Nu mai ești bărbatul de care m-am îndrăgostit!

Nu mai ești bărbatul de care m-am îndrăgostit!

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…!

Dar nimeni nu specifică dacă împreună sau separat. Fericiți ar trebui să fim cu toții, însă câți dintre noi suntem cu adevărat fericiți în cuplu?! Câți dintre noi avem relații cu adevărat sincere și sănătoase?! Puțini. Majoritatea relațiilor se bazează pe… necesitate.

Te iubesc pentru că mă iubești.

Am nevoie de tine.

Nu știu ce m-aș face fără tine.

Nu pot trăi fără tine.

Mi-e greu să respir fără tine.

Acestea sunt doar câteva din declarațiile pe care ni le facem unii altora pentru a ne mărturisi iubirea.

Ei bine… asta nu e iubire. Este o iluzie. O bulă în care putem trăi până la moarte. Ăsta e doar egoism pur. Mai simplu și mai sincer ar fi să recunoști că… te iubesc pentru că îmi ești de folos.

Atunci când oamenii nu-și mai sunt de folos unii altora, când tu nu îmi mai oferi mie ceea ce am nevoie, iar eu nu-ți mai ofer ție iluzia fericirii și a unei vieți împlinite, legăturile se rup. Deodată ajungem la:

Nu te mai recunosc.

Nu mai ești bărbatul de care m-am îndrăgostit.

Nu mă mai faci fericită.

Păi da, n-are cum să mai fie bărbatul de care te-ai îndrăgostit dacă el nu-ți mai satisface nevoile egoiste.

Să nu te simți vinovat/ă. Captiv/ă într-o astfel de relație în care uzul și folosința se află la ele acasă, nici măcar nu realizezi că vă folosiți unul de altul. Așa crezi tu că este iubirea. Te-ai născut și ai trăit în sânul unei familii în care bărbatul este bun pentru că întreține și protejează familia, iar femeia este bună pentru că îngrijește și iubește „necondiționat” familia. „Necondiționat”… dar nu chiar necondiționat.

Ce-i drept, vremurile s-au schimbat, nevoile noastre au suferit, de asemenea, modificări. Modificările nu sunt foarte mari, pe lângă cele primare, au intervenit și alte nevoi emoționale și intelectuale. Fiecare avem nevoie de CEVA și când îl găsim pe ACELA capabil să ne ofere acel ceva, credem că l-am prins pe Dumnezeu de picior. Nimic mai fals.

Eu, de exemplu, întotdeauna mi-am dorit să mă simt specială în ochii unui bărbat. Dacă el nu mă admiră, nu mă divinizează și nu îl simt ușor dependent de mine… înseamnă că nu îmi poate satisface EGOul. Căci da, vorbim de EGO. Un ego flămând care vrea să îi dai zi de zi acel ceva care îi animă și îi îmbunătățește toate aspectele vieții.

Este greu să recunoști ceea ce am scris mai sus, necesită multă putere. (Da, mă laud singură, dar sunt isteață și parcă merit.) Însă este primul pas prin care tu te poți desprinde, ușor ușor, de ego. Nu mai îndesa iubirea în cutia egoismului. Nu te mai încăpățâna să îți materializezi toate scenariile și fanteziile. Nu-ți mai strânge de gât partenerul. Nu mai fi absurd/ă, suspicios/suspicioasă, nu mai acuza, nu mai forța, nu mai manipula. N-ai văzut că toate astea n-aduc nimic bun?

Renunță la programele pe care ți le-ai inoculat în minte de ani de zile. Nu te mai teme că o să rămâi singur/ă dacă schimbi tiparul. Nu te mai obliga să trăiești în același cerc al viciului. Crezând că nu poți altfel și nu știi altfel, te supui unui abuz emoțional pe care îl trăiști la nesfârșit, indiferent de partener. Repeți același tipar și te afunzi într-o nefericire din care nu vei scăpa decât atunci când vei reuși să renunți la ego.

