, țintește, posedă, însă rămâne rapid cu mâinile goale. Îl alegi ca să te folosească atât! Legătura durează doar pentru câteva nopți pătimașe, apoi rămâi cu patul gol și cearșafurile ude.

Cam așa stă treaba cu femeia-vânător, iar Ștefan mă sfătuiește să nu mai fiu așa! Dar cum să fiu când tot ce cunosc e degradarea?!

Totuși îți mulțumesc, Ștefan, pentru această nouă perspectivă a lucrurilor! Măcar am aflat de ce sfârșesc cu mâinile goale! 🙂

Și îți mulțumesc și pentru că mi-ai reamintit sâmbătă să am grijă cu „vazele” de vodkă! :))))))))

De ce te vreau și nu te alung?!

De ce te vreau și nu te alung?! Este o întrebare căreia i-am găsit răspunsul de mult. Nu te mira te vreau și n-ar trebui să găsesc nicio justificare. Și totuși o fac. O fac pentru că simt nevoia să o fac. Am o mulțime de motive logice și ilogice. Unele mai puternice și mai întemeiate decât altele.

De ce te vreau și nu te alung?! Pentru că ești! Pentru că în tine am găsit cumva, într-un mod aparte, neobișnuit, deosebit și deloc banal, reflexia propriului meu suflet.

Te vreau pentru că într-un fel anume și specific, semănăm. Providența ne-a adus în același punct, iar singurătatea și durerea ne-au apropiat. Avem dureri diferite, dar în fond, tot durere se cheamă.

Te vreau pentru că oricât de diferiți am fi, de nepotriviți, de departe și de complicați; oricât de bine sau de rău ne-am înțelege, există ceva între noi. Există o forță. Niciunul dintre noi nu a cunoscut numele acelei forțe și totuși, ea ne leagă și ne îndeamnă să înaintăm.

Te vreau pentru că ne-am susținut. Ne-am ajutat. Ne-am iubit. Ne-am detestat. Ne-am împiedicat de multe ori. Ne-am îmbrâncit. Ne-am lovit. Ne-am doborât. Ne-am izgonit. Și totuși iată-ne!

Te vreau pentru că nimeni nu trezește în mine ceea ce tu reușești dintr-un singur cuvânt sau gest.

Te vreau pentru că nimeni nu ajunge mai bine, mai adânc, mai fierbinte și mai intens la inima mea.

Te vreau pentru că doar tu mă cunoști, înțelegi, știi, faci și nu faci, fără să îți spun.

Te vreau pentru că mă auzi, mă asculți, mă accepți și mă vrei, oricât de multe nebunii, obsesii, temeri, greșeli sau gafe aș face.

Te vreau pentru că știi să te joci, mă amăgești, mă provoci, mă întărâți, mă ațâți, mă stimulezi, mă impulsionezi și mă motivezi.

Te vreau pentru că în tine am găsit fantezia, erotismul și dorința. Toate depășeșc cu mult limita cunoscută de oameni. Mereu am impresia că noi nu suntem oameni. Suntem atât de diferiți de restul lumii. Prin ochii noștri și prin sufletele noastre trec altfel lucrurile. S-ar putea spune că suntem speciali sau ciudați.

Te vreau pentru că totul între noi este inexplicabil. Pentru că nu poate fi povestit. Pentru că n-avem nevoie de părerea nimănui și pentru că nimeni și nimic nu poate să influențeze ceea ce facem sau nu facem.

Te vreau pentru că nimeni nu știe, nu ar înțelege și nu ar aproba legătura noastră.

Te vreau pentru că nimic nu e simplu. Pentru că nu câștig nimic ușor. Pentru că totul este o provocare și pentru că niciodată nu știu la ce să mă aștept.

Te vreau pentru că mă surprinzi. Pentru că adesea mă iei pe nepregătite și pentru că scoți la iveală vulnerabilitatea din mine. În brațele tale ador să mă simt vulnerabilă, slabă lipsită de voință și apărare.

Te vreau pentru că mă faci să simt. Pentru că trezești în mine emoția și pasiunea.

Te vreau pentru că mă faci să îmi fie dor, să tânjesc și să fierb.

Te vreau pentru că din prima clipă, atunci când ți-am văzut palmele, mi le-am imaginat pe trupul meu. Iar ele nu m-au dezamăgit ba din contră, m-au îmblânzit.

