Doi pași înainte, un pas înapoi

Doi pași înainte, un pas înapoi. Doi pași înainte, un pas înapoi.

Sun rac? Nu! Sunt femeie! Sunt nebună, mă enervez ușor, sunt certăreață, vorbesc mult, gândesc puțin, sunt ilogică, dar toate astea nu mă împiedică să-mi mai pun mintea la contribuție măcar din când în când. Nu prea știu ce-i în mintea mea, dar sigur știu ce simt și deși adesea mă las pradă îndoielilor, într-un final reușesc să surprind esența, cea care mă face fericită. Mă învârt în cerc de multă vreme. Alerg după același ideal de vreo 12 ani. N-am reușit să-l prind vreodată. Nici nu contează. Eu mă simt bine în lumea mea imaginară. Deși mi-am construit o lume bazată pe iluzii, unele dintre ele deșarte, eu încă mai cred în iubire, în prietenie, în sinceritate, în bunătate și în cinste. Nu pot să mă schimb și nici nu vreau. Dacă mi-aș dărâma castelul, aș pica în depresie și nu vreau. Vreau să fiu optimistă și veselă! Și sunt!

Mai cred oare în prinți și prințese? Nu! Nu mai cred! Cred că există bărbați și femei cu defecte și calități. Bărbați și femei care se potrivesc. Cred în oamenii care se întâlnesc și reușesc să se completeze! Cred în întâlnirile providențiale. Cred că nimic nu este întâmplător. Cred în legăturile care ajung la un nivel profund de înțelegere și empatie. Aceste relații sunt rare, tocmai de aceea sunt atât de prețioase. Aici nu e vorba de dragostea aceea pătimașă și nici de sex, aici vorbesc despre o legătură mentală și emoțională, care de cele mai multe ori este mai puternică decât una condimentată de contactul fizic. Mai cred că nicio relație nu este perfectă și cred că având în vedere vremurile pe care le trăim, având în vedere de stresul, grijile și durerile pe care toți le cărăm în spate, toate legăturile sunt menite să treacă printr-o serie de încercări grele. Cine face față acestor încercări? Cei care reușesc să treacă peste ispitele care se ivesc la tot pasul. Oamenii care sunt capabili să învețe din propriile greșeli. Fac față încercărilor cei care reușesc să-și stăpânească orgoliile, cei care știu să ierte și cei care nu se lasă orbiți de teamă. Cum să irosești o astfel de relație? De ce să renunți la ea? Oricât ar fi de apăsătoare și de dificilă, ea este menită să ne învețe ceva! Rămâne doar să aflăm ce!

Am citit într-o carte că fericirea este numai pentru cei curajoși. Să fie oare adevărat? Cred că da! Renunțarea lasă în urmă un gol și o serie de întrebări care nu își vor găsi niciodată răspunsul. Fugind de greu, fugi de fapt de șansă! Îți refuzi o posibilitate rară, uneori chiar un lux. Iubirea este un lux pe care nu mulți și-l permit și totuși cei mai mulți oameni fug de ea ca dracu’ de tămâie. Indiferent că vorbim sau nu de o prietenie, pentru că și prietenie este o formă de iubire, oamenii se tem să se implice. De ce oare? Cred că de teama durerii. Pentru că atunci când o relație se risipește, mai ales una puternică, „doliul” de după este inevitabil și inimaginabil. Și totuși… să fugi de suferință înseamnă de fapt să fugi de șansă! Îți refuzi posibilitatea de a fi bucuros chiar și pentru o vreme.

Eu prefer să sufăr de o mie de ori după, decât să nu simt nimic. Prefer să fiu victima unei dureri inimaginabile, decât să mă țin în siguranță, decât să stau mereu cu drobul de sare deasupra capului și să mă feresc de orice bucurie. Nu orice fericire este urmată de tristețe, așa cum nu toate relațiile sunt urmate de despărțiri.

Viața asta… câți sunt în stare să o înțeleagă?! Nici e nu o înțeleg pe deplin! Trec prin aceleași dileme, tragedii și fericiri ca și voi! Doi pași înainte, un pas înapoi. Doi pași înainte, un pas înapoi.

