Dacă ne-o tragem stricăm prietenia!

 

Dacă ne-o tragem stricăm prietenia!

Îl văd, îl doresc și-l plac atât de tare de-mi tremură carnea când se apropie de mine! Mi-aș plăcea la nebunie să mă strecor în patul lui și să îmi flutur, puțin, codița de drac prin mințile lui. Habar n-are câtă dorință și pasiunea aș putea revărsa asupra lui. Nu l-aș putea iubi niciodată atât de mult pe cât știu eu că pot să iubesc, însă mi-aș putea atârna de gâtul lui foamea de dragostea.

Nu, eu nu sunt un izvor nesecat de iubire. Nu sunt inocență. Nu sunt dor. Nu sunt puritate. Nu sunt jumătatea, sufletul pereche și nici speranța. Nu sunt liniștea. De la mine nu poți aștepta nimic bun. Nu sunt ceea ce își doresc bărbații pe termen lung. Nu sunt ceea ce vor bărbații să fiu. Nu mă pliez, nu completez, nu alin, nu satur.

Sunt doar genul acela de femeie care îți perpelește sufletul, care te pregătește pentru femeia potrivită, care te marchează, dar lângă care nu vei rămâne niciodată până la adânci bătrâneți.

Pe pieptul meu nu-ți vei putea odihni niciodată gândurile. Eu sunt furtuna, violența și neîmplinirea. Și cred că-mi place de mine astfel. Mă iubesc, așa, veșnic nemulțumită, certăreața, enervantă, capricioasă. Singură și totuși cu sufletul mustind a sentimente încă vii. A nimănui. Loială doar sentimentelor mele. Fidelă nebuniei mele. Devotată fanteziilor mele. Sclava propriei mele imaginații.

Hei, stai așa! Ia o pauză! Respiră! Revino cu picioarele pe pământ! Dacă ne-o tragem stricăm prietenia!

Ai dreptate! Dar ce-mi pasă mie de prietenia asta?! La ce e bună prietenia dintre un bărbat și o femeie? Unde crezi că duce? Nu tot în pat?! Am mai mâncat grișul ăsta cu lapte. Rareori bărbații și femeile rămân „doar prieteni”.

Care femeie crezi că își mai dorește relații de prietenie cu bărbații?!

Nu mă trezesc dimineața zicându-mi: „Oh, ce zi frumoasă, sper să îmi fac un nou prieten-bărbat căruia să-i povestesc neîmplinirile mele, tristețile mele și frustrările mele sexuale. Chiar simțeam nevoia să mă epilez pe picioare cu un nou prieten-bărbat.

Dragul meu, obiectul viselor mele erotice, femeile și bărbații ajung prieteni doar atunci când nu există niciun pic de atracție între ei. În rest, cu toții vrem să ne-o tragem. Femeile vor și ele sex. Vor pasiune, vor să-și trăiască fanteziile și iluziile cu bărbați care să le dea lumea peste cap. Râvnesc, doresc, fur… sunt șireată.

Obiectivul meu nu este acela de a-mi face prieteni bărbați. Vreau să-mi trăiesc tinerețea iubind, nu ascultând văicărelile unui prieten-bărbat nefericit. Serios, când există atracție, prietenia n-are mult zile. Lucrurile se transformă fie într-o poveste de iubire, fie într-o cățeleală de zile mari.

Așa că da, hai să tricăm prietenia, hai să ne facem de rușine, haide să înnebunim unul din cauza altuia, haide să ne iubim, să ne certăm, să ne războim și să ne împăcăm în cel mai frumos mod posibil. Hai să vibrăm…. nu-ți mai frământa mintea cu alte lucruri inutile!

P.S. Să aveți o primăvară minunată, cu multă iubire!

Femeile sunt sclavele sexului?!

Femeile sunt sclavele sexului?!

Este absolut minunat să faci dragoste cu bărbatul pe care îl iubești, însă când dai de unul care face sex uimitor, indiferent de sentimentele pe care le nutrește pentru tine, parcă nu prea îți vine să-i dai drumul din mână. Nu-l iubești, dar îl vrei în patul tău și parcă te tentează să construiești cu el o relație pe termen lung. Îl dorești și ai rămas cu gândul la momentele acelea uluitoare. Ți-a sărutat fiecare centimetru de piele, te-a făcut să te simți femeie și ți-a acordat atenția și afecțiunea după care tânjeai.

Te îndrăgostești. Oricât ai fi de puternică sau de indisponibilă emoțional, atunci când sexul este delicios, te îndrăgostești. Îl vrei din ce în ce mai des și mai mult și în toate felurile și modurile posibile și inimaginabile. Și dacă în prima seară n-ai tremurat, după ce ți-ai făcut scenariile în cap și ai rememorat clipele de zeci de ori, ajungi să tremuri în brațele lui. Pentru că știi ce te așteaptă. Pentru că știi foarte bine că el poate nu doar să-ți trezească toate simțurile, ci este capabil să-ți prăjească creierii cu plăcerea pe care o naște în tine cu tot trupul lui.

Asta ne transformă în niște sclave ale sexului?! Și nu, bărbații de genul nu sunt niște vibratoare cu sânge în trotinetă, dar dacă vrei să domini femeia, să îi cotropești mintea și să îi cucerești sufletul, va trebui să o… satisfaci bine! Bine de tot! Nicio femeie nu dă cu piciorul unui bărbat bun la pat. Nu suntem sclavele sexului, însă la cât de complicată-i treaba cu orgasmul, am fi de-a dreptul nebune să alungăm bărbați care ne… „iubesc” pe săturate.

Și uite așa, după o lungă perioadă de abstinență, draga de mine a picat iarăși în mrejele unui bărbat tânăr, care știe neașteptat de multe despre sex. Sinceră să fiu, credeam că le-am văzut pe toate, dar nu… la cei 30 de ani ai mei, încă mai pot fi surprinsă. Și cum eu nu rezist plăcerii, dar mai ales pentru că trebuie să profit de un asemenea creieraș, m-am decis să-l păstrez.