Te vreau pentru că mi-ai redat culoarea. Pentru că de când cu tine, totul a început să conteze și să capete importanță.

Te vreau pentru că tu m-ai făcut să privesc viața cu alți ochi. Pentru că mi-ai dat curaj și poftă.

Te vreau pentru că datorită ție m-am redescoperit și am decis să încerc din nou. Să am încredere. Să vreau. Să las trecutul în urmă și să încerc, fie ce-o fi.

Te vreau pentru că împreună cu tine și datorită ție, ziua de mâine poate să nu mai vină.

Te vreau pentru că m-ai învățat să prețuiesc clipa, momentul, secunda. Pentru că tu mi-ai arătat că nici timpul, nici spațiul nu mai contează atunci când într-o singură secundă reușești să cuprinzi în brațe toată fericirea și plăcerea lumii.

Te vreau pentru că atingerile tale mă electrizează. Pentru că degetele tale așază pe pielea mea fiori și emoție.

Te vreau pentru că săruturile tale sunt unice. Pentru că pe buzele tale se află o dulceață care până nu de mult, eu nu o cunoșteam.

Te vreau pentru că parfumul tău mă îmbată de la distanță. Pentru că ochii tăi mă intimidează și mă incită.

Te vreau pentru că mă încurci adesea, dar tot tu mă descurci.

Te vreau pentru că mă faci să tremur și pentru că doar pielea ta poate să îmi încălzească trupul.

Te vreau pentru că mă faci să râd cu poftă, cu glas. Știi tu, „veselia și soarele dimineții”.

Te vreau pentru că ai fost al meu și pentru că mai poți să fii.

De ce te vreau și nu te alung?! Te vreau pentru că ești și sunt.

Alungă-mă tu dacă vrei, dar mai bine decide-te să mă păstrezi în viața ta! Pentru acum, pentru un moment, pentru cât o să fie sau pentru cât o să dureze. Timpul și-a pierdut de mult valoarea și farmecul. Să nu mai măsurăm ceea ce avem în timp, să lăsăm forța căreia nu-i cunoaștem numele, să ne lege sau să ne dezlege!

Te vreau și nu te alung! Ce vrei să știi mai mult de atât?!

Fetiș pentru bărbații cu barbă…

Când l-a văzut și-a spus pentru a nu știu câta oară – este un bărbat frumos, iar faptul că purta barbă era, evident, un atuu în plus pentru a-i stimula imaginația. El nu știa, însă ea dintotdeauna avusese un fetiș pentru bărbații cu barbă. Abia aștepta să-i simtă barba pe piele, să o gâdile în cele mai ascunse locuri. Ochii lui parcă ardeau ardeau de dorință. Era vizibil excitat, iar ei îi plăcu fantastic să se știe atât de dorită. Ea trezea în el ceva ceva știut doar de ei doi. Zâmbetul lui copilăros și sincer o făcea și pe ea să zâmbească. Îi dădea o stare de bine, emoțiile au dispărut instant și tot ce își doreau era să se devoreze unul pe altul.

Și s-au devorat și-au unit trupurile și plăcerea au făcut-o încet și tandru. Pentru câteva ore ea uită de tot, uită trecutul și prezentul. Dimprejur nu se auzea niciun sunet, doar gemetele ei mai ridicate și respirația lui sacadată. O excita prin fiecare por. Era un bărbat viril, bărbăția lui o stârnea, îi plăcea să îl simtă în ea, mai ales atunci când intra și ieșea cu putere. Cu el simțea că nu se mai satură. Oh, și cât îi plăcu să-i simtă buzele pe tot trupul. Nici nu vă imaginați ce senzația plăcută este atunci când un bărbat își plimbă barba, buzele și limba pe gât, pe sâni pe tot corpul unei femei. Știa că era un bărbat plin de surprize, însă îi plăcea la nebunie faptul că era atât de drăgăstos cu ea.