Sex în trei…

Astăzi am primit următoarea întrebare pe email:

Dama, ce părere ai despre sexul în trei?

Hhmmm ce părere am eu?! Sufletul meu de femeie l-ar refuza cu desăvârșire. Nu sunt și nici nu voi fi vreodată în stare să fac sex în trei. Decât dacă nu iubesc bărbatul respectiv. Poate că aș încerca dacă nu aș avea sentimente pentru nimeni. Dacă îl iubesc, nu aș fi în stare și nu aș accepta. Ba chiar m-aș simți contrariată dacă mi-ar propune așa ceva. Da, știu că ceea ce spun eu aici este pură ipocrizie, dar așa suntem noi, femeile. Vrem multe, dar unele fapte nu le-am face cu persoana iubită. Avem și noi o doză de nebunie, însă în cuplu egoismul și simțul proprietății este pregnant. Așa că nu aș împărți cu nicio altă femeie bărbatul meu, chiar dacă vorbim doar de o singură dată. Nu aș putea. Sunt egoistă. Nu m-aș excita văzându-l că sărută și dezmiardă altă femeie în patul nostru.

Sexul în trei este ok, poate fi plăcut atât pentru femei cât și pentru bărbați. Sexul în trei este o fantezie, nu un stil de a-ți trăi viața sexuală. Dacă ai o astfel de fantezie, sfatul meu este să îl faci cu persoane pe care nu le iubești. Este esențial să placi oamenii cu care te culci, dar nu o face cu cineva la care ții din tot sufletul. Fă sex în trei dacă ești o persoană foarte puternică și poți să faci diferența dintre fantezie și adevărata afecțiune.

Un cuplu ar trebui să fie foarte sudat ca să poată aduce în intimitate o a treia persoană. Nu trebuie să existe nicio fărâmă de gelozie, însă trebuie să existe o încredere nemaipomenită. De obicei, înainte de a face un threesome, cuplul face un fel de înțelegere de genul – O facem o dată și gata. O facem cu o persoană pe care nu o cunoaștem și pe care nu o vom mai revedea niciodată după. O facem cu cineva care nu reprezintă niciun pericol pentru relația noastră.

Nu prea poți și nici nu este indicat să bagi un prieten sau o prietenă în patul tău. Dacă tipa este prietenă cu iubita ta, atunci sigur o să mai dai ochii cu ea. Mai devreme sau mai târziu ori vei ajunge să-ți înșeli iubita, ori dacă nu o înșeli tu, o să ajungă ea să-și îndepărteze prietena de teama că tu ai putea să o înșeli cu fătuca pe care împreună ați introdus-o în intimitatea voastră. Reciproca este de asemenea valabilă.

De obicei sexul în trei este o întâmplare spontană. Ceva neplănuit, care vine de la sine într-o conjunctură anume. Și aici mă refer la chefuri, petreceri, ieșiri în club, chermeze care se lasă cu tăvăleală venită din senin, din belșug, din abundență și uneori cu împlinirea unei super fantezii. Sunt și prieteni care se decid să facă sex în trei doar pentru a-și satisface curiozitatea. Exact, sexul în trei este o curiozitate. O experiență care s-ar putea să îți placă foarte mult. Însă există și riscuri – poți să nu faci față, poți să nu satisfaci cele două femei sau cei doi bărbați, s-ar putea să nu te simți tocmai în largul tău, s-ar putea să nu reușești să te deconectezi de realitate. Depinde foarte mult ce fel de om ești din punct de vedere fizic, emoțional și intelectual.

Dacă ți-ar plăcea, fă-o. Însă nu-ți implica partenerul sau partenera. Eu, cel puțin, nu aș face-o. Ca să propui așa ceva persoanei iubite, trebuie să fie o femeie sau un bărbat foarte deschis la minte, capabil nu doar să te împartă, dar și să se simtă bine într-o astfel de treabă. Poți să faci manage a trois cu persoana iubită și cineva străin, dar discutați mult înainte și picați de acord dacă e ok sau nu. Dacă nimic nu vă pune în pericol relația, niciun sentiment negativ care să intervină după, atunci sunteți liber să experimentați orice doriți.

