Vorbim, dar nu comunicăm!

Vorbim, dar nu comunicăm!

Mi-era dor de el. Oh, cât de dor. Mă apropii să-l sărut… miroase a fum de țigară, a parfum, a gel de duș, a șampon… miroase a bărbatul cu care îmi petrec zilele și bucuriile. Când sunt tristă mă îndepărtez. Buzele îi miros a cremă de damă. Îmi apropii fața de a lui și îi iau palma pentru a mi-o așeza pe sânul meu, însă înainte îmi trec buzele peste degetele lui. Îi mușc ușor fiecare vârf al degetelor și-i sărut podul palmei pentru a-i simți mirosul fără să dau de bănuit. Îmi apropii buzele de ale lui și-l sărut cu foame pe care știu că o adoră la mine. Mă opresc brusc și mă îndepărtez.

– Palmele îți miros a parfum de damă, iar buzele îți miros a cremă de damă sau a fond de ten parfumat, nu știu exact.

Ochii i se măresc, are o strălucire în privire, știe că știu, iar asta parcă-l încântă. N-am niciun sentiment. Nici de tristețe, nici de supărare. Nu mă înfurii, nu fac o scenă. Sunt doar o devoratoare de adevăr. Obsedată de control. Suntem liberi, însă vreau să știu tot. Când am încetat să mai comunicăm, am încetat să ne mai iubim.

– Exagerezi, îmi spune.

Și mă apucă de gât, împingându-mă pe spate, continuând seria sărutărilor pătimașe care întotdeauna conduc la sex.

Zâmbesc și îi zic:

– Ăsta e gestul tău preferat, așa îți rămâne impregnat parfumul în palma dreaptă. Știi, când apuci astfel o femeie de gât, ei nu-i lași semne cum îmi rămân mie prin anumite locuri în urma unei partide cu tine, însă tu rămâi cu o palmă compromisă de un parfum ieftin.

– Vorbim acum sau după?

Iubire fără prietenie nu există. Vorbim, dar nu comunicăm. Nu ne mai spunem lucruri, nu ne mai împărtășim gândurile și sentimentele. Nu mai suntem pe aceeași lungime de undă. Dorințele noastre nu mai sunt aceleași. Nu mai împărțim aceleași planuri de viitor. Din momentul în care începi să te ascunzi și să te cenzurezi, povestea s-a încheiat.

Oricât ai trage de acea relație, oricât de mult ți-ar mai plăcea acea persoană, oricât de bine te-ai mai simți în preajma ei, fără o comunicare sinceră și neîngrădită, lucrurile nu mai funcționează. Apar momente apăsătoare de tăcere. Apar minciunile și temerile. Apar motivele de a te apăra și cele de a te eschiva. Apare nevoia celuilalt de a se retrage, de a se îndepărta. Apare nepăsarea și senzația aceea de sufocare. Și-l lași să se îndepărteze, îi respecți tăcerea, doar nu te-oi lupta cu morile de vânt?!

Dar de ce să rămâi așa neterminată, la cheremul lui, sperând într-o minune?! De ce să aștepți să își revină? Să își revină din ce? E bolnav? E răcit? Așa se cheamă infidelitatea, răceală? Nu vezi că e distrat și gândul lui e în altă parte? Doar nu ți-o spune ție ce-a făcut cu cealaltă și ceea ce-l frământă?!

Oricât de negată ar fi bariera aceea impusă care te ține la distanță. Oricât de închipuit ar fi scutul acela impenetrabil de care nu mai reușești să treci. Oricât de exagerată sau nebună ai fi, tu simți și din păcate nu poți forța lucrurile în niciun mod. Un om care nu este pregătit să comunice, care nu dorește să-și înfrunte și să dea frâu liber propriilor dorințe care contrazic faptele față de tine, care nu e dispus să se expună și să-și recunoască limitele atinse, nu te va privi niciodată în ochi pentru a-ți spune că a intervenit altcineva.

De obișnuință suntem atinși cu toții. M-am obișnuit cu el, nu pot să îl las așa dintr-o dată. M-am obișnuit cu ea, deocamdată merge și așa, cu mai multe povești în paralel. Și tot din obișnuință rămânem și-n relațiile toxice, pentru că avem impresia că toți oamenii sunt la fel și toate relațiile ajung în același punct. Pentru unii punctul final este infidelitate, pentru mine este lipsa de comunicarea. Unii aleg să închidă ochii și merg înainte chiar dacă relația lor a întrecut orice limită, alții se opresc și-și dau șansa să cunoască adevărata împlinire sufletească.

Când încetezi să mai comunici cu mine, să mai ai încredere în mine și în povestea noastră, când ajungem să vorbim despre nimic, este semnul clar al îndepărtării definitive. Nimic nu mai poate fi reanimat sau salvat. Dacă nu există dorință de ambele părți – e end of story!