Femeia a atins momentul de apogeu atunci când el „îndrăzni” să-i facă acel sex oral pe care nu îl va uita mult timp de aici încolo. Fiecare bărbat din viața ei fusese ținut minte din punct de vedere intim datorită unor calități sau din cauza unor defecte. El va fi ținut minte ca fiind bărbatul cel mai priceput la sex oral. Imaginează-ți o femeie extrem de excitată, întinsă pe un pat, într-o cameră de hotel străină, și un el cu barbă, făcându-i cel mai tare sex oral, ever. Picioarele ei erau așezate pe spatele lui, iar el o „gusta” cu o poftă nebună. De parcă niciodată nu mai atinsese un interior mai delicios. La început încercă să-l privească, ceva o înnebunea văzându-l între picioarele ei, însă în scurt timp se lăsă pe spate, simțind cu toată ființa degetele lui buzele lui limba lui și mai ales barba pe carnea ei moale. Modul în care o atingea era fantastic de plăcut. Se pricepea de minune. Alterna ritmul, alterna presiunea pe care o exercita alterna mișcările „dansul” pe care el îl făcea cu limba era înnebunitor.

S-a lăsat pradă plăcerii și l-a lăsat să îi ofere un orgasm uimitor care atunci i-a clocotit sângele în vene. În acea clipă încercă din răsputeri să-și înăbușe gemetele care prindeau glas din ce în ce mai tare, nu voia să se dea în spectacol oricât de tare i-ar fi plăcut să țipe. Șoldurile ei se frământau sub chipul lui, spatele i se arcuia și tot ce voia era să simtă acel orgasm invadându-i tot trupul. Își mușca buzele și îl mângâia pe păr. În plină zi se oferi unui bărbat pe care îl plăcea și care avea să-i rămână în memorie ca fiind tipul frumos și cu barbă care făcea un sex oral ca niciun altul.

Oh, da, se pare că avea un fetiș pentru bărbații cu barbă. Acum era convinsă!

Hai să te iubesc în secret…

Dama Fără Secrete chiar n-are secrete, dar îi plac secretele și cu atât mai mult secretele altora. Este o plăcere vinovată a ei. Le caută, le află și apoi le păstrează ca pe niște comori sfinte. Nu le împărtășește nimănui! Sunt doar ale ei! Întotdeauna a fost atrasă de fructul interzis, de negură, de neobișnuit, iar tentațiile îi sunt cele mai dulci ispite. Dar își asumă totul, pentru că așa este ea, o devoratoare de întuneric. Ia întunericul și-l transformă în lumină. Nu întotdeauna îi iese, dar încearcă și se luptă. Atunci când eșuază, se întunecă și ea. Însă nu pentru mult timp, îi trece până la urmă. Așa este ea „construită”. Să se scuture de tot ce o copleșește și să revină pe linia de plutire, pentru ca mai apoi să facă un salt aventuros și tot așa. Nu știe să trăiască liniștită, iubește ispita și-i tremură carnea pe ea când pericolul îi dă târcoale. Se simte vie! Și ce vie! Ce adrenalină! Ce sentimente! Ce nebunie! Uneori se gândește hai să te iubesc în secret!

Femeile, în general, obișnuiesc să-și strige iubirea în cele patru colțuri ale lumii. Fructul interzis îl refuză sau pur și simplu se străduiesc să-l aducă în prim-plan după ce îl „mănâncă”. Nu știu cum este mai bine, să-ți trăiești iubirea în văzul lumii și să o pui în pericol tot timpul sau să iubești în secret, acolo unde nimeni nu vă poate face rău?! Dacă ar fi să aleg aș alege secretul. Întotdeauna voi alege secretul. Asta nu înseamnă că nu mă respect, că nu mă iubesc sau că nu merit să fiu „în față”. Ci pentru că ce-i al meu, îmi place să rămână numai al meu, departe de ochii invidioși ai lumii. Aleg secretul și pentru că ce pot trăi două suflete în taină, nu vor putea trăi niciodată alții în văzul lumii. Când ai o relație oficială, aproape întotdeauna ești nevoit să acționezi conform cutumelor. Când ai o relație oficială, dar pur și simplu nu vrei să spui nimănui de ea, amândoi sunteți liberi ca pasărea cerului. Liberi unul față de celălalt. Atât de liberi încât vă veți întoarce întotdeauna cu drag și din prea multă iubire la celălalt. Dorul vă va mistui pe interior. Dorul și dorința fierbinte de a fi cu el, lângă el, pe el și în el. Sună vulgar?! Deloc! Este doar adevărul crud!