Succes la sexul în trei. Să mă anunțați, dragi bărbați, dacă ați făcut față din punct de vedere fizic să satisfaceți două femei.  🙂

Îmbrățișată după…?!

De ce simți nevoia să fii îmbrățișată după?

Ca să mă asigur că totul este în regulă dintre noi!

Și atunci când știi că totul este în regulă între voi, de ce mai simți nevoia să fii îmbrățișată după?

Din iubire!

          Dar oare cu cinci minute în urmă el, nu te-a îmbrățișat? Nu te-a sărutat? Nu a făcut dragoste cu tine, nu a fost al tău și tu a lui? Toată pasiunea aceea intimă, din patul vostru, nu a fost de ajuns? De cele mai multe ori nu este de ajuns, știu. Pentru că noi, femeile, nu căutăm neapărat contactul sexual, ci dragostea, afecțiunea, sentimentul de apartenență, siguranța că acel moment a fost unul deosebit pentru ambii parteneri. Dar de ce simți nevoia să te asiguri? De ce trebuie să îl întrebi dacă i-a plăcut? De ce trebuie să îl întrebi dacă te mai iubește imediat după ce ați făcut dragoste? Ți-a demonstrat că i-a plăcut, știi că te iubește, altfel nu ar mai fi fost cu tine în pat. Exceptând cazurile când totul este just sex, întrebările de genul sunt fără sens. Dar chiar și dacă este doar sex – sexul nu naște dragostea și dacă i-a plăcut, te vei convinge a doua zi atunci când te va suna sau nu. Dacă n-ai reușit să dai tot ce aveai mai bun atunci, în acel moment de legătură, întrebarea de după este oricum de prisos!

        De la Jurnalul unui Infidel am învățat că actul sexual se împarte în patru faze pentru femei și în trei faze pentru bărbați. Femeile vor preludiul, contactul sexual, orgasmul și tandrețea de după sex; pe când bărbații vor numai preludiul, contactul sexual și ejacularea. Ei nu mai simt nevoia tandreței de după, nici s-o manifeste și nici s-o primească. Sigur că sunt și bărbați care mai atârnă în pat după actul sexual, încă vor să se giugiulească, să se sărute și să mângâie; însă cei mai mulți adorm, iar ceilalți pur și simplu profită de acea energie nebună pentru a face altceva, ceva productiv, creativ, constructiv poate. Și dacă nu vor să facă ceva productiv, atunci vor să se bucure de liniștea de după sex, de dușul acela fierbinte, de țigara de după, de paharul cu vin sau de cel cu vodka. Indiferent în ce categorie se încadrează bărbatul tău, reacția lui de după sex n-are nimic de-a face cu iubirea lui pentru tine. Unii pur și simplu așa se manifestă. Ia-l ca atare!

       Dar tu tânjești în continuare după tandrețea lui și sub euforia orgasmului, îl vrei din nou pe tine, în tine, sub tine vrei să-i simți mâinile agile, buzele care în urmă cu cinci minute ți-au produs fiori în tot corpul și poate că vrei din nou să-i simți tăria bărbăției. Tu îl vrei înainte și după sex, îl vrei tot timpul, pentru că este modul tău de a-i spune te iubesc! Însă bărbații nu simt această nevoie, nu mereu și nu de fiecare dată. Uneori o face din obligație, pentru că știe că așa îți place ție și asta aștepți de la el, tandrețea de după sex; poate că doar vrea să-ți șteargă orice urmă de îndoială. Alteori o face pentru că pur și simplu – așa i-a venit, așa s-a obișnuit sau așa l-ai obișnuit. Însă nu mai aștepta, nu mai pretinde, nu-l întreba și nu-l sufoca. A făcut dragoste cu tine, asta înseamnă că și-a dorit să facă dragoste și te-a iubit trup și suflet, așa cum a putut și a știut mai bine. Dacă noi, femeile, suntem sentiment în stare pură, bărbații au ceva din instinctul animalelor. Iubește-l așa cum este și nu cere mai mult decât poate da! Nu te bosumfla și nu-i întoarce fundul ca o fetiță răsfățată, demonstrează-i că ești o femeie deșteaptă și puternică, care n-are nevoie de tandrețea de după ca să se simtă sigură de iubirea voastră!