O să îi pun o fundă roșie la gât, imaginară, și o să-l țin pentru sufletul meu, dar mai ales în pentru patul meu. El este un bărbat complet și nu are nevoie de niciun artificiu pentru a-mi da peste cap toate gândurile, însă nebuna-i nebună și întotdeauna vrea mai mult și mai nebunesc. Bineînțeles, am în minte jucăriile sexuale, jocurile erotice și îndeplinirea câtorva fantezii. Imaginația este punctul meu forte, restul le găsesc pe net. Și nu, să nu vă închipuiți că mă gândesc la vreun inel pentru menținerea erecției sau vreun prelungitor pentru penis, însă mă văd purtând o pereche de chiloți cu vibrații, gemând la buza unui pahar cu vin, privindu-l cu perversitate, însă străduindu-mă să ascund de ochii curioși ai omenilor îmbujorarea și tremurul corpului. Oh da, aș fi capabilă să port așa ceva în public, cu mini-vibratorul ascuns în locuri „permise” doar pentru el, i-aș pune inelul-telecomandă pe deget, „obligându-l” să mă vadă cum mă frământ de nerăbdare și plăcere. L-aș atinge pe sub masă și l-aș săruta suav, apoi i-aș șopti că îl doresc la nebunie. Bucurându-mă, „în deplasare”, de acest preludiu incitant, l-aș devora, apoi, pe săturate într-o cameră de hotel străină, unde timpul și inima să-mi stea pe loc. Cu el mi-aș dezlănțui toți demonii.

Și poate că nu avem nevoie de vibratoare performante pentru a ne satisface poftele carnale, însă folosind aceste mici sacrificii, vom da frâu liber fanteziilor, ne vom îndeplini cele mai tainice nebunii și probabil că ne vom apropia și mai mult, vom prinde încredere și ne vom „fura” unul altuia mințile. Cu el mă simt liberă și-aș scoate din dotare toată recuzita de calități, atuuri, „arme” și jucării sexuale. Îmi place și-ncepe să-mi mișune prin sânge, din cap oricum nu pot să mi-l mai scot!

Așadar, deschid sufletul, scot cătușele, dau jos hainele, să fie iubire! Cât cuprinde! La început fizică, apoi sufletească! De stricat relația mă ocup mai târziu. Până una-alta, mă bucur că e! 

O iubește cum te-a iubit pe tine!

O iubește cum te-a iubit pe tine! O iubește cum a învățat de la tine, iar tu ai mâinile legate și sângerezi din toate încheieturile. Imaginează-ți cum o sărută, cum o atinge și ce vorbe dulci îi șoptește. Ea se află acum în brațele lui, se bucură de dragostea și de carnea lui. Lumea toată e a ei. Fii convinsă că este cea mai fericită femeie. Mai știi cum îți zâmbea ție, cum te alinta și cum îți făcea acele lucruri care te înnebuneau?! Ei bine, acum ea are parte de toată tandrețea lui, iar tu îți smulgi părul din cap blestemând ziua în care l-ai cunoscut, urând clipa în care te-ai îndrăgostit de el și blamând momentul în care i te-ai dăruit cu totul. Pentru că i-ai dat totul și acum simți că ai rămas fără nimic. Ești complet goală. A nimănui. Fără viitor, doar cu un trecut dureros în palme.

Cu tine a devenit bărbat, iar tu te-ai transformat într-o femeie adevărată… probabil. Ați împărțit multe lucruri împreună și aveți o mulțime de amintiri, iar el a trecut peste toate bunele și relele care v-au legat. Ba chiar mai mult decât atât, și-a refăcut viața cu o altă femeie. Una, pesemne, mai bună decât tine, iar dacă n-a ales una mai bună decât tine, înseamnă că e cam nebun și n-a învățat nimic din ceea ce ați trăit voi.

Trezirea!!! Alungă fanteziile. Nu o iubește cum te-a iubit pe tine. Nimeni nu iubește la fel două persoane. Există atât de multe forme de iubire încât nu are cum și nici nu va iubi vreodată o altă femeie așa cum te-a iubit pe tine. Dacă femeia aceea chiar este jumătatea lui, o va iubi mai mult decât pe tine, mai frumos și de-a dreptul deplin, iar dacă tipa nu-i ce trebuie, o va distruge mai ceva decât te-a distrus pe tine.

Poate că o sărută ca pe tine, însă nici măcar sexul nu este la fel. Nu are cum să fie. Fiecare om trezește în noi anumite sentimente, fiecare persoană este unică, iar noi ne comportăm ca atare. Cu o femeie poate fi un amant înfocat, iar cu alta un romantic incurabil. În funcție de personalitatea femeii și de potrivirea dintre ei, el va deveni imaginea bărbatului pe care și-l dorește ea.

Sunt absolut convinsă că nu face sex la fel cum făcea cu tine. Poate cu ea este și mai afectuos sau din contră, poate sunt genul care fac sex animalic. Nu ai de unde să știi ce se întâmplă între ei și nici nu e cazul să îți faci în minte tot felul de scenarii.

S-ar putea ca relația lor să o întreacă pe cea pe care ați avut-o voi și e firesc să fie așa. Oamenii ar trebui să învețe din greșelile lor și să meargă din bine în mai bine, nu invers. Sunt bărbați care se comportă abject indiferent de femeie, însă aceia sănătoși mintal, care își doresc un viitor frumos și apreciază compania unei femei speciale, se vor purta, de data aceasta, impecabil. Se vor strădui și vor construi acea relație.

Așadar, nu te mai gândi la acele tâmpenii care te îmbolnăvesc, nu o iubește cum te-a iubit pe tine și nu o iubește cum a învățat de la tine. Din păcate, noi, cele din trecut, suntem femeile de tranziție, femeile cu care ei au ajuns mai aproape de varianta lor cea mai bună, femeile de la care au învățat multe și cu care au trăit clipe frumoase, poate de neuitat, dar nu suntem și nici nu vom fi vreodată femeile cu care ei vor rămâne până la adânci bătrâneți.