Gândește-te pentru un singur minut, cum ar fi să trăiești o poveste de dragoste de care nu știe ABSOLUT nimeni! Nu ți se pare incitant? Nu crezi că „pericolul” de a fi descoperit este cu atât mai ispititor?! În momentul în care nimeni nu știe de existența voastră împreună, sunteți liberi să vă iubiți așa cum doriți. Vă veți împărtăși cele mai tainice gânduri, veți avea încredere unul în celălalt, veți comunica ușor și despre orice, iar legătura dintre voi va deveni mai strânsă decât a multor cupluri care trăiesc în văzul lumii. Și ce să mai spun despre sex?! Sexul este fabulos, se întâmplă spontan, oriunde, oricum, oricând. Veți fi liberi să încercați cele mai nebune fantezii și astfel, veți trăi așa cum mulți se feresc să o facă de-a lungul întregii vieți.

Mi-aș dori să retrăiesc o iubire în secret. Nu știu de ce! Dar ce e interzis, ce nu trebuie să știe lumea, îmi place! Totul este mai intens și cu atât mai mult când știi că nimic nu-ți garantează ziua de mâine. Ce-mi pasă mie de mâine?! Eu vreau clipa de acum, oricât de impresionată voi fi, oricât de marcată, oricât de schimbată! Îmi asum! Un bărbat frumos, al meu pe moment, o cameră de hotel, o sticlă de șampanie, un pat matromonial, dorință, nebunie, lipsă de inhibiții, haine aruncate pe jos, mângâieri și săruturi fierbinți, gesturi tabu, efort, implicare, dorință, pasiune, dăruire, gemete, zgârieturi, explozii odihnă! Și-apoi viața să-și urmeze cursul firesc!

Profită…

Profita profita de mine astazi, profita de timpul acesta pretios maine nu stiu ce va fi. Nu-ti pot promite ziua de maine, pentru ca eu doar pentru astazi traiesc. Astazi ard de dorinta si de nerabdare. Mi-a fost dor de tine, dar uite-ma, sunt aici, am ajuns in patul tau. Drumul meu a fost ocolit, dar te-am gasit si-ai stiut sa ma gasesti. Profita de mine, saruta-ma ca si cum ar fi primul si ultimul sarut, iubeste-ma de parca ai vrea sa ma convingi sa raman, atinge-ma de parca ai vrea sa mi se impregneze in piele mangaierea ta.
Nu te gandi la maine, maine nici nu conteaza. Mereu e maine, astazi este tot ce conteaza. Traieste clipa alaturi de mine, cu mine in mine. Azi sunt a ta, numai a ta, sunt scanteia ce va da foc tuturor fanteziilor tale. Astazi iti apartin asa cum nu am mai apartinut nimanui. Astazi te voi face fericit si-mi voi ingenunchia trupul, mintea si sufletul in fata ta. Profita de mine, dar fa-o cu finete. Iubeste-ma cu pasiune, violent, animalic, lasa-mi pe piele insemnele iubirii tale. Fa-ma sa-ti strig numele si fa-ma sa nu-ti uit numele.
Saruta-ma, dragul meu, sa nu ne gandim la nimic sa n-ai remuscari, nici temeri, maine ma voi intoarce in lumea mea, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, ca si cum un vis s-ar fi petrecut. Puna mana pe pieptul meu, astazi inima mea bate numai pentru tine. Sanul plin striga causul palmei tare, iar pantecul imi cere cu disperare taria barbatiei tale. Buzele mele s-au inrosit de-atata foame, vor sa fie sarutate, vor sa fie framantate de gura ta lacoma. Pana si gatul mi se usuca de dor, iar trupul meu imbracat in piele si senzatii, isi doreste sa-l strangi in brate cu putere.
Nicicand n-am mai dorit un barbat cu atat ardoare m-ai atras din prima clipa, dar desi m-am impotrivit, pasii m-au calauzit catre tine. Astazi ti-am batut la usa casei tale, ma daruiesc tie si vreau sa faci dragoste cu mine, cu disperare. Saruta-ma, fa-ma a ta, dezbraca-ma de haine si de inhibitii. Am trecut pragul tau goala, umple-ma cu tandretea ta. Profita de mine, fa-ma femeia dorintelor tale si lasa-ma sa-ti implinesc si cea mai tainica fantezie. Astazi sunt dispusa sa risc, sunt dispusa la tot. Maine ma voi pierde din nou in singuratatea mea.
Apropie-te, lasa-ma sa-ti simt mirosul mirosi a barbat, a putere, a pasiune. Lasa-ma sa-ti gust dulceata buzelor si da-mi voie sa-mi mangai chipul de barba ta care ma inteapa si ma starneste in egala masura. Simti fiorii care ne cuprind?! Vreau sa-ti aud inima batand, sa-mi asez pieptul peste al tau, sa-ti simt caldura si sa cred ca timpul a stat in loc. Respiratia ta imi da viata azi. Hai sa facem dragoste ca doi nebuni, profita de mine azi, maine sunt din nou a nimanui.