Curvă în pat și doamnă în societate

Mi s-a spus de atâtea ori: „Femeia TREBUIE să fie curvă în pat, doamnă în societate și gospodină în bucătărie”. N-am înțeles niciodată de ce TREBUIE. De ce nu poate fi numai curvă, doamnă sau gospodină? Numai curvă, e rușinos și înjositor. Numai doamnă, e prea rece și frigidă. Și numai gospodină, e prea cuminte, poate chiar delăsătoare și de-a dreptul neinteresantă ca femeie. Oricum, Bubulina gospodina e doar una.

       Ei bine, mixul acesta este MUSAI necesar, cică. Altfel, femeia nu mai e femeie. Sau încetează să mai fie de trei ori femeie, habar n-am. Înțeleg ideea de a fi curvă și doamnă, dar de ce trebuie să fie și gospodină? Adică o trece dragostea prin stomac, însă poate găti și el, se poate ocupa și el foarte bine de cumpărături, nu? Și ce te faci atunci când se presupune că doamna este doamnă și curvă numai cu tine, și ea de fapt este curvă pentru toți bărbații pe care-i întâlnește. Ce te faci, ca bărbat, când îți iei o asemenea țeapă și ajungi să ții lângă tine femeie tuturor? Hm?

      Unii misogeni susțin că locul femeii e la cratiță. Ăhă nu serios? Pe bune? Hai să fim serioși! De fapt locul bărbaților este la cratiță! Ați văzut și voi, cei mai buni și mai renumiți bucătari sunt bărbați, așa că mai tăiați din locuri, femeia se potrivește oriunde vrea ea să fie, nu neapărat la cratiță. N-am o problemă cu gospodinele, bravo lor că se îngrijesc de familie. Însă locul meu nu este la cratiță și nici la mop și nici nu va fi vreodată. Era să fiu domesticită odată. Era cât pe ce să pic în plasă. Dar m-am deșteptat la timp. Mi-am dat seama că nu sunt făcută să fiu o femeie supusă și nici nu aveam de gând să mă ofilesc într-o relație în care trebuia să fiu dominată. Și recunosc, îmi place să fiu dominată dar nu tot timpul, nu în viața de zi cu zi, nu în asemenea hal încât să cer voie să mă duc undeva sau să fac ceva. Decât cu un asemenea bărbat, mai bine singură. Singură, tânără și neliniștită.

       Căci da, decât curvă în pat, doamnă în societate și gospodină în bucătărie, mai bine femeie. Pur și simplu, femeie. Cu bune și rele. Cu virtuți și defecte. Cu nebunii și obsesii. Cu fantezii și fetișuri. Tânără și liberă, dispusă să iubească și să se lase iubită ori de câte ori i se ivește ocazia. Nu-mi place încadrarea femeilor într-o anumită tipologie. Nici eu nu încadrez bărbații în anumite tipologii, chiar dacă unii sunt prea proști, alți sunt doar boi și unii chiar nepricepuți în ale amorului. Am impresia că se așteaptă prea mult de la femei și prea puțin de la bărbați. Puțini sunt bărbați adevărați. Puțini dau totul în intimitate, puțini se dăruiesc pe de-a-ntregul, puțini iubesc cu adevărat, puțini respectă și puțini țin cont de dorințele femeilor. Sau poate am întâlnit eu numai specimene care cer mai mult decât oferă. Însă trebuie să recunoaștem, societatea are mai multe pretenții de la o femeie decât de la un bărbat.