Poate că asta-i menirea noastră, să îi conducem către femeia potrivită. Îi ajutăm să devină bărbați ideali și amanți perfecți. Le arătăm cele mai urâte fețe ale poveștilor de dragoste pentru ca ei să se ferească și să se apere de potențialele iubiri nocive. Dar le și demonstrăm că pot fi iubiți nebunește, că merită să fie iubiți până în pragul sacrificiului și dincolo de el. Cu noi au devenit bărbați, ai dreptate, însă lângă femeile actuale strălucesc de-a dreptul. Lângă femeile actuale ating apogeul lor maxim.

N-are sens să îl urăști, bucură-te că e fericit.

Știiiuuuu, știu! Și pe mine mă roade invidia uneori, dar ce rost are să mă mint că eu am fost cea mai specială femeie din viața lui?! Cea deosebită este întotdeauna actuala. Noi, celelalte, reprezentăm trecutul… suntem niște nume pe o listă! 🙂

Te iubesc (ne)condiționat?! S-o crezi tu!

Te iubesc (ne)condiționat?! S-o crezi tu!

Obișnuiam să-i spun adesea „te iubesc necondiționat”, însă nu eram sinceră cu mine și nici cu el. Deși puteam să bag mâna în foc că îl iubesc așa cum nimeni nu îl va putea iubi vreodată, mă credeam mai presus de orice altă femeie, și afirmam cu tărie și convingere că nu-mi doresc nimic de la el, în sinea mea tânjeam după o poveste cu happy end cu el. Speram că într-o zi o să îi pice vălul de pe ochi și o să vadă ce femeie excepțională sunt eu.

Adevărul este că nu se întâmplă niciodată asta. Oamenii se îndrăgostesc din prima clipă sau nu o fac niciodată. Iubesc sau nu iubesc. Timpul nu înseamnă nimic în această ecuație.

Blocată în „nemeritisme”, credeam că atât merit și nu am dreptul la mai mult. Așa mi-am indus ideea de a mă mulțumi cu puțin până când el și Dumnezeu aveau să mă răsplătească pentru buna mea purtare. Ce-i drept, făceam prostia și comiteam blasfemia de a-l considera Dumnezeul meu. Ei bine, noi, bărbații și femeile, nu suntem Dumnezeii nimănui și nici nu ar trebui să-i tratăm astfel. Nu este deloc în regulă să le punem pe umeri o asemenea povară și să-i urcăm pe un piedestal mult prea înalt pentru ei.

Partenerul nu este Dumnezeul tău. Nu te poți „ruga” la el sau de el ca să te facă fericită și nici n-ar trebui să te lași pedepsită de el. Nu este un zeu, nu are drepturi depline asupra ta, nu ar trebui să îi acorzi atât de multă putere încât să-ți influențeze întreaga viață. Fie că îl vezi ca pe un Dumnezeu punitiv sau ca pe unul capabil să îți îndeplinească toate dorințele, nevoile, așteptările și fanteziile, această gândire este profund greșită.

Admit. Eu nu știu să iubesc necondiționat, ba din contră, iubesc condiționat. Iubesc acel om pentru că văd în el capacitatea lui de a mă iubi din tot sufletul, chiar și în ciuda tuturor defectelor mele de care sunt mai conștientă decât îmi place să recunosc.

Și-mi pierd mințile după el și am impresia că nu pot trăi fără el. I-aș pune lumea la picioare și-aș fi în stare de multe sacrificii pentru fericirea lui… dar mai ales pentru fericirea mea. Dăruiesc pentru că vreau să primesc. Te iubesc pentru că îmi doresc să mă iubești.

Nu premeditez toate lucrurile astea, deși sunt capabilă să pun în aplicare multe șcenarii, însă folosesc același tipar în toate relațiile mele. Cunoștient sau inconștient, îmi aștept răsplata. La baza tuturor acțiunilor mele se află dorința de a fi iubită și de a iubi omul de care mi-e drag în acel moment. Sunt posesivă, egoistă și geloasă, iar aceste „calități” mă transformă într-o femeie și mai rea: una arogantă, narcisistă și distructivă. Nu sunt buricul pământului, dar îmi place să cred că merit să fiu centrul universului pentru un bărbat.

Știu că greșesc…

Din punctul meu de vedere, iubirea necondiționată nu există, însă printre noi divinitatea a presărat o formă de dragoste tare ciudată. Când omul iubit își dă arama pe față și îți arată cele mai groteși părți ale lui, iar tu încă simți că îl iubești din tot sufletul, îl accepți fix așa cum este și nici nu-ți dorești să îl schimbi, atunci s-ar putea spune că trăiești cea mai apropiată formă de iubire de cea (ne)condiționată.

Oamenii se iubesc mai ales la bine, când dau cu curul de asfalt, îndrăgostiții se cam rătăcesc unii de alții. Cine e capabil să fie lângă persoana iubită mai ales la greu, atunci acel om iubește aproape (ne)condiționat.

Nu poți fi convins că iubești pe cineva până când nu treci cu el prin focurile Iadului. După o partidă de sex toată lumea este fericită, toți sunt plini de iubire și toți visează la unicorni roz pe pereți. Important este să simți la fel chiar și după ce măștile au căzut. Dacă după toate relele pământului ești în picioare și încă mai ai puterea de a-l strânge în brațe și de a-i alina și iubi sufletul, atunci se poate spune că tu chiar iubești acel bărbat. Nu neapărat necondiționat, dar îl iubești.

Dincolo de toate barierele și nebuniile lumii, indiferent ce s-ar întâmpla între voi, oricâtă distrugere ar semăna în jur sau ar arunca asupra ta, tu știi că o să-l iubești mereu. El o să fie mereu în gândurile tale și în cel mai întunecat colț al inimii. O să îl ții ascuns, să nu cumva să știe cineva și să te acuze de demențeală cronică, dar o să existe mereu în venele tale și o să-ți mișune prin sânge indiferent câți ani vor trece. Și o să tresari de fiecare dată când îi vei auzi numele.

