De ieri m-am lăsat de fumat!

De ieri m-am lăsat de fumat. Nu, te rog să nu mă înțelegi greșit. Nu m-am lăsat de țigări, ele îmi sunt mai prietene decât niciodată. Le fumez de parcă mi-aș fuma emoțiile, adică cu o plăcere nemaipomenită, aproape orgasmică. Țigările fac parte din mine, sunt o prelungire a eului meu complicat. Ard la fel de frumos ca și mine, la fel cum o făceam eu odată. De mult, ce mult pare c-a trecut. Cât a trecut?

Când fumez, tutunul fin îmi invadează plămâni, mintea îmi amorțește, iar inima începe să-mi bată mai lin, nu se mai zvârcolește în piept spasmodic. Fumez țigările așa cum mi-am fumat și dorințele. Pe nerăsuflate. Iar tutunul se transformă în fum la fel de repede cum mi s-au risipit iluziile. Știam că sunt iluzii. Dar voiam să le fac reale. Tânjeam. Doream. Voiam. Aproape că aveam. Dar am rămas fără. S-a dovedit a nu fi real, nici măcar ceea ce simțeam eu nu era adevărat, ci doar o himeră orgoliu, încăpățânare, trufie. O fantomă a ceva ce-mi plăcea să simt și-mi doream cu încăpățânare să prindă viață. Pentru că așa voiam eu! Și trebuia să am!

M-am lăsat de fumat. De ieri am încetat să-mi mai fumez sufletul. L-am scos din jar cu două degete. Era mai ușor decât atunci când mi-a fost aruncat în cel mai găunos loc al infernului. Mi-am adus aminte de el. Dintr-o dată mi-am dat seama că doar de mine am nevoie pentru a-mi fi bine. De mine și de nimeni altcineva. Uitasem de sufletul meu, îl abandonsem în trecut. De parcă trecutul îmi ținea de cald sau de foame. Trecutul m-a făcut fericită o perioadă, apoi m-a bătut la fundul gol. Mi-a dăruit simțire și visare, apoi mi le-a smuls cu tărie și violență. Trecutul m-a readus din morți și mi-a redat pofta de viață. Ce momente. Ce zâmbete au mijit atunci pe chipul meu. Ce emoții nemaipomenite. A fost frumos, atât de frumos.

S-a dus și-o dată cu el, cu trecutul, am uitat și de sufletul meu. Dar l-am recuperat. L-am obligat să revină în prezent, aici sunt eu, nu acolo. Am impus sufletului să uite de nori, de fluturași, de nopțile albe și de cele negre. Nu-i convine. Îl simt că nu-i convine. Nu vrea prezentul. Se cam teme. Se confruntă cu o speranță nouă, el voia să rămână agățat de trecut, pentru că-i plăcuse acolo, îi plăcuse iluzia cu care a fost păcălit. Bietul suflet, nu și-a dat seama că trecutul ne-a făcut cu mâna din mers. Ne-a pupat de la distanță și-a plecat. Dar acum nu are încotro, oricât s-ar împotrivi. Acum aleg eu pentru el. Prefer să aleg cu mintea și să nu-mi mai las sufletul să-și facă mendrele cu mine.

Nu se poate pune cu mine. Destul! Până acum a iubit așa cum a poftit! Nu i-am refuzat nicio plăcere, chiar dacă am fost conștientă de nemernicia faptelor și dovezilor. De parcă eu, în carne și oase, am fost o marionetă în mânile lui. A venit vremea să alegem și altfel. M-am vândut de ajuns, m-am îmbătat destul cu apă rece. Trecutul n-a fost blând, însă prezentul e în mâinile mele. Așa că de ieri am renunțat să-mi mai fumez sufletul. Îl pregătesc pentru o nouă oare cum s-o numi?! Nu vreau să invoc dar se întrezărește ceva la orizont mă tentează mă ațâță dar sper să nu mă transform și eu într-o ticăloasă la fel ca profesorul care mi-a aplicat ultima lecție.

La dracu’ cu ele de îndoieli! Cui pe cui se scoate! Întotdeauna!

Ce-ar fi dacă?!