      Ea nu își poate trăi viața liber și neîngrădit pentru că automat este catalogată ca fiind curvă. În vreme ce un bărbat care a avut numeroase femei este perceput ca fiind șmecher sau experimentat; femeia care a trecut prin patul multor bărbați este numită târfă! Unde mai este egalitatea în drepturi? Unde mai este egalitatea dintre un bărbat și o femeie? Vă spun eu, încă nu este egalitate între femeie și bărbat. Mai sunt și femei curajoase care își trăiesc viața după bunul plac, însă societatea o critică asupru. Femeile măritate, „la locul lor”, se tem să-și lase bărbații în preajma lor, iar bărbații le tratează ca pe niște bunuri consumabile. Ei nu-i chiar așa, și CURVELE AU SUFLET. Și până la urmă, de ce le spunem curve? Sunt femei! Fac ce vor până la urmă. Fiecare este dator să-și trăiască viața după cum vrea, chiar dacă e bine sau nu. Până la urmă toți ne plătim „păcatele” mai devreme sau mai târziu și nimeni nu le plătește în locul nostru.

        Eu zic să nu mai aveți așa multe așteptări de la femei, să nu le mai încadrați în nicio categorie, lăsați-vă surprinși de frumusețea lor și iubiți-le așa cum sunt! Pentru că merită și în fond suntem născute pentru a fi iubite!

De ce femeile n-ar trebui să plângă…

        Daca si barbatii plang cateodata, noi femeile ar trebui sa NU plangem niciodata.
Ce sunt lacrimile in fond?! O descarcare a sufletului, rezultatul unor emotii lacrimile ne fac oameni. Cu toate acestea, n-ar trebui sa plangem niciodata, oricat am fi noi de slabe, desi ni se spune sexul slab, suntem mai puternice decat 1000 de barbati, dar emotive. Emotiile ne prostesc sau ne inmoaie, cum vreti sa-i spuneti. Plangem din orice. Plangem din cauza durerii, supararii, bucuriei, fricii si tot asa. Una-doua lacrimi, lacrimi si iar lacrimi. Dar trebuie sa recunoastem, cel mai des plangem din dragoste, din cauza barbatilor din viata noastra.
Ei la naiba cu barbatii!!! Aia care ne fac sa plangem nu ne merita, nu ar trebui sa varsam pentru ei nici macar o lacrima. Nici macar n-ar trebui sa ne mai gandim la ei, sa le mai vorbim si cu atat mai putin sa-i iertam. Aceia nu-s barbati, nu-s oameni de iubit sunt jucatori, tipi care umbla din floare in floare si care in final nu raman cu niciuna. Si de ce sa plangi pentru un astfel de barbat?! Ce-ai pierdut? Praful dupa toba, mai multa bataie de cap, stres, neliniste si sarutari mincinoase? Astea le-ai pierdut? Inseamna ca de fapt n-ai pierdut nimic si viata trebuie sa mearga inainte, fara el si fara lacrimi.
O femeie este puternica, oricat ar fi de necajita ca l-a pierdut, trebuie sa inteleaga si prin urmare sa inceteze sa se mai injoseasca plangand despartirea. Nu are rost, oricum cu el, cu cel care face o femeie sa planga, nu se face casa si nici nu se cladeste o relatie serioasa. Nicio femeie n-ar trebui sa se incapataneze sa tina langa ea un barbat care o face sa planga. Nicio femeie nu ar trebui sa se injoseasca astfel in fata unui barbat.
Desi acest articol pare o reteta motivationala proasta, desi din vorbe e usor sa spui gata nu mai plang din cauza lui X, sa stiti ca daca vreti, chiar se poate. Plangi la inceput, urli de durere, dar apoi trebuie sa-ti revii, draga femeie. Trebuie sa o iei de la capat, de la zero, dar trebuie sa inveti sa te respecti, sa te apreciezi si prin urmare sa alegi barbatul care sa-ti ofere acea stabilitate si fericirea de care ai nevoie. Daca plangem, noi suntem de vina. Alegem prost, iertam de prea multe ori, trecem cu vederea si speram, ca niste idioate, ca se va schimba. Ei bine, el nu se schimba niciodata. Ori te schimbi tu si spui STOP, ori iti vei trai tineretea plangand si ducandu-i grija. Si de ce sa-i duci grija, cand de fapt de tine trebuie sa te ingrijesti?! De tine si de sentimentele tale, nu de el.
Eu nu plang dupa niciun prost, nu plang pentru niciun prost, nu-mi storc creierul cum sa-l leg langa mine, nu apelez la santaj sentimental, nu ma reinventez doar pentru ca mi-e teama ca se va plictisi, nu ma rog de el, nu fac strategii, nu controlez pe nimeni si nici nu vreau sa-mi traiesc viata intr-un continuu stres. Viata mea nu se ghideaza dupa el, el nu e soarele dupa care ma invart, daca nu merita. Nu ma injosesc fiind la cheremul lui tot timpul, nu-l implor sa mai stea si nu plang daca s-a terminat. Daca nu e in stare sa ma iubeasca in starea mea naturala, atunci nu merita sa-i arat starea mea de femeie indragostita. Daca nu ma vrea ca iubita oficiala si permanenta, atunci n-are rost sa ma complic. Au trecut vremurile cand eram proasta, au trecut vremurile cand ma dadeam cu capul de pereti, au trecut vremurile cand acceptam orice magarie, au trecut vremurile cand plangeam. Acum prefer sa fiu singura, mai bine singură decat langa un barbat care nu ma apreciaza sau nu ma iubeste.