Vor fi momente când îți vei blestema zilele, dar iarăși o să te așezi, cu resemnare, pe marginea patului și o să-i șoptești în întuneric vorbe de dor sau reproșuri pe care el nu le va auzi niciodată. Pentru că nu este acolo să te audă și nici nu va fi. Dar tu vei învăța să îți lași amarul pe buza unui pahar cu vin și o să mergi înainte, trăindu-ți sentimentele pe care nimeni nu le poate înțelege, uneori nici măcar tu. Sentimente pe care nimeni nu le poate stinge, nici măcar un bărbat mai bun decât el.

Nu ții la un om pentru că merită. Dragostea n-are nimic de-a face cu meritele, însă ea rămâne fermă pe poziții chiar și atunci când omul iubit ți-a fărâmat coloana vertebrală și ți-a paralizat orice șansă la fericire cu el… sau chiar cu altcineva. Cu toate acestea, exact cum spunea și Sabina într-un comentariu la articolul anterior, nu te poți pune cu un om care nu te mai vrea și trebuie să îl lași în pace, dar nici el nu te poate împiedica să îl iubești în continuare.

Poți să ții la altcineva și să fii aproape fericită cu altă persoană, însă sentimentele încă să-ți fie dominate de dragostea pentru acel bărbat din trecutul tău. Chiar dacă face parte dintr-o poveste apusă și încheiată, ai depășit momentul și ai acceptat ruptura, omul acela rămâne dragostea vieții tale.

Și tu ești dragostea vieții pentru cineva… 🙂

Atunci când crezi că ți-ai învățat lecția…

Atunci când crezi că ți-ai învățat lecția…

O iau razna. Din nou. Iarăși am urmat calea tiparului cu care sunt obișnuită încă din adolescență. Fix atunci când crezi că ți-ai învățat lecția, apare un bărbat care îți fute tot zenul. Ai senzația că ai dat peste omul special. Și ți-o ia inima la trap. Mamă, ce bucurie! Dar până la urmă realizezi că în raza ta de acțiune, oricât de înțeleaptă și de „iluminată” crezi că ai ajuns, apar tot bărbații cu probleme, cei care știu să te facă să suferi cel mai bine. În fond ei sunt cei mai incitanți, nu?! Astfel de bărbați placi tu… și eu!

Îl plac și nu-l plac. Îl vreau și nu-l vreau. M-am îndrăgostit și nu m-am îndrăgostit. Aș rămâne, dar mai bine ar fi să plec. Aș risca, dar știu că n-am pentru ce. Nu e bine și totuși mă incită pericolul și ador jocul, competiția și nebunia care, deși nu este dusă la extreme, are absolut toate șansele să se transforme într-o nouă obsesie.

Nu poate fi vorba de iubire, dar mă topesc. Mă apucă toți dracii. Mă las pe mâinile lui, apoi încep să ripostez. Îl alung, îl chem. Îl izgonesc, apoi îl strig folosind cea mai spășită voce. Trec de la o stare la alta. Ba sunt sălbatică, ba devin obedientă. Iar lui îi place asta. Îi place să îmi demonstreze „lucruri” pe care le-am „fumat” de mult. Îi place „să mă dea peste cap” și să-mi întindă nervii.

Folosesc sexul ca pe o armă. Toate femeile fac asta atunci când vor să sucească mințile unui bărbat. Îi aflu slăbiciunile. Profit de fanteziile lui. Îl amăgesc. Îi ofer atât cât să își dorească și mai mult, atât cât să-mi ceară. Îmi place să îl aud cum cere. Apoi îl fac să ia cu lăcomie ceea ce își dorește.

Sunt lucidă. Știu că mă aflu pe o pantă alunecoasă. Încerc să îl „droghez” oferindu-i ceea ce n-a trăit încă, dar s-ar putea să mă îmbăt eu. Când o să treacă efectul drogului, n-o să mai rămână nimic. Poate până atunci o să mă satur.

O să mă satur din nou să port această mască obositoare de femeie puternică, obscenă și fără așteptări. Mai devreme sau mai târziu, toate femeile ajung să își dorească mai mult și mai mult și mai mult și mai mult. Iar el o să realizeze că nu poate, nu vrea sau nu are ce să mai ofere. Și pleacă. Iar eu mă voi întoarce la singurătatea care îmi place și la pârghia mea de ani de zile. Centrul existenței mele, oricum, nu e el.

Mă las sedusă. Mă prefac neputincioasă. De parcă nu i-aș rezista. Pot. Dar nu vreau. Știi cât de frumos este un bărbat care se crede invincibil și cât curaj prinde el atunci când crede că acea femeie este a lui și numai a lui?! Privirea lui este de neprețuit. Mimez împlinirea, dar nu mimez bucuria, orgasmul sau tremurul corpului.

Îi văd potențialul. Știu că poate și cât poate, dar mă lupt cu mine să nu-mi arunc proiecțiile pe el. Să nu-mi țes în jurul lui dorințele. Să nu-l ridic pe un piedestal și să nu construiesc în jurul lui zidurile obsesiilor mele. Știu că mă pot îndrăgosti de ceea ce ar putea deveni el, dar prin simplul fapt că vreau să îl schimb, îmi dau seama că sunt iarăși într-un cerc bolnav.

Nu, dragi cititori, asta nu e iubire. Este încă o poveste scrisă în carnețelul unei femei de 30 de ani. Îmi dau seama că lupul își schimbă părul, dar năravul ba. Oricâte eforturi fac, oricâte cărți citesc și oricât de mult mă străduiesc să devin mai bună, până la urmă sunt aceeași. Pe cine aștept eu?! Pentru cine mă păstrez?! Să profit de tinerețea mea, zic. Voi trăi toate iubirile care mi se vor ivi, fără nicio remușcare.

Drumul spre Iad e pavat cu intenții bune

Drumul spre Iad e pavat cu intenții bune...

