Dacă nu ești aici când mi-e greu, ești degeaba când mi-e bine!

 

Dacă nu ești aici când mi-e greu, ești degeaba când mi-e bine!

Împreună la bine și la rău!

Neah, așa ceva vezi mai rar.

Te rog să pleci când îmi va fi rău. Fugi mâncând pământului când îmi va fi greu. Nu te uita în urmă. Să nu te intereseze dacă mă doare. N-are importanță cum mi-e mie. Să-ți fie ție bine. Mi-ai fost alături la bine și la fericire, de ce ți-ai irosi viața să te chinui cu mine?! În fața morții ajungem singuri, așa că fii băiat deștept și pleacă din timp. Du-te învârtindu-te! De ce să devin o responsabilitate pentru tine, o povară, un sac cu pietre de moară pe care să-l duci în spate? Nu, nu. Te-ai născut liber. Du-te! Găsește-ți fericirea departe de mine. Eu sunt martira care îți redă libertatea. Fericirea ta este fericirea mea. Meriți să fii iubit, eu nu mai sunt bună de nimic. Nu vreau să rămâi captiv alături de mine.

Bineînțeles că sunt ironică. Dacă nu ești aici când mi-e greu, ești degeaba când mi-e bine, îți spun. N-am nevoie de oameni care să-mi fie alături doar pe timp de hăhăială, dacă nu ești aici și când mă doare, dacă nu pot plânge pe umărul tău, dacă nu mă susții măcar puțin atunci când sunt pe cale să cad, atunci ce fel de iubire e asta?! Ce fel de prietenie? Ce fel de relație? Ce fel de legătură e asta dacă poate fi ruptă de un simplu obstacol?!

Am prostul obicei de a diviniza bărbatul de care mă îndrăgostesc. În mod cert îl ador și sunt capabilă să fac orice pentru el. Îi văd defectele, dar i le iubesc. În imperfecțiunea lui, pentru mine este perfect. Nu mă doare egoismul, încăpățânarea, îngâmfarea sau lipsa de ambiție a bărbatului pe care îl îndrăgesc.

Am putere cât pentru doi. Sunt tolerantă pentru amândoi și atunci când trebuie, tai îngâmfarea din fașă. Dacă el nu are ambiție, am eu mai multă decât își închipuie el, și îl ridic mai presus de mine, dacă e nevoie. Îi arat că viața poate fi minunată, că visurile devin realitate, că suntem capabili să ne îndeplinim obiectivele, că putem fi eroii vieților noastre. Împreună, dacă tragem în același sens, putem realiza orice. Nu există limite, iar eu am depășit de mult frica de eșec, neputința sau delăsarea. Mai devreme sau mai târziu, reușesc tot ce îmi propun.

Problema este că, atunci când ești o femeie atât de puternică, ești văzută ca fiind invincibilă, nemuritoare, de neclintit. O, da, sunt invincibilă și pot orice? Atunci de ce mai am nevoie de un bărbat?! Pentru sex?! Pentru un orgasm pot să mă masturbez, astfel sunt și mai satisfăcută. Nu sunt stană de piatră, nu sunt lipsită de sentimente, am aceleași sensibilități ca orice altă femeie, chiar dacă sunt și foarte puternică.

Puterea intimidează un bărbat, îl îndepărtează sau îl face să fie și mai delăsător sau neimplicat. În astfel de clipe mi se taie COMPLET elanul. Realizez că trăim în „filme diferite” și este vremea să mă retrag. Am răbdare să repar, dar nu pot „repara” un bărbat care tratează cu superficialitate și nepăsare orice greutate cu care mă confrunt.

De multe ori nu este nevoie să mă ajute cu nimic. Este suficient să mă ia în brațe și să mă sărute pentru a-mi reda liniștea. Sigur că îmi pot rezolva singură problemele, dar brațele alea îmi pot alina neliniștea, îmi pot întări convingerea că voi trece peste, îmi vor ușura durerea, îmi vor diminua frica. Pentru că da, uneori și mie mi-e frică, doar că nu las frica să îmi anuleze voința.

