Dacă ne-o tragem stricăm prietenia!
Îl văd, îl doresc și-l plac atât de tare de-mi tremură carnea când se apropie de mine! Mi-aș plăcea la nebunie să mă strecor în patul lui și să îmi flutur, puțin, codița de drac prin mințile lui. Habar n-are câtă dorință și pasiunea aș putea revărsa asupra lui. Nu l-aș putea iubi niciodată atât de mult pe cât știu eu că pot să iubesc, însă mi-aș putea atârna de gâtul lui foamea de dragostea.
Nu, eu nu sunt un izvor nesecat de iubire. Nu sunt inocență. Nu sunt dor. Nu sunt puritate. Nu sunt jumătatea, sufletul pereche și nici speranța. Nu sunt liniștea. De la mine nu poți aștepta nimic bun. Nu sunt ceea ce își doresc bărbații pe termen lung. Nu sunt ceea ce vor bărbații să fiu. Nu mă pliez, nu completez, nu alin, nu satur.
Sunt doar genul acela de femeie care îți perpelește sufletul, care te pregătește pentru femeia potrivită, care te marchează, dar lângă care nu vei rămâne niciodată până la adânci bătrâneți.
Pe pieptul meu nu-ți vei putea odihni niciodată gândurile. Eu sunt furtuna, violența și neîmplinirea. Și cred că-mi place de mine astfel. Mă iubesc, așa, veșnic nemulțumită, certăreața, enervantă, capricioasă. Singură și totuși cu sufletul mustind a sentimente încă vii. A nimănui. Loială doar sentimentelor mele. Fidelă nebuniei mele. Devotată fanteziilor mele. Sclava propriei mele imaginații.
Hei, stai așa! Ia o pauză! Respiră! Revino cu picioarele pe pământ! Dacă ne-o tragem stricăm prietenia!
Ai dreptate! Dar ce-mi pasă mie de prietenia asta?! La ce e bună prietenia dintre un bărbat și o femeie? Unde crezi că duce? Nu tot în pat?! Am mai mâncat grișul ăsta cu lapte. Rareori bărbații și femeile rămân „doar prieteni”.
Care femeie crezi că își mai dorește relații de prietenie cu bărbații?!
Nu mă trezesc dimineața zicându-mi: „Oh, ce zi frumoasă, sper să îmi fac un nou prieten-bărbat căruia să-i povestesc neîmplinirile mele, tristețile mele și frustrările mele sexuale. Chiar simțeam nevoia să mă epilez pe picioare cu un nou prieten-bărbat.”
Dragul meu, obiectul viselor mele erotice, femeile și bărbații ajung prieteni doar atunci când nu există niciun pic de atracție între ei. În rest, cu toții vrem să ne-o tragem. Femeile vor și ele sex. Vor pasiune, vor să-și trăiască fanteziile și iluziile cu bărbați care să le dea lumea peste cap. Râvnesc, doresc, fur… sunt șireată.
Obiectivul meu nu este acela de a-mi face prieteni bărbați. Vreau să-mi trăiesc tinerețea iubind, nu ascultând văicărelile unui prieten-bărbat nefericit. Serios, când există atracție, prietenia n-are mult zile. Lucrurile se transformă fie într-o poveste de iubire, fie într-o cățeleală de zile mari.
Așa că da, hai să tricăm prietenia, hai să ne facem de rușine, haide să înnebunim unul din cauza altuia, haide să ne iubim, să ne certăm, să ne războim și să ne împăcăm în cel mai frumos mod posibil. Hai să vibrăm…. nu-ți mai frământa mintea cu alte lucruri inutile!
P.S. Să aveți o primăvară minunată, cu multă iubire!