Azi e una din diminețile alea de mai fericite. Noaptea trecută am avut grijă să am două-trei orgasme (cuvântul meu „preferat”), mai rar așa seară „productivă”. Nici nu mă miră că sunt zen! :)))) Voi prelungi în continuare această stare de bine. Plănuiesc să mă îmbăt. Nu, nu de necaz sau ceva de genul. N-am nicio supărare! Ci pentru că m-am îndopat de antibiotice vreo două săptămâni și mi-e poftă de mor de un vin sec, alb. De sărbători n-am băut nici măcar un păhărel – asta da supărare! Și dacă tot am o petrecere în seara asta, o să profit din plin – adică o să-mi fac plinul!

Am  un sentiment ciudat de frumos în această clipă, iar gândul îmi fuge la F., cel pe care l-am scos din sărite cumplit acum o săptămână. Sunt expertă în a scoate la suprafață ce e mai rău din bărbați. Nu vreau asta. Nu o fac voit, dar știți cum se întâmplă – drumul spre Iad e pavat cu intenții bune. Cam așa pățesc și eu. Doar că în cazul lui F., am cam știut că ceea ce aveam să fac avea să îl scoată din sărite, însă am mizat pe faptul că mă cunoaște și va ști că pentru nimic în lume nu l-aș fi jignit. Și chiar dacă nu l-am ofensat pe el în mod direct, i-am ironizat tagma și-atunci el a reacționat mai nașpa decât m-aș fi așteptat, dar asta e voi supraviețui. Până la urmă am trecut amândoi peste acest conflict (pentru că nu ne leagă nimic), însă în acea clipă l-aș fi omorât. Mai ales când mi-a „ordonat” public să-mi retrag cuvintele și mi-a cerut tacit să nu-l fac să-și schimbe părerea despre mine.

Oh, Doamne! Urăsc să-mi dea cineva ordine, i-aș fi crăpat căpățâna, dar și mai tare urăsc faptul că EU, tocmai EU, am pus legătura noastră mai presus de orgoliul meu și mi-am retras cuvintele spuse. De ce? Pur și simplu pentru că nu am vrut să dau cu piciorul unor ani și pentru că omul ăsta m-a făcut să simt niște lucruri m-a făcut să simt așa cum nimeni n-a reușit. Nu pot să spun că l-am iubit, dar țin minte niște stări de moment care încă sunt vii în inima mea. Mă știe ca pe un cal breaz. Îmi știe toate defectele și calitățile. I-am spus cele mai tâmpite gânduri și i-am mărturisit cele mai mari temeri ale mele. Ba chiar i-am băgat pe gât și complexele mele, cu toate acestea, este unul din puținii bărbați care m-a făcut ÎNTOTDEAUNA să mă simt specială.

Ușor, ușor, m-a „decojit” până când m-a dezbrăcat de orice inhibiție, rușine sau complex. Cu el eram eu. Au fost perioade în care zi de zi îmi spunea că sunt perfectă așa cum sunt, că sunt minunată și că m-a ales tocmai pentru că sunt deosebită. Îmi amintesc, acum, ce „violent” reacționa atunci când îi povesteam câte o măgărie a unui bărbat din viața mea. Și cum mă învăța el cum să întorc foaia și cum să fac roata să se învârtă în favoarea mea. Mereu îmi repeta că sunt specială în cel mai bun și frumos sens. Îmi spunea că în raport cu bărbații întotdeauna trebuie să mă așez pe poziția care mi se cuvine, să nu fiu nici mai prejos, dar nici mai presus. Să nu mă mulțumesc cu puțin, indiferent ce aș crede eu. Să iau exact ce merit – totul sau nimic. Ce-i drept, avea cuvintele la el. Și mă făcea să ard, puternic. O să spun o nemernicie acum, însă n-am văzut bărbat cu un penis mai frumos și mai apetisant. 😀 Era ceva de vis! :)))) Așa ceva?! Așa ceva!!! :)))))

Așadar, cum aș fi putut să pornesc, din nimic, un război cu el?! Am preferat să bat în retragere decât să renunț la el. Constat că niciodată nu renunț la oameni, renunță ei la mine. Astă vară mi-a oferit splendidul F. o imagine pe care nu o voi uita vreodată. Un „tablou” la care nici n-am visat și pentru care aș fi plătit bani grei. Eram la mare, în Vama Veche, pe o băncuță la Expirat. Era vreo 6 seara, încă soare, lumea abia se trezea la viață la acea oră. Așa e în Vamă, ziua pustiu și noaptea abia ai loc să arunci un ac. Nici nu îți dai seama de unde pot ieși ATÂT de mulți oameni.

Abia ajunsesem și stăteam la o bere cu doi prieteni. Da, Dama e întotdeauna însoțită de bărbați. Priveam în zare marea și ascultam discuțiile prietenilor mei. Pot spune că de fapt mă bucuram de frumosul din jurul meu. Eram sfâșiată pe dinăuntru, așa că aveam nevoie să mă conectez cu Vama. În Vamă nu există oameni triști, poate doar în privat. În public fericirea plutește în aer. Și cum îmi beam eu berea într-o liniște interioară pe care mă luptam să o restabilesc, văd ieșind din mare un zeu (în trecut, în articolele mele îl numeam Adonis). Băga-mi-aș. Cu cât înainta pe plajă, cu atât semăna mai tare cu F. Înalt, slăbuț, dar cu un corp tonifiat, absolut perfect, cu o piele ciocolatie pe care aș fi recunoscut-o cu ochii închiși, cu barba-i ușor neîngrijită (cât să dea bine și să nu pară metrosexual), cu tatuajele-i pe care le cunoșteam mai ceva ca pe o hartă am rămas fără respirație instant. Berea mi s-a oprit în gât, am lăsat jos țigara rulată pe care o fumam, iar pupilele mi s-au dilatat. Purta o pereche de șalvari tucești, iar codițele-i rasta îi atârnau pe spate, ieșind din ele marea sărată, transformându-l într-un băiat ce părea a fi rău, însă de fapt era al dracului de seducător și de irezistibil. Râdea cu o poftă nebună. Îi revedeam zâmbetul perfect de care mă îndrăgostisem atât de tare cu ani în urmă. În câteva secunde m-au trecut toate căldurile, iar inima a început să îmi bată cu putere. Dumnezeuuule, era chiar el! M-am făcut mică lângă prietenul meu și am continuat să îl privesc și să mă bucur de el de la o distanță relativ mică. Nu era singur, așa că n-avea rost să mă duc să-l trag de șalvari! :))))))