Isi simtea sufletul facut farame, tandarile luasera loc inimii ei generoase. O tristete infinita isi facu loc in pieptul ei. Era goala sau poate plina de singuratate. Nici nu mai conta ce simtea. Oricum plecase fugise se rupsese de El si de trecutul ce inca ii facea rau.
Era cazata la un hotel pe malul marii si fiecare seara si-o petrecea in restaurantul hotelului privind indragostitii cum se giugiuleau la mesele lor. Un singur barbat era la fel de singur ca ea. Il poreclise Surul nu-i stia numele, dar era frumos si trist, la fel ca ea. Era trecut de 35 de ani, inalt, legat, cu gropita in barba si cu un par parca din fire de argint. Nu, nu era batran. Poate ca supararea ii ninsese parul inainte de vreme sau poate ca era vina adn-ului. Naiba stia, ce mai conta?! Era un barbat atragator care o starnea. Voia sa-si uneasca singuratatea cu el sa inlocuiasca golul cu plinul tandretii lui.
Fuma si il sorbea din priviri. El bea ca in fiecare seara, acelasi whisky sec, extrem de scump. Din fumul tutunului ii veni o idee ce-ar fi daca?! Atunci se ridica de la masa ei, se opri in dreptul mesei lui si ii lasa cheia camerei pe masa. Apoi trecu ca si cum nici macar nu s-ar fi oprit vreodata la el. Tocurile ii tropaiau pe parchetul wenge, fusta scurta i se ridica putin in ritmul pasilor si nu lasa in urma ei decat o dara imbatatoare de parfum. El se uita la cheie, dar ezita bau ultima gura din licoarea aramie, lua cheia in mana, o rasuci de cateva ori intre degete si o cuprinse in pumn. Se ridica si pleca spre camera hotelului a lui sau a ei
Batu la usa si auzi un intra parca soptit. Ea statea pe fotoliul din salon si manca o capsuna cu ciocolata lichida. Ciocolata care ascundea in ea o cantitate considerabila de rom. Ar fi putut sa se imbete cu acea ciocolata, dar el veni si deja interesul pentru acest gen de dulce, pali. Era dezbracata aproape complet, purta numai dresurile care se terminau pe pulpe cu o dantela fina, neagra, si pantofi cu toc cui, care ii lungeau si mai mult picioarele lungi. Statea picior peste picior, cu mainile odihnindu-i-se pe bratele fotoliului si il privea sau mai de graba il dezbraca din priviri.
Dezbraca-te, te rog. Nu-mi spune nimic, nu-mi spune numele tau, nu ma intereseaza cine esti, de unde vii sau cine te asteapta. Iubeste-ma astazi si maine vom ramane numai cu amintirea. Eu sunt dama, tu fii domnul si iubeste-ma
El ii zambi, se aseza in genunchi in fata ei, ii saruta genunchiul, se desfacu la camasa, dezvelindu-si pieptul puternic, se desfacu la curea, apoi la pantaloni, se ridica, isi arunca hainele de pe el si ingenunche din nou. Isi baga degetele prin bolul cu ciocolata, gusta din ea si apoi isi trecu degetele lungi peste buzele ei rosii ca sangele lua bolul cu mana si ii turna, putin cate putin, ciocolata fierbinte pe pielea ei fina. Era toata numai pete de dulceata iar el, cu varful degetelor, desena pe ea povestea acelei nopti de neuitat. Ii departa piciorele, facand sa curga intre coapsele ei ciocolata lichida. Atunci ea suspina si ii trase mana spre pantecul ei. O atinse acolo, jos era fierbinte, era dornica, fierbea. O saruta pentru prima data, incet, suav, de parca se temea sa n-o raneasca. O amagea cu mana, o amagea prin felul in care o saruta, iar ea nerabatoare, il lipi de ea si incepu sa il sarute atat de apasat incat ii dureau buzele. Se simtea din ce in ce mai excitata, sanii ei se mangaiau de pieptul lui intesat cu par, usor aspru. Era o senzatie pe care o adora. Fiind atat de aproape de el, fiind aproape una cu el singuratatea disparu ca prin minune.
Isi dezlipira buzele, apoi el o lasa pe spatele fotoliului, ii aseza gambele pe spatele lui si incepu sa-i mangaie sanii manjiti de ciocolata incepu sa isi plimbe limba pe pieptul ei, ii musca cu delicatete sfarcurile dulci, apoi din ce in ce, se lasa mai jos, urmand calea ciocolatei. Pulpele ei ardeau, o musca cu putere de interiorul piciorului stang, iar ei ii scapa un strigat il lua de par, il saruta cu foc, il musca la fel de tare de buza de jos, apoi il impinse din nou in jos, intre picioarele ei. Atunci el incepu un sarut tandru apasat cu un desfrau al limbii o duse spre aleea extazului. Dar se opri, nu brusc, dar o facu si atunci ea il indeparta si pleca de langa el pe covorul imens, de culoarea smaraldelor. Se aseza pe burta pe covor, departand picioarele, asteptandu-l atunci el veni, invelindu-i trupul cu al lui. O ridica de bazin si incepu sa o descopere cu mainile. Ea ii cauta din solduri taria din ce in ce aluneca si mai mult spre el, cautandu-l cu disperare.
Fara sa fie rugat, intra in ea cu forta, dar in acelasi timp bland. Simtitor, ravasitor, inebunitor. Cu o mana o mangaia pe sani, iar cealalta si-o odihnea pe soldul ei stang, impunand ritmul. Nu se priveau in ochi, dar se simteau si asta era tot ce conta. Erau uniti, se iubeau cu foc. Erau aproape de a elibera toata tensiunea puternica din ei, dar atunci el se departa, o lua de mijloc si o rasuci sub el. Incepu sa se joace cu barbatia pe pantecul ei, ii aluneca usor spre interior, dar niciodata suficient de multumitor ea se agata de gatul lui, il saruta si se cuprinsera in brate pe covor, continuand sa se iubeasca, dar de data aceasta privindu-se in ochi. Se strangeau in brate si se iubeau de parca se stiau de o vesnicie. Trupurile lor erau intr-un acord perfect intr-un sincron perfect. Chipurile lor erau ravasite de atata simtire. Atinsera aproape in acelasi timp apogeul un dulce apogeu ce lasa in urma lui o liniste profunda adormira imbratisati, pe jos. Iar dimineata, ea facu un dus, in liniste, se imbraca, isi lua valiza, il saruta pentru ultima oara, il inveli si pleca lasand in urma fericirea si intorcandu-se cu inima stransa la singuratatea ce o primi cu bratele deschise…