Ești o victimă? Te simți o victimă înșelată în dragoste? Ăla e tot egoul care te minte, te seduce și te afundă în depresie doar pentru ca tu să rămâi același om nesigur. Mintea îți joacă feste. Te sabotezi singur/ă chiar dacă nu realizezi, chiar dacă nu conștientizezi. Ești cel mai mare dușman al tău și singurul responsabil pentru fericirea sau nefericirea ta.

Renunțarea la ego e dureroasă, atroce, violentă, însă e singura cale de a-ți câștiga starea de bine și fericirea. Fericirea ta nu depinde de nimeni altcineva, decât de tine. Tu ești calea și adevărul. Tu poți orice. Important este să vrei. Stima de sine dizolvă egoul. Când o să realizezi că ești cea mai importantă și mai prețioasă persoană din viața ta, când o să renunți la manipulări, minciuni, falsități, măști și nu o să mai recurgi la tertipuri pentru a-l obliga pe celălalt să-ți satisfacă nevoile egoiste, când o să-ți aloci respectul cuvenit, atunci o să întâlnești iubirea perfectă, deplină, reciprocă, lipsită de frică și nesiguranță.

Există astfel de iubiri perfecte? Există, însă perfecțiunea este greu de atins, iar această perfecțiune nu poate fi atinsă decât dacă cei doi parteneri împărtășesc același nivel emoțional înalt. Amândoi trebuie să fie pe aceeași treaptă, de mână, uniți, sinceri, deschiși, altfel lucrurile nu funcționează. Relațiile sănătoase necesită voință și dorință reciprocă. De probleme și conflicte avem parte cu toții, important este să vrem să le depășim împreună. Când există același obiectiv comun, lucrurile nu pot să evolueze decât în bine.

Este mai ușor să suferi și să persiști în prostie, decât să iubești sănătos. Este de o mie de ori mai ușor.

 

 

Ce este dragostea?

ce este dragostea?

Pfff să dea dracu dacă știu! Și-mi dau seamă că eu sunt plină de amărăciune pentru că toată viața mi-am trăit-o numai arzând. Nu știu ce înseamnă liniștea și siguranța. Habar n-am ce-i dragostea lină, dar știu ce-i dragostea pătimașă, nebunia și-o țâră de obsesie. Ce este dragostea? Grea întrebare. Am scris enșpe articole despre partea degradantă și despre câteva unghiuri roz ale iubirii, însă nu cred că sunt capabilă să dau o definiție cap-coadă a dragostei. Râd și curcile de mine, nu-i așa?! În această clipă mă gândesc la Devill și îmi dau seamă că el sigur ar putea veni cu o definiție originală și extrem de profundă a iubirii. Dar eu n-am mintea lui Devill și încerc să-mi dau seama ce e dragostea pentru mine?!

Chiar dacă eu cred în oameni și-i cred nevinovați până când apare proba care să mă contrazică, pentru mine dragostea n-a fost niciodată oarbă și cred că asta este partea cea mai dureroasă. Văd totul, simt totul, înțeleg perfect ce e greșit sau corect, însă nu îmi pot corecta propiii pași. Nu sunt în stare să spun: „STOP, ești un mitocan, te-am pupat și la revedere!” Nu pot țin de speranță cu dinții și găsesc cele mai bune scuze. Dacă dragostea ar fi fost oarbă, probabil că nu aș mai fi fost vreodată chinuită de sentimentul de vinovăție. Oricât aș fi eu de puternică, realistă și conștientă, oricât mi-aș asuma eu propriile fapte, unele lucruri sunt regretabile și nu cred că există om care să nu se fi simțit vinovat nici măcar o dată. Poate că încă n-am ajuns la acel grad de maturitate încât să spun: „Aia e, ce-am făcut e bun făcut, nu simt nicio remușcare!” Ba da, remușcările există și cred că e normal să fie așa. E un semn de sănătate emoținală. Remușcările sunt o modalitate de a ne corecta, nu?