Prin fața ochilor mi s-au derulat toate momentele noastre, toate nebuniile noastre, toată dorința și pofta aceea nebună. Mi-am amintit de mine, cât fusesem de topită după el, de nopțile nedormite, de visele erotice cu el, de pozele indecente, de filmulețele apetisante, de tot ce am făcut și ne-am făcut. Mi-am adus aminte și de primul meu blog pe care l-am deschis în 2008 și pe care l-am închis în 2012, din cauza unui alt bărbat. Mi-am amintit de cele câteva articole pe care le-am scris despre și pentru F. pe acel blog Fantezii erotice. Era un blog de fantezii erotice. Clipele în care erotismul provocat de noi atingea cote maxime sunt de neprețuit. Așa că da, într-un conflict cu el sunt neputincioasă. Ce bine că de-a lungul anilor nu am avut conflicte. Aceasta a fost și va fi singura noastră divergență și voi face orice ca să evit o ceartă cu el! Păstrez, mai bine, toată bucuria pe care mi-a pricinuit-o!

Ce îndrăgostită am fost de el!

De acum încolo Vama îmi va aminti mereu de el!

Unii oameni își sustrag încrederea și lumina din tine, alții o amplifică pe a ta. El a contribuit mult la stima mea de sine și m-a făcut să am mai multă încredere în mine. Cred că ar merita și F. să apară în cartea mea. Culmea, și el e mai tânăr decât mine. Tot 17 ani avea când l-am cunoscut, iar eu vreo 20. Ce ironie. Oare de ce mă leg de bărbați mai tineri decât mine?! Nu îi aleg special, se întâmplă fără să vreau…

Te vreau, dar doar puțin…

Te vreau, dar doar puțin, atât cât să-mi umezesc buzele cu limba ta, atât cât să-mi înmoi puțin inima în mintea ta, atât cât să-mi îmblânzesc poftele carnale, atât cât să gust puțin din tine. Te vreau, dar doar puțin, atât cât să-mi încălzești patul, atât cât să mă simt dorită, atât cât să nu sufăr. Te vreau, dar doar puțin, atât cât să cred că te gândești și tu la mine, atât cât să mă mint că sunt iubită. Te vreau, dar doar puțin, atât cât să-mi omor timpul cu tine, atât cât să-mi petrec sufletul cu cineva, atât cât să-mi dezlănțui fanteziile pe pielea ta, atât cât să leșin de plăcere și-apoi să plec de parcă nimic nu s-ar fi petrecut. Te vreau, dar doar puțin, atât cât să trăiesc clipa, atât cât să-i pot minți pe cei din jur că sunt fericită și împlinită. Mă mulțumesc cu ce-mi oferi. Sunt întruchiparea iubirii necondiționate!

Trezirea! Acest scenariu nu există. Declarațiile de genul le veți găsi doar pe bloguri, în cărți și în filme. În viața reală femeile vor totul sau nimic!

Dragi bărbați, treziți-vă din somn. Femeile nu sunt așa bune și iubitoare. Oricât ar vrea ele să vă accepte la pachet cu vreo iubită sau soție, niciuna nu face acest lucru CHIAR dezinteresat și mi se pare normal să fie așa. Dacă poți sau nu să o iubești, dacă o vrei pe termen lung sau scurt, dacă ai sau nu obligații, nicio femeie nu se mulțumește cu puțin la infinit. Doar dă impresia că îți acceptă condițiile, însă în realitate speră să fii doar al ei și să o iubești nebunește.

Nu există cale de mijloc. Chiar dacă la început acceptă aceste jumătăți de măsură, pentru că probabil crede că poate să ducă o astfel de relație, până la urmă speranța o să-i consume capacitatea de a te accepta în condițiile tale. Se va trezi la realitate, din păcate pentru tine și din fericire pentru ea. Mai devreme sau mai târziu toate femeile ajung să-și dorească TOTUL, pentru că ele merită totul. Până la urmă nicio doamnă sau domnișoară nu ar trebui să se mulțumească cu puțin, însă această lecție nu o învață nimeni din senin, ci doar trăind o relație incompletă.

Așadar, orice ți-ar promite, să n-o crezi. Nu există dragoste dezinteresată între două ființe care fie fac sex, fie se doresc și din punct de vedere sexual.

Iar dacă totuși o crezi, ține cont că odată cu timpul nevoia ei de tine o să crească. Dorindu-te atât de mult și neavând prilejul să te aibă pe săturate, te vei trezi într-un moment în care ți se va cere totul. Se prea poate să te lovești de un ultimatum și ce bine că ți-l impune. Până la urmă, drag bărbat, nici măcar n-ar trebui să ai parte de o relație în care tu nu te oferi sau te oferi cu măsură. Ori e laie, ori bălaie. Știi, iubirile din păcate se bazează pe reciprocitate. La început ea se poate crede o eroină, însă în esență rămâne o femeie, iar femeile vor totul sau nimic.

Noi, femeile, dispunem de un soi de radar. Recunoaștem bărbații care reprezintă un „pericol” pentru noi, dar și pe cei de care nu ne-am putea îndrăgosti în vecii vecilor. Suntem mai dispuse să acceptăm o aventură cu un bărbat pe care nu îl placem foarte mult decât cu unul pentru care simțim o reală slăbiciune. Așa că n-ar trebui să te miri dacă o femeie te refuză deși simți că te place. O face pentru că știe foarte bine că nu ești un bărbat bun pentru ea, nu ești potrivit, nu ai ce să-i oferi și nu este dispusă să accepte mai puțin decât merită, îți miroase incapacitatea de a-i fi alături pe termen lung.

Când o femeie nu se simte în siguranță din punct de vedere emoțional și nu își vede viitorul cu tine, o să te refuze cu nerușinere. Nu se poate altfel!

Sexuleț la poponeț

Hey, ce faci, muncești?