Ei bine, orice femeie, oricât ar fi ea de puternică în toate aspectele vieții ei, în brațele bărbatului este vulnerabilă. Pe pieptul lui naște și renaște ea. În sufletul lui își găsește pacea. În brațele lui se va simți în siguranță și ocrotită. N-am nevoie de un bărbat care să-mi rezolve problemele sau care să mă salveze, nu sunt o victimă, dar să dea naiba, prezența și atenția lui îmi fac bine, mă întăresc.

De ce aș iubi un bărbat care îmi mângâie buzele doar în clipele de extaz, dacă el nu este acolo să îmi șteargă lacrimile de pe obraji atunci când îmi vine să urlu?! Un bărbat care nu îți este alături atunci când ți-e greu, este un bărbat pe care nu te poți baza, care o să plece și o să te lase la greu, care va renunța la tine ca la o măsea stricată atunci când una mai bună și mai „lăptoasă” va apărea la orizont.

Sunt capabilă să trec peste orice, însă nu peste nepăsare. Dacă nu realizezi că mi-e greu și nu deschizi ochii să privești până-n adâncul sufletului meu, înseamnă că nu ești persoana potrivită pentru mine și n-are sens să mă implic mai mult decât am făcut-o deja. Nu doresc jertfe sau sacrificii, dar nici nu mă mulțumesc cu un bărbat care mă iubește doar când sunt cu zâmbetul pe buze. Dacă nu mă suporți supărată, temătoare sau bolnavă, nu meriți să-mi fii alături atunci când trăiesc cea mai bună perioadă a vieții mele.

Durerea reprezintă un test al iubirii. M-a durut și n-ai știut să m-alini. Ai picat testul! Nici măcar nu sunt dezamăgită, sunt ușurată! Bun rămas!

Ce-ar fi dacă?!