Ce este dragostea pentru mine? Cred că este un stil de viață. Când te decizi să-ți trăiești viața în iubire, te decizi de fapt să fii un OM, om bun – să iubești, să fii drept, să fii onest, să oferi, să sprijini, să ierți, să asculți, etc. Trebuie să știi să faci toate aceste lucruri ca să simți cu adevărat acest sentiment pe care mulți dintre noi îl numim generic, dragoste. Iubirea pentru viață și pentru cei din jur te fac om, un om mai fericit.

Dragostea pentru un bărbat, respectiv o femeie, ne transformă. Este atât de puternică încât fie ne transformă în cei mai buni oameni, fie în niște draci capabili de cele mai atroce răutăți. Dragostea nu este bună sau rea, rău sau bun este modul în care o trăim. În esență, pentru mine dragostea este precum era călcâiul pentru Ahile – o slăbiciune, o vulnerabilitate, o modalitate de a fi manipulată cu bună știință, uneori.

Dragoste este atunci când sunt eu însămi în preajma ființei iubite.

Dragoste este atunci când nu mă tem să-i spun fricile și nebuniile mele.

Dragoste este atunci când pot vorbi liber, fără să mă tem că nu voi fi înțeleasă sau voi fi înțeleasă greșit.

Dragoste este atunci când NU mi se interzice și NU mi se impune.

Dragoste este atunci când mă simt liberă lângă omul iubit.

Dragostea este atunci când îl simt de parcă l-aș cunoaște de-o viață.

Dragostea este atunci când eu devin aceeași ființă cu el.

Dragoste este atunci când cele mai frumoase momente le petrec cu el.

Dragoste este atunci când nu mai simt tentație și nu mai am ochi pentru nimeni, pentru că sunt cu el.

Dragoste este atunci când aleg să îl respect din toate punctele de vedere.

Tot dragoste este și atunci când pun fericirea lui mai presus de a mea, dar este dragoste doar din partea mea, însă tot iubire se chemă.

De fapt dragostea este atunci când nu există nici măcar un fir de egoism.

Dragostea este atunci când nu simt nicio urmă de îndoială.

Dragostea este atunci când aș pleca cu el la capătul lumii.

Dragostea este atunci când l-aș urma oriunde.

Dragostea este atunci când l-aș susține în toate!

Dragoste este atunci când am încredere în el în totalitate.

Dragoste este atunci când ajunge să îmi cunoască sinele ca pe o hartă, pentru că am vrut să mă cunoască astfel.

Dragoste este atunci când ajung să visez și să îl venerez.

Dragoste este atunci când sper să-i fie bine chiar și dacă nu vorbim.

Dragoste este când ne înțelegem din priviri și din semnele de punctuație.

Dragoste este atunci când cu un simplu cuvânt poate da foc minții mele.

Dragoste este atunci când mă face să tremur printr-un simplu sărut.

Dragoste este atunci când mă dor durerile lui și sufăr odată cu el.

Dragoste este atunci când vine fără să îl chem.

Dragoste este atunci când realizez că el mă face un om mult mai bun din toate punctele de vedere.

Dragoste este atunci când mă imaginez alături de el ani de-a rândul.

Dragoste este atunci când drumurile mele duc la el, iar drumurile lui duc la mine.

Dragoste este în tot și în toate, însă puțini dintre noi avem privilegiul de a o cunoaște pe cea împărtășită! Nu știu ce e dragostea împărtășită așa că nu o pot descrie complet 🙂

Tu cum ai defini dragostea?

Sex în trei…

Astăzi am primit următoarea întrebare pe email:

Dama, ce părere ai despre sexul în trei?