Și gheața se prefăcu în apă

Vara nu fusese nicicând mai fierbinte pentru ea. Era noapte și îi era îngrozitor de cald. Era singură, neiubită și peste măsură de dornică. Neștiind cum să se răcorească, merse în bucătărie, își puse multe cuburi de gheață într-un castron, luă înghețata din frigider, dădu drumul la muzică, lăsând volumul la maximum, se dezbrăcă complet, merse în living și începu să danseze mâncând înghețată. Cine ar fi văzut-o ar fi spus că e nebună, însă la miezul nopții, nu avea nimic mai bun de făcut. Lumânările aprinse îi făceau umbra să danseze obscen în lumină. Era atât de frumoasă, trupul i se unduia ademenitor în bătaia razelor de lună. Când obosi și simți că fierbințeala o cuprinse și mai tare, se așeză pe parchet și începu să se joace cu cub de gheață în palmă. Îl trecu peste frunte, îl lăsă să alunece pe nas, pentru ca mai apoi să-i ajungă în dreptul buzelor roșii ca macii. Frământă cubul de gheață între buze cu poftă, dar parcă o frigea de rece ce era. Însă nu abandonă jocul de la miezul nopții, îl cuprinse cu toată gura, până ce limba ei îl prefăcu în apă.

        Luă alte două cuburi în palme și începu să și le plimbe pe față, apa rece i se prelingea pe piept, apoi lăsă mâinile în jos, până ce ajunse cu gheața tăioasă pe sâni. Sfârcurile i se întări, iar gheața îi dădu fiori. Luă cubul în guriță, în încercarea de a-l încălzi, apoi îl coborî în jos pe trup… jos… din ce în ce mai jos. Începu să își mângâie carnea moale cu el, excitându-se și mai tare. Cubul aproape că se topi și îi alunecă înăuntru, dar se prefăcu în apă cât ai clipi, lăsând-o mai goală ca niciodată. Mai goală și mai înfierbântată decât fusese vreodată.

       De nicăieri apăru un bărbat în fața ei. La început se sperie, dar îl recunoscu în cele din urmă. Era EL. Nu îl aștepta, dar dorința ei îl chemă și îl făcu să vină. Merse înaintea lui în genunchi, îi desfăcu pantalonii, îl descălță, îl dezbrăcă de pantaloni, iar el își dădu cămașa jos. Luă un alt cub de gheață în dinți și se lipi de el. Adora senzația de piele pe piele. Iubea felul în care părul de pe pieptul lui îi gâdila sânii. Îi atinse cu cubul de gheață buzele, fără să îl sărute, apoi ochii, gâtul… apoi începu să coboare pe pieptul lui puternic, până ce ajunse pe abdomen. Părea că îl săruta, dar nu, gheața lăsa urme de apă pe pielea lui, făcându-l să tresară. Mirosea atât de frumos… un amestec de tutun, parfum și poftă. Ați simțit vreodată mirosul poftei? Nu? Trebuie să știți că este cea mai înnebunitoare mireasmă.

      Îi cuprinse falusul în mână și începu să se joace cu el, înțepându-l din când în când cu sărutarea gheții. Buzele ei erau atât de reci… ultima fărâmă de gheață o lăsă să alunece sub limbă, apoi că îi cuprinse cu buzele bărbăția, sărutându-i-o și dezmiredându-i-o cu jind. Fiind invadat de acea dulce și violent răceală, el o apucă de păr și o ridică la nivelul lui, o sărută și-i luă din gură gheața, lăsând-o să-i facă în continuare minunatul blowjob care îi făcea pielea ca de găină. Inimile lor băteau cu putere. El sătea impunător în fața ei, iar ea în genunchi, dăruindu-i cea mai suavă plăcere. Părea că o domină, dar nu, de fapt sufletul lui era îngenuncheat în fața acestei femei ce părea o felină în întuneric, femeie care știa să iubească trup și suflet.