Ce ironie…

       Astăzi… o nouă zi frumoasă zi! Mă uit în oglindă și-mi place ce văd. Deși nu se văd, trupul îmi este plin de tatuaje, am desenate pe mine însemnele trecutului. Fiecare imagine reprezintă ceva, pe cineva sau o situație anume. Trupul mi-e plin de amintiri. Încheieturile mâinilor îmi par strâns legate în cătușile trecutului. Nu mă strâng, m-am învățat de mult cu ele. Le port ca pe niște brățări de onoare. Nici măcar nu zornăie, nu-mi însângerează palmele și nici nu mă fac să sufăr. Rănile s-au cicatrizat și-n locul lor au rămas desenele tatuajele, cele care îmi amintesc că am trăit, că am iubit, că am visat Dama Fără Secrete, plină de tatuaje ascunse, ce ironie.

       Am pe mine desenat fiecare chip iubit, fiecare atingere duioasă, fiecare sărut furat și fiecare promisiune încălcată. Toate îmi amintesc că n-am trăit degeaba, că am evoluat și că nu mai sunt adolescenta credulă care m-a dezamăgit în urmă cu mulți ani. Dar am iertat-o și pe ea, era mică, neștiutoare, novice în tainele iubirii. Și deși a căzut pradă multor brațe, în fond a fost iubită, chiar și trecător. O iert și-i las loc noii femei. Dama care se reflectă în oglindă îmi place mult mai mult, în primul rând este puternică, sigură pe ea și a învățat de mult să nu se mai încreadă în promisiuni. Și ce dacă este singură, în spatele ei vulturii n-au reușit să o răpună. Stă mai dreaptă și mai mândră decât oricând. Așteaptă așteaptă o lume nouă, un nou orizont, o nouă iubire, căreia este nerăbdătoare să i se redea. Se înfioară numai la gândul acesta

        Și mă uit în oglindă și sunt surprinsă de propriele-mi tatuaje. Văd multe umbre, culori vii, imagini, frânturi din viață, care mai de care înfățișate mai măiestos. Nu insist cu privirea pe umbre, nu-mi face plăcere să le văd sau să îmi amintesc. În spatele lor stau ascunși câte un demon, câte o meteahnă, câte o amintire tristă. Ce rost are să mă încarc din nou cu supărarea vremurilor apuse?! Prefer să-mi scald ochii în culorile vii și tari care mi-au îmbrățișat trupul. Constat că trecutul meu, dacă ar fi să îl pun într-o balanță, are mai multe lucruri bune, decât rele. Dar știu de ce. Inițial tot trupul mi-a fost încătușat în umbre, în alb și negru apoi încet, încet, descoperind sensul desenelor, mi-am dat seama ce lecții de viață trebuie să asimilez. Și-am căutat în mine veninul, l-am înghițit și l-am scuipat, până am scăpat de el. Și astfel umbrele au lăsat loc culorilor. Cicatricile au lăsat loc tatuajelor artistice.

       Frumos trup, frumoase însemne, frumoasă viață și câte mai am să descopăr din ea