Isi simtea sufletul facut farame, tandarile luasera loc inimii ei generoase. O tristete infinita isi facu loc in pieptul ei. Era goala sau poate plina de singuratate. Nici nu mai conta ce simtea. Oricum plecase fugise se rupsese de El si de trecutul ce inca ii facea rau.
Era cazata la un hotel pe malul marii si fiecare seara si-o petrecea in restaurantul hotelului privind indragostitii cum se giugiuleau la mesele lor. Un singur barbat era la fel de singur ca ea. Il poreclise Surul nu-i stia numele, dar era frumos si trist, la fel ca ea. Era trecut de 35 de ani, inalt, legat, cu gropita in barba si cu un par parca din fire de argint. Nu, nu era batran. Poate ca supararea ii ninsese parul inainte de vreme sau poate ca era vina adn-ului. Naiba stia, ce mai conta?! Era un barbat atragator care o starnea. Voia sa-si uneasca singuratatea cu el sa inlocuiasca golul cu plinul tandretii lui.
Fuma si il sorbea din priviri. El bea ca in fiecare seara, acelasi whisky sec, extrem de scump. Din fumul tutunului ii veni o idee ce-ar fi daca?! Atunci se ridica de la masa ei, se opri in dreptul mesei lui si ii lasa cheia camerei pe masa. Apoi trecu ca si cum nici macar nu s-ar fi oprit vreodata la el. Tocurile ii tropaiau pe parchetul wenge, fusta scurta i se ridica putin in ritmul pasilor si nu lasa in urma ei decat o dara imbatatoare de parfum. El se uita la cheie, dar ezita bau ultima gura din licoarea aramie, lua cheia in mana, o rasuci de cateva ori intre degete si o cuprinse in pumn. Se ridica si pleca spre camera hotelului a lui sau a ei
Batu la usa si auzi un intra parca soptit. Ea statea pe fotoliul din salon si manca o capsuna cu ciocolata lichida. Ciocolata care ascundea in ea o cantitate considerabila de rom. Ar fi putut sa se imbete cu acea ciocolata, dar el veni si deja interesul pentru acest gen de dulce, pali. Era dezbracata aproape complet, purta numai dresurile care se terminau pe pulpe cu o dantela fina, neagra, si pantofi cu toc cui, care ii lungeau si mai mult picioarele lungi. Statea picior peste picior, cu mainile odihnindu-i-se pe bratele fotoliului si il privea sau mai de graba il dezbraca din priviri.
Dezbraca-te, te rog. Nu-mi spune nimic, nu-mi spune numele tau, nu ma intereseaza cine esti, de unde vii sau cine te asteapta. Iubeste-ma astazi si maine vom ramane numai cu amintirea. Eu sunt dama, tu fii domnul si iubeste-ma
El ii zambi, se aseza in genunchi in fata ei, ii saruta genunchiul, se desfacu la camasa, dezvelindu-si pieptul puternic, se desfacu la curea, apoi la pantaloni, se ridica, isi arunca hainele de pe el si ingenunche din nou. Isi baga degetele prin bolul cu ciocolata, gusta din ea si apoi isi trecu degetele lungi peste buzele ei rosii ca sangele lua bolul cu mana si ii turna, putin cate putin, ciocolata fierbinte pe pielea ei fina. Era toata numai pete de dulceata iar el, cu varful degetelor, desena pe ea povestea acelei nopti de neuitat. Ii departa piciorele, facand sa curga intre coapsele ei ciocolata lichida. Atunci ea suspina si ii trase mana spre pantecul ei. O atinse acolo, jos era fierbinte, era dornica, fierbea. O saruta pentru prima data, incet, suav, de parca se temea sa n-o raneasca. O amagea cu mana, o amagea prin felul in care o saruta, iar ea nerabatoare, il lipi de ea si incepu sa il sarute atat de apasat incat ii dureau buzele. Se simtea din ce in ce mai excitata, sanii ei se mangaiau de pieptul lui intesat cu par, usor aspru. Era o senzatie pe care o adora. Fiind atat de aproape de el, fiind aproape una cu el singuratatea disparu ca prin minune.
Isi dezlipira buzele, apoi el o lasa pe spatele fotoliului, ii aseza gambele pe spatele lui si incepu sa-i mangaie sanii manjiti de ciocolata incepu sa isi plimbe limba pe pieptul ei, ii musca cu delicatete sfarcurile dulci, apoi din ce in ce, se lasa mai jos, urmand calea ciocolatei. Pulpele ei ardeau, o musca cu putere de interiorul piciorului stang, iar ei ii scapa un strigat il lua de par, il saruta cu foc, il musca la fel de tare de buza de jos, apoi il impinse din nou in jos, intre picioarele ei. Atunci el incepu un sarut tandru apasat cu un desfrau al limbii o duse spre aleea extazului. Dar se opri, nu brusc, dar o facu si atunci ea il indeparta si pleca de langa el pe covorul imens, de culoarea smaraldelor. Se aseza pe burta pe covor, departand picioarele, asteptandu-l atunci el veni, invelindu-i trupul cu al lui. O ridica de bazin si incepu sa o descopere cu mainile. Ea ii cauta din solduri taria din ce in ce aluneca si mai mult spre el, cautandu-l cu disperare.
Fara sa fie rugat, intra in ea cu forta, dar in acelasi timp bland. Simtitor, ravasitor, inebunitor. Cu o mana o mangaia pe sani, iar cealalta si-o odihnea pe soldul ei stang, impunand ritmul. Nu se priveau in ochi, dar se simteau si asta era tot ce conta. Erau uniti, se iubeau cu foc. Erau aproape de a elibera toata tensiunea puternica din ei, dar atunci el se departa, o lua de mijloc si o rasuci sub el. Incepu sa se joace cu barbatia pe pantecul ei, ii aluneca usor spre interior, dar niciodata suficient de multumitor ea se agata de gatul lui, il saruta si se cuprinsera in brate pe covor, continuand sa se iubeasca, dar de data aceasta privindu-se in ochi. Se strangeau in brate si se iubeau de parca se stiau de o vesnicie. Trupurile lor erau intr-un acord perfect intr-un sincron perfect. Chipurile lor erau ravasite de atata simtire. Atinsera aproape in acelasi timp apogeul un dulce apogeu ce lasa in urma lui o liniste profunda adormira imbratisati, pe jos. Iar dimineata, ea facu un dus, in liniste, se imbraca, isi lua valiza, il saruta pentru ultima oara, il inveli si pleca lasand in urma fericirea si intorcandu-se cu inima stransa la singuratatea ce o primi cu bratele deschise…