Bună, da.

Ai o clipă liberă și pentru mine?

Sigur că da. Te ascult.

Știi că aseară m-am văzut cu tipa. Am făcut sex, femeia asta mă bagă în ceață. Mă întreabă încontinuu ce fantezii am și dacă aș vrea să mai încercăm și altceva. O sucesc, o întorc, o pun, o răsucesc și tot așa. Ce naiba o vrea?!

Hmmm, crezi că are orgasm sau doar mimează.

Cred că are. Altfel m-ar mai căuta așa disperată și-ar mai fi așa posesivă?!

Orgasmul nu are întotdeauna de-a face cu posesivitatea. Femeile sunt ciudate. Pot iubi un bărbat care nu este zmeu în pat și se pot simți bine și fără să aibă orgasm. Pur și simplu se bucură de afecțiune, de tandrețea și atenția ta. Însă aici cred că e altceva. Ea ți-a demonstrat în repetate rânduri că te iubește. Ai văzut și tu. Spune-mi, faci sex oral?

Facem amândoi.

Dar sex anal?

Nu prea sunt un împătimit al sexului anal. De fapt, n-am încercat niciodată și nici nu sunt curios.

Hmmm, nu știu dacă o să-ți placă sau nu, însă ea asta probabil că vrea – sexuleț la poponeț.

Crezi tu? Mă întreabă el râzând.

Probabil că da.

Și cum verific?

Încercând sau întrebând. Alegerea este a ta. În focurile pasiunii, propune-i să faceți și asta sau surprinde-o. Fii blând, fii delicat, ai grijă să fie foarte înfierbânată femeia, amăgește-o până când o saturi, ca să zic așa.

Dar pentru sex anal nu trebuie o pregătire mai specială?!

În mod normal trebuie, însă nu e musai să mergi din prima până la capăt. Tu vrei să te convingi, nu? Atunci e cazul să-i încerci și popoul. Să vezi cum reacționează. Ce vrea. Ce-i place. Și data viitoare vă pregătiți amândoi. Stimularea și lubrefierea este foarte importantă în cazul sexului anal și n-ar strica dacă ai pune și prezervativ. E mai igienic, mai sigur, mai bine și mai indicat.

Dar pe mine nu mă tentează sexul anal. Nu e ceva ce aș vrea neapărat să fac.

Până nu încerci, nu ai de unde să știi dacă îți place sau nu. Pentru femei este extrem de plăcut. Dacă orgasmul vaginal este o raritate, iar orgasm clitoridian puțini bărbați știu să ofere pentru că ei, săracii, se concentrează și insistă fix unde nu trebuie, orgasmul anal este inevitabil. Și pentru tine cred că o să fie plăcut. Penetrarea anală este diferită de cea vaginală. Dacă îți plac locurile stâmte, foaaarte strâmte, atunci ai nimerit unde trebuie.

Mă pui pe gânduri. Păi dacă e atât de plăcut pentru femei, de ce nu îl practică toate femeile?

Știi cum e cu sexul anal? Fix cum e cu masturbarea. Puține femei admit că se masturbează, majoritatea spun că nu au nevoie să se masturbeze, că sunt foarte mulțumite cu ceea ce le oferă bărbații lor, însă mint. Majoritatea, dacă nu chiar toate femeile, se masturbează.

Pe bune?

Foarte pe bune. O fac pe ascuns. Suntem ușor egoiste, vrem să ne simțim bine repede și intens. Ne deconectăm, așa ne luăm doza de energie și de veselie. Masturbarea e firească. E ca și cum ți-ai da întâlnire cu tine însăți și ți-ai oferi acea mică plăcere vinovată.

Și cu sexul anal?

Cu sexul anal e mult până încerci o dată. Apoi s-ar putea să îl vrei de fiecare dată. Primele câteva dăți nu sunt chiar de vis pentru o femeie. Și nu din cauza durerii, dacă ești lubrefiată bine, iar bărbatul e blând, nu doare. În schimb relaxarea nu vine din prima. Relaxarea se educă. Odată ce înveți să te relaxezi și scapi de orice teamă, orgasmul este inevitabil pentru femei.

Și devine o practică obișnuită? Așa cum e sexul oral?

Pentru unele cupluri da, pentru altele nu. În mod normal sexulețul la poponeț este cireașa de pe tort. Ceva ce faci din când în când. Prăjiturica pe care o papi doar la zile de sărbătoare. Ca s-o spunem p-aia dreaptă, sexul anal nu e o practică firească. Dacă îți rupi fundul de fiecare dată, s-ar putea să-ți deteriorezi sănătatea. Însă când și când este nemaipomenit.

Tu faci? Mă întreabă el.

Acum nu vorbim despre mine, dragule. Haide să ne întoarcem la treburile noastre.

Îți mulțumesc pentru ajutor. Te țin la CURent, îmi spune el râzând cu poftă.

Nu e deloc nevoie. Nu sunt CURioasă! :)))))

Pe numele ei, fără alinturi…

Pe numele ei, fără alinturi...

Sunt femeie, draga de mine, dar nu suport alinturile și diminutivele. Asta mă transformă într-o ciudată? De-a lungul anilor mi s-a spus în fel și chip, de la pui, la iubito, iubirică, scumpo, pisi și câte și mai câte. De unele nici nu vreau să-mi mai amintesc. Sunt perfect conștientă că atunci când iubești, simți nevoia să-ți alinți partenerul, am făcut-o și eu. Mă abțineam să nu alint, și-mi ieșeau alinturile din mână și din gură fără să-mi dau seama. Însă Dumnezeule unele alinturi sună îngrozitor. Sunt penibile și copilărești. Sau sunt eu insensibilă habar n-am.

