Mă lepăd de tine ca de Satana, însă în final ajung agățată tot de gâtul tău…
Dar să nu mă iei niciodată în serios. Șansele ca eu să mai cad răpusă de dragoste la picioarele vreunui bărbat sunt aproape nule. Sunt o iluzie. Sunt impulsivă. Dacă simt, acționez. Însă mă pun în mișcare doar atunci când sunt încolțită de niște sentimente puternice. Așa îmi pierd nu doar starea, ci și mințile. Nu am somn. Nu mă pot concentra la nimic altceva și-aș fi în stare să străbat țara în lung sau în lat pentru a-mi astâmpăra dorul. Sunt capabilă de lucruri inimaginabile și, din păcate, pot să cobor până-n Infern pentru a-mi atinge scopurile care, deși nu sunt meschine, nu sunt nici tocmai cinstite.
Orgasmul… nu sexul este cel mai important, ci dorința. Dacă, vreodată, întreaga mea ființă va tânji după tine, dacă prezența ta în viața mea va fi de o importanță maximă, atunci să știi că sufletul meu se află în palma ta, iar tu vei avea întreaga putere. Vei putea să îl fărâmi, mi s-a mai întâmplat, sau vei putea să îl înalți la ceruri. Libertatea o ai tu, curajul îl am eu. Îmi asum modul în care aș putea fi ucisă. Și știi de ce?! Pentru că nimeni nu are voie să decidă în locul meu. Nimeni nu poate și nu are trebui să trăiască în locul meu dragostea sau durerea, dumnezeirea sau iadul, virtutea sau păcatul.
Când iubesc, nimic nu mă mai sperie. Și n-am curajul nebunului. Nu! Sunt perfect conștientă de alegerile pe care le fac, de dansul morții în care mă bag, de jocul riscant și periculos în care îmi folosesc toate armele din dotare. Sigur că este epuizant, dar dacă nu sunt provocată, parcă nu merită efortul. Asta nu e iubire? Se prea poate! Însă este singura formă de dragoste pe care o cunosc eu. Spune-i fantezie, obsesie, iluzie sau risc, așa mă simt vie.
Dar, așa cum ți-am spus și mai sus, șansele ca eu să mă mai îndrăgostesc nebunește sunt aproape inexistente.
Sexul nu este un indicator al iubirii. Dacă fac sex cu tine nu înseamnă că te iubesc, nu înseamnă că te vreau pe termen lung, nu înseamnă că mă poți domina. Nu sunt a ta, eu nu aparțin nimănui. În ultima vreme repet această propoziție într-un mod aproape obsesiv și nimeni nu mă crede. Ba chiar sunt și „amenințată”: „Băi, dacă te culci cu mine, n-o să mai vrei vreodată alt bărbat!” Pe bune?! Hai, mai taie din infatuare că nu te-ai născut Zeu al Sexului.
Culmea este că eu, așa nimfomană cum par pe blog, aleg să mă culc în special cu bărbații care nu prezintă niciun pericol pentru mine. Cum adică? Pur și simplu. Când mă conving că nu m-aș putea îndrăgosti de tine, atunci primești accesul în cearșafurile mele. FĂRĂ STRES, fără obligații, fără așteptări, fără dureri de cap și, mai ales, dețin controlul! Știu, știu… sexul nu se compară cu a face dragoste cu omul iubit. Dar de unde să îl iau eu pe acest om iubit?! Nu există.
Așa că, pentru că trebuie să am grijă de mintea și de corpul meu, pentru că sexul este și o necesitate, dar și o modalitate de a combate plictiseala, rutina și monotonia, din când în când aleg să mă plimb cu Dacia GRATIS decât să-mi pierd viața într-un Ferrari. Sigur că cele două experiențe nu se pot compara. Dar vedeți voi, după 30 de ani, nu prea mai găsești câte un Ferrari la fiecare colț de stradă. Așa că iei Dacia, nouă, bună, sigură, satisfăcătoare. Nu te dă pe spate, dar nici nu te omoară. Totul e confortabil și SAFE.
Lipsește adrenalina? Lipsește! Însă de oricâte ori m-aș lepăda eu de Satana, în final tot agățată de gâtul lui ajung. Da, spun adesea că mă cumințesc, că nu mai vreau jocuri și amor periculos, însă până la urmă sfârșesc bălăcindu-mi picioarele tot în ape tulburi. La început intru până la glezne, fiind sigură că nimic rău nu mi se poate întâmpla, însă când apele învolburate îmi trec de genunchi, ajung la mâna sorții. Și-atunci… Dumnezeu cu mila. Dar cine se bucură de adrenalină? Cine ajunge la mal vie, însă nu tocmai nevătămată? Eu! Dar mai puternică decât am fost vreodată.
Mă lepăd de tine ca de Satana, însă fii sigur, în final tot agățată de gâtul tău ajung!