Iată cum se conduce un bărbat…

Iată cum se conduce un bărbat…

Am învățat să șofez în 13 ședințe. La a 13-a ședință nu am mai făcut nicio greșeală. Și culmea, n-am nici simțul orientării, încurc dreapta cu stânga la fel cum i se întâmplă oricărei femei, mă apucă toate spumele când văd că ceilalți participanți la trafic nu respectă regulile de circulație, urăsc să frânez (prefer frâna motorului), înjur printre dinți, însă simt o plăcere orgasmică atunci când conduc. Șofatul îmi place, mi se pare ușurel, mă relaxează, mă face fericită.

Nici în viața de zi cu zi nu îmi place să frânez, darămite pe stradă. Sunt berbec. Mă arunc fără probleme cu capul înainte. Sunt curajoasă, nu și inconștientă. Șofez prudent, chiar dacă în viața sentimentală îmi asum adesea riscuri inutile. Pe stradă, deși mă doare inima, dacă trebuie să calc frâna, o calc. În viața reală calc frâna doar atunci când mi se pune pistolul la tâmplă. Dacă aș fi fost și eu mai puțin vulcanică, impulsivă și posesivă, liniștită aș mai fi fost.

Măi, nene, dacă a conduce un bărbat ar fi fost la fel de simplu ca șofatul, aș fi fost o mega muiere la ora actuală. Am iubit nebunește sau superficial, am fost iubită, am oferit și am primit, am luat, am cerut, am rugat, m-am sacrificat și am sacrificat, m-am culcat cu destui bărbați, am avut câteva relații bunicele, am trăit câteva amantlîcuri rușinoase, am făcut o sumedenie de greșeli, am învățat o mulțime de lucruri, mi-am asumat faptele, însă pe unele încă le regret și concluzia este că tot n-am învățat cum se conduce un bărbat. Păi da, de manipulat este ușor. Bărbații sunt manipulabili o perioadă, însă urciorul nu merge de multe ori la apă. Oricâte arme sau strategii ai folosi, până la urmă bărbatul se deșteaptă. E valabilă și viceversa. Și femeile sunt proaste până la un punct. Când se trezesc, ai belit-o, să mă ierți!

Bărbații se lasă conduși doar în pat!

Și uneori nici măcar acolo!

Poți călări un bărbat, dar nu îl poți conduce. Noi, oamenii, nu putem fi conduși. Dacă tipul respectiv îți place, dar nu prea îți place, îl iubești, dar detești o grămadă de lucruri la el, îl vrei cu totul, dar tare mult ai vrea să renunțe la unele treburi, l-ai iubi până la epuizare, dar mult te obosesc unele chestii la el, atunci ori nu-i iubire, deci e obsesie, ori dacă chiar simți că îl iubești și te iubește, îl tolerezi așa cum e. Oamenii nu se schimbă dacă îi condiționezi. Oamenii nu se schimbă fundamental. Oamenii fac schimbări doar dacă vor și simt acest lucru. Oamenii fac schimbări doar de dragul altcuiva. Și nu, defectele sau pornirile distrugătoare nu dispar pur și simplu, ele sunt înlănțuite. Demonii nu pot fi uciși, ci doar dominați.

Adevărul este că bărbații nu pot fi conduși. Pot fi cel mult tolerați și iubiți cu bune și rele. Se va schimba dacă vrea el să te facă pe deplin fericită, altfel nu. El vede și simte. Dacă vrea, se schimbă, dacă nu, nu. El rămâne veșnic un suflet căruia nu-i poți pune lesă pentru a-l conduce după bunul plac. Așadar, dragi doamne și domnișoare, nu vă mai gândiți cum să-l acaparați pe X, cum să-l conduceți, iubirea aceea completă și împărtășită vine de la sine. Nu trebuie să o forțați și nici să o manipulați.

Dracu să le ia de manipulări, nu funcționează decât o perioadă. Din păcate… 😀