Dacă ar fi să-mi duc părerea până la capăt niciun alint din lume nu o să sune mai frumos decât numele tău rostit de cineva iubit. Când îți „vezi” numele așternut pe buzele lui, acele buze pe care le adori și pe care nu te-ai mai opri vreodată din a le săruta, mii de fiori îți trec prin corp. Și nu doar atât, parcă îți întărește convingerea că te iubește, că te respectă și este perfect conștient că tu ești femeia pe care o vrea lângă el. Să fiu sinceră, de puține ori mi-am auzit numele rostit de bărbații pe care i-am iubit. Nu sunt vreo gingășie de femeie, nu sunt nici cea mai frumoasă și nici cea mai sensibilă, însă am fost mai des alintată decât mi-aș fi dorit.

Și-am observat un lucru. Când vine vorba de sex, când vor sex toți bărbații alintă. Sau aproape toți. Sper să nu-mi sară în cap vreunul care nu alintă atunci când propune o partidă de amor. Dar de ce așa?! De ce o serie de lingușeli înainte de sex? Oare fără râzgâială nu ne dăm acceptul?! Ba da! Vrem să facem dragoste și fără să fim luate cu lugu-lugu. Avem și noi dorințe, pofte și fantezii. Nu-i musai să ni se spună: „Pisi, te vreau în seara asta”. Serios?! Poți să spui simplu: „Xuleasca, în seara asta facem dragoste”. Este de o mie de ori mai sexi și mai incitant să-ți auzi numele, decât să fii tratată cu același alint cu care sunt „poreclite” probabil mii de femei.

Așa că dragi bărbați, renunțați la porcării. Noi, femeile, suntem atașate de numele noastre. Spunându-ne pe nume, ne captați atenția și ne faceți să ne simțim importante. Spunându-ne pe nume, avem convingerea că vedeți persoana, omul, nu doar femeia purtătoare de pantofi cu toc și fustă scurtă. Toate femeile pot fi „pisi”, însă una singură este ea, cea de care ești îndrăgostit și care poartă cel mai frumos nume. Nimic nu-i mai frumos decât numele rostit de bărbatul iubit, mai ales în momentele de intimitate. Mai ales atunci când se află în brațele tale, te simte prin fiecare por și tu îi șoptești suav numele, ca și cum ar fi cel mai deosebit cuvânt din câte există. Poți să păstrezi „iubito” și alte chestii care vă plac amândurora, dar nu uita să mai pronunți din când în când și numele ei. Contează! Contează pentru că se va simți specială și prezentă cu adevărat în mintea și în sufletul tău.

Nostalgie

Peste o oră și ceva este 1 Mai 1 Mai Muncitoresc. Dar pentru noi, cei tineri, cei care n-am prins vremurile grele ale comunismului, 1 Mai nu este decât un nou motiv de nostalgie. Nostalgia începe pe o plajă pustie, un apus de soare, o EA îndrăgostită și un EL euforic de aburii fierbinți ai dragostei. Nu se știau de mult, dar păreau că se cunosc de-o viață fără motive, fără sens și neașteptat, îi cuprinse iubirea. Nici ei nu înțelegeau prea bine ce simțeau, dar sentimentele mocneau în ei, atracția dintre ei era atât de puternică mai presus de voința lor.

Ea era un spirit liber, căreia nu-i plăcea să se simtă constrânsă de regulile unei relații. El era un romantic incurabil, care își căutase sufletul pereche de pe vremea când începuse să-și dea seama ce e dragostea. Se potrivea, așa credea el însă ea, nu făcea decât să trăiască momentul. El o voia pentru o viață, ea îl voia pentru o perioadă. Planurile lor nu coincideau, dar se mințeau frumos că timpul va așeza lucrurile. El spera să o convingă cu afecțiunea lui, ea știa că va pleca într-o zi. Probabil a doua zi.

În acea zi de 1 Mai sărbătoreau, ce, nici ei nu știau. Dar se simțeau bine și aveau de gând să-și satisfacă toate poftele, până și cele mai ascunse fantezii. Emoțiile nu-i copleșeau, ci îi făceau să fie și mai deschiși. Nu puteau să stea fără să se sărute, nu puteau să stea fără să se atingă, de parcă dacă s-ar fi îndepărtat unul de altul, chiar și un pas, sentimentele lor aveau să se risipească. În felul ei îl iubea și ea. Dar credea că nu pentru o viață, habar n-avea ea cât urma să regrete decizia de a fugi din ghearele dulci ale acelei relații. Acel apus de soare urma să îi rămână în suflet pentru o viață, acea răcoare înțepătoare, de mai, avea să i se impregneze în piele pentru totdeauna, parfumul lui avea să îl păstreze mereu în podul palmei. Dar ea nu ar fi crezut, ar fi jurat oricând că-l va uita, dar nu reuși să o facă niciodată.

Marea părea mai liniștită ca oricând, plaja era pustie, erau numai ei doi, frigul și luna care le stătea mărturie pe cer. Stăteau îmbrățișați, el îi șoptea la ureche vorbe dulci, însă ea nu-și dorea să audă nimic, ci numai să simtă. Atunci îl sărută, parcă pentru prima dată, cu atâta foc și atâta patimă, încât crezu că îi va sta inima în loc. Dar nu fu așa, inima începu să-și accelereze bătăile, păturile groase începură să emane mult prea multă căldură, așa că le abandonară pe nisipul jilav. De sub haine se simțeau atingerile electrizante. Pielea li se înfiorară, iar respirațiile începură să li se audă sacadat. Nicicând liniștea nu fusese mai muzicală, nici când simțurile lor nu fuseseră mai treze. Încet, încet, își descoperiră unul altuia trupurile. Marea le cânta geloasă cântecul ei violent. Valurile se izbeau de plajă, dar nimic nu mai conta, nici frigul nu-l mai simțeau. Era atâta căldură în jur, încât simțiră nevoia să se predea mării, să se iubească în focurile reci și purificatoare ale valurilor. Făcură dragoste ca niște adolescenți, atât de intens și-abia când simțiră din nou frigul ieșiră din brațele valurilor. Tremurau tremurau de-atâta iubire, de-atâta plăcere El o iubea mai presus de orice însă ea, în zorii dimineții, îl înveli cu drag în cortul ce-și găsi culcușul și plecă. Îl lăsă acolo și nu se mai întoarse niciodată.

Nostalgie…

Articol scris pe 30 aprilie 2014.