Fii grozav când iubești sau nu mai iubi deloc…

Fii grozav când iubești sau nu mai iubi deloc….

Sunt capabilă să-mi împart bărbatul cu o altă femeie. Nu mă interesează dacă sunt prima, a doua sau a treia atât timp cât eu mă simt iubită și apreciată de el. Poate să își ia din altă parte ceea ce eu nu pot să îi ofer.

Iubitule, m-am înșelat. Mi-e atât de drag de tine de mi s-au uscat călcâiele. Mi-ești drag așa cum ești. Mi-ești drag inocent. Mi-ești drag vesel. Mi-ești drag trist. Mi-ești drag vulnerabil. Mi-ești drag bogat. Mi-ești drag sărac. Mi-ești drag risipitor. Mi-ești drag nesăbuit. Mi-ești drag spontan. Mi-ești drag așa cum ești mereu, cu sângele clocotindu-ți în vene.

Mi-ești drag oricum, numai să fii. Să fii în dreapta mea, să-mi așez capul pe umărul tău și să-ți simt mirosul. Mi-e atât de dragă liniștea pe care o simt cu tine. Liniște, confort, siguranță, acceptare. Știu că tu, probabil, ești singurul care m-a cunoscut cu adevărat și m-a acceptat fix așa cum sunt. Fără să fie nevoie să mă prefac. Fără să fie nevoie să disimulez. Fără să fie nevoie să mă ascund. Dar eu nu te mai pot accepta așa…

Mi-ești drag când ești tăcut și gânditor. Mi-ești drag când ești guraliv. Mi-ești drag când ridici vocea și te enervezi. Mi-ești drag chiar și când mă pui la punct și mă cerți. Mi-ești drag când îmi spui că sunt afurisită. Dar cel mai drag îmi ești când ești blând. Îmi place să mă pierd în ochii tăi calzi. Știi, aproape că îndrăznesc să spun că nimeni nu m-a privit mai frumos decât tine.

Am fost privită cu uimire. Am fost privită admirativ. Am fost privită cu poftă. Am fost privită cu fascinație. Însă tu, iubitule, m-ai privit cu iubire. Oh, cât de frumos a fost să-mi găsesc liniștea pe pieptul tău și chinul sub greutatea trupului tău.

Se pare că m-am îndrăgostit de tine. Se pare că am ajuns să te iubesc mai mult decât am crezut vreodată. Știi, ești cea mai firească și mai sigură iubire din câte am trăit vreodată. Ești iubirea mea previzibilă deoarece am știut întotdeauna că oricâte certuri vom avea, vom găsi întotdeauna drumul unul spre celălalt. Și-am pășit mereu spre tine… și-ai pășit mereu spre mine. Până ieri!

Ieri am hotărât că nu îmi mai ești de ajuns. Vreau mai mult. Te vreau pe tine, cu totul. Nu pot să te mai împart și nu vreau să o mai fac. Nu vreau să alegi, știu că nu o să o faci. Nu vreau să sufăr, știi că am început să o fac. De ce să mă ascund?! Când voi înceta să mai fiu eu cea de care ți-e drag ție, o să ajungem să ne urâm. Și sigur nu vrem să ne lovim de acel prag. Mai bine mă izbesc singură de toți pereții acum, decât să te spânzur și pe tine odată cu mine. Am mai fost acolo. Să nu distrugem florile pe care le-am plantat împreună. Să le lăsăm să crească frumos în continuare în amintirile noastre.

Vreau să-ți pot zâmbi când o să ne revedem pe stradă. Vreau să ne putem revedea cu bucurie peste 10 ani. Nu cu resentimente. De aceea plec azi, ca să te pot strânge în brațe fără regrete peste ani.

Nu sunt pâinea lui Dumnezeu și nu mă pot sacrifica pentru a-mi păstra statutul de prietenă. Secretele tale sunt în siguranță cu mine. Mă eliberez și te eliberez și pe tine de povara sentimentelor mele. Încă nu te apasă, probabil. Poate că acum încă îți mai sunt pe plac sentimentele mele, poate că încă îți mai aduc bucurie. Dar vor deveni din ce în ce mai grele. Nu vreau să te strivesc sub ele. Iar eu nu mai sunt dispusă să îmi pierd orientarea, calea, sensul pentru un bărbat care nu mă vrea cu toată ființa lui.

Acum, la sfârșitul poveștii noastre, am un ultim gând pentru tine: fii grozav când iubești sau nu mai iubi deloc. Într-o zi vei înțelege sensul acestui gând, deocamdată nu ești pregătit să îl urmezi. O să apară femeia perfectă cu care vei putea fi grozav. Chiar dacă crezi că ai găsit-o, te asigur că n-ai întâlnit-o. Se va întâmpla cândva… când eu voi fi doar o amintire mult prea vagă.

Fii grozav când iubești sau nu mai iubi deloc, I… iubitule!