        După ceva timp, el o întinse pe parchet și începu să o sărute de la vârful degetelor de la picioare, până pe ochi… ochii ei care îl priveau ca și cum el era cel mai minunat bărbat de pe fața pământului. Luă și el un cub de gheață și începu să o mângâie cu el pe corp… încet… lin îi trasa pe trup harta dorințelor lui. Aluneca cu gheața pe corpul ei, așa cum un patinator mângâie patinoarul care-i dăruiește celebritatea. O venera! Și o mângâie până ce ajunse cu cubul de gheață între picioarele ei. Se arcui sub atingerea lui, gemând. Atunci ea se deschise cu totul, degetele lui o alintau cu sfială, întărâtând-o și mai mult. Gheața îi invadă pântecul, iar ea începu să îl implore din priviri să o pătrundă. Și o făcu, încet, dar atât de apăsat. Era deasupra ei, o privea în ochi, o săruta și o iubea ca nimeni altul. Începu încet, dar acceleră ritmul, făcându-i sângele să clocotească. El impunea ritmul, el deținea controlul, dar îi lăsă suficient loc ca ea să-și miște șoldurile în mișcări imorale, grațioase, feminine. Îi săruta sânii și o strângea cu putere de pulpe, trăgând-o parcă și mai mult spre el. Dansul iubirii lor era precis, păreau o singură ființă. Sub ei gheața se prefăcu în apă, udând parchetul și pe ei. Umbrele lor păreau că ard pereții din jur, se iubeau, erau uniți, trăiau noapea lor de vară… de neuitat…

Dama…

Eu sunt Dama Fără Secrete, m-am născut din dorință, din pasiune, din foc și minciună. Nu am vârstă, sunt nemuritoare în timp și spațiu. Sunt întruchiparea femeii banale și deopotrivă a celei excepționale. Pot fi totul sau nimic, însă pentru mine sunt tot ce pot avea, singura pe care mă pot bizui și singura care mă poate duce acolo unde îmi doresc. Sunt întruchiparea femeii, a celei ce simte, iubește și suferă. Și dincolo de înfățișarea ei vulnerabilă, se află puterea. O putere ce poate mișca munții din loc, ce poate trece mări, ce poate întoarce capete ce poate schimba mentalități preconcepute.

        Aleg să îmi pun sufletul pe tavă, aici și acum. „Aici și acum”, o sintagmă expirată. Dar eu trăiesc în prezent, nu mă las răscolită de trecut și nici nu mă gândesc la viitor. Că mi-e frică da, mi-e frică. Sunt și nu sunt omul schimbărilor. Sunt omul echilibrului. Dar greu mi-a mai fost să mă învăț să stau pe o sfoară subțire, la mii de metrii înălțime. Am comis multe greșeli și-am căzut de sus atât de des încât acum simt că nimic nu mă mai poate doborî.

        Viața mea a început în adolescență. Viața mea de femeie. Atunci am iubit pentru prima dată, întâi cu sufletul. Trupește m-am dăruit mult mai târziu. Am așteptam omul potrivit și l-am acceptat pe cel nepotrivit. El n-a sosit, încă sunt în căutarea lui, a celui perfect pentru mine. Încă mă mai zvârcolesc de dorul LUI, deși încă nu l-am cunoscut. Dar nici nu contează, m-am învățat cu singurătatea, mi-e soră bună, și-am învățat să fiu fericită numai cu mine. Mă mai las purtată de brațe puternice în vâltoarea nopților de mătase, însă sufletul încă n-a reușit să mi-l umple nimeni.

      Aștept! Ce-aștept?! Aștept iubirea. Dar nu o vreau roz, ci sinceră, o brută, așa cum este ea, dar tot iubire se cheamă. O iubire care să mă facă să vibrez. O iubire plină, dar nu rotundă ci doar dragoste. Deja simt repulsie față de cuvântul dragoste/iubire atât de mulți îl confundă, atât de mulți îi pângăresc puritatea prin atingeri mincinoase, încât prefer să tac, să nu mai invoc iubirea. Dar o aștept și trebuie să vină. Voi sta cu voi până atunci și când voi atinge împlinirea, o să vă spun ce gust are și ce miros și ce simțire.