Hhmmm ce părere am eu?! Sufletul meu de femeie l-ar refuza cu desăvârșire. Nu sunt și nici nu voi fi vreodată în stare să fac sex în trei. Decât dacă nu iubesc bărbatul respectiv. Poate că aș încerca dacă nu aș avea sentimente pentru nimeni. Dacă îl iubesc, nu aș fi în stare și nu aș accepta. Ba chiar m-aș simți contrariată dacă mi-ar propune așa ceva. Da, știu că ceea ce spun eu aici este pură ipocrizie, dar așa suntem noi, femeile. Vrem multe, dar unele fapte nu le-am face cu persoana iubită. Avem și noi o doză de nebunie, însă în cuplu egoismul și simțul proprietății este pregnant. Așa că nu aș împărți cu nicio altă femeie bărbatul meu, chiar dacă vorbim doar de o singură dată. Nu aș putea. Sunt egoistă. Nu m-aș excita văzându-l că sărută și dezmiardă altă femeie în patul nostru.

Sexul în trei este ok, poate fi plăcut atât pentru femei cât și pentru bărbați. Sexul în trei este o fantezie, nu un stil de a-ți trăi viața sexuală. Dacă ai o astfel de fantezie, sfatul meu este să îl faci cu persoane pe care nu le iubești. Este esențial să placi oamenii cu care te culci, dar nu o face cu cineva la care ții din tot sufletul. Fă sex în trei dacă ești o persoană foarte puternică și poți să faci diferența dintre fantezie și adevărata afecțiune.

Un cuplu ar trebui să fie foarte sudat ca să poată aduce în intimitate o a treia persoană. Nu trebuie să existe nicio fărâmă de gelozie, însă trebuie să existe o încredere nemaipomenită. De obicei, înainte de a face un threesome, cuplul face un fel de înțelegere de genul – O facem o dată și gata. O facem cu o persoană pe care nu o cunoaștem și pe care nu o vom mai revedea niciodată după. O facem cu cineva care nu reprezintă niciun pericol pentru relația noastră.

Nu prea poți și nici nu este indicat să bagi un prieten sau o prietenă în patul tău. Dacă tipa este prietenă cu iubita ta, atunci sigur o să mai dai ochii cu ea. Mai devreme sau mai târziu ori vei ajunge să-ți înșeli iubita, ori dacă nu o înșeli tu, o să ajungă ea să-și îndepărteze prietena de teama că tu ai putea să o înșeli cu fătuca pe care împreună ați introdus-o în intimitatea voastră. Reciproca este de asemenea valabilă.

De obicei sexul în trei este o întâmplare spontană. Ceva neplănuit, care vine de la sine într-o conjunctură anume. Și aici mă refer la chefuri, petreceri, ieșiri în club, chermeze care se lasă cu tăvăleală venită din senin, din belșug, din abundență și uneori cu împlinirea unei super fantezii. Sunt și prieteni care se decid să facă sex în trei doar pentru a-și satisface curiozitatea. Exact, sexul în trei este o curiozitate. O experiență care s-ar putea să îți placă foarte mult. Însă există și riscuri – poți să nu faci față, poți să nu satisfaci cele două femei sau cei doi bărbați, s-ar putea să nu te simți tocmai în largul tău, s-ar putea să nu reușești să te deconectezi de realitate. Depinde foarte mult ce fel de om ești din punct de vedere fizic, emoțional și intelectual.

Dacă ți-ar plăcea, fă-o. Însă nu-ți implica partenerul sau partenera. Eu, cel puțin, nu aș face-o. Ca să propui așa ceva persoanei iubite, trebuie să fie o femeie sau un bărbat foarte deschis la minte, capabil nu doar să te împartă, dar și să se simtă bine într-o astfel de treabă. Poți să faci manage a trois cu persoana iubită și cineva străin, dar discutați mult înainte și picați de acord dacă e ok sau nu. Dacă nimic nu vă pune în pericol relația, niciun sentiment negativ care să intervină după, atunci sunteți liber să experimentați orice doriți.

Succes la sexul în trei. Să mă anunțați, dragi bărbați, dacă ați făcut față din punct de vedere fizic să satisfaceți două femei.  🙂