Când se despart oamenii…

Ce-mi place când se despart oamenii. Când se despart oamenii și nu mai au nimic de pierdut, se transformă în neoameni, în haite, în niște arătări care nu seamănă nici în clin și nici în mânecă cu cei care erau odată. Mi-e scârbă

Dintr-o dată bărbații devin niște nemernici, obsedați, nebuni, psihopați, screlozați, scârbe și așa mai departe. Iar doamnele, care cândva erau doamne, devin curve, puturoase, jegoase și așa mai departe. Așa vorbim despre foștii parteneri, ca despre niște gunoaie. Ideea e gunoaiele se îngroapă, nu se dezgroapă. Dacă răscolești gunoiul pute!

Cel mai dureros este atunci când se produce ruptura și foștii parteneri ajung să se bălăcărească ca la ușa cortului. Oamenii, când nu mai au nimic de pierdut devin mai răi decât dracii. Se dezumanizează complet și se transformă într-un soi de demoni capabili să spună și să facă orice pentru a-i răni pe ceilalți. Înfierbântați de nervi, de durere, de neputință sau din cauza vinovăției, ajungem să facem și să spunem niște lucruri pe care în mod normal nu le-am fi spus vreodată.

Și eu mă dezbrac de caracter! Și de mine mi-e la fel de scârbă așa cum îmi este de cei pe care îl blamez acum. Nu îi judec, știu cum este să-ți clocotească sângele în vene, să ți se întunece mintea și să ți se ia vălul de pe ochi. Știu cum este, am trăit starea de multe ori și mereu îmi dau voie să mă manifest însă, greșesc. Și la fel de tare greșești și tu atunci când ajungi să-ți târăști fostul partener prin mocirlă doar pentru a te răzbuna sau pentru a-ți elibera sufletul de durerile și frustrările pe care le-ai acumulat în timpul relației.

Dacă el a fost un nemernic, proastă ai fost tu pentru că l-ai acceptat așa. Îl vedeai, erai conștientă de cine este el și totuși te mințeai și-ți spuneai că poate se va schimba. Nu-l mai terfeli pentru că de fapt te terfelești pe tine și propriile-ți alegere. L-ai ales, ai fost cu el, ai murit cu el de gât?! Acceptă-ți trecutul și trăiește-ți prezentul cu demnitate!

Dacă ea a fost o curvă și o javră de muiere, bou ai fost tu pentru că ai acceptat-o așa. O vedeai că nu-ți merită iubirea, simțeai că-i umblă fundul sau mintea prin alte părți și totuși alegeai să închizi ochii. Nu o mai jigni pentru că o jignești degeaba. Suntem singurii responsabili pentru alegerile noastre. Fiecare dintre noi suntem răspunzători pentru faptele noastre și pentru alegerile noastre.

Dar e al dracului de greu să te stăpânești, să îți muști buzele și să nu-l faci cu ou și cu oțet. Este al naibii de greu să-ți stăpânești furia și pornirile distructive și auto-distructive atunci când suferi și tot ce ți-ai dori este să-l vezi terminat, una cu pământul. Este greu dar dacă îți asculți mereu instinctele întunecate, dacă reacționezi mereu violent unde ajungi?! Cine mai ești?!

Cât de cârpă poți să fii?!

Dur titlul – cât de cârpă poți să fii – nu-i așa?! Ei bine, ești o femeie cârpă dacă dai voie bărbatului să te trateze ca pe o haină veche. Îți asumi rolul de femeie cârpă atunci când te face de rușine public, când te înjură public sau în particular; când te înșală fără să mai ascundă acest lucru; când te lovește sau pur și simplu, când se comportă cu tine ca și cum ai fi un cățel, adică îți dă dragoste cu lingurița și afecțiune cât să nu-ți pierzi interesul. Nicio femeie nu ar trebui să accepte un astfel de „tratament”. Dacă bărbații au orgoliu și mândrie și TU ar trebui să ai stimă și respect de sine. Nu accepta așa ceva, indiferent cât de mult l-ai iubi.

Aia nu e iubire atunci când zi de zi îți subminează sinele și te face să te simți un nimic. Tu NU ești un NIMIC! Meriți respectul cuvenit. Meriți să fii tratată cu blândețe, considerație, dragoste și așa mai departe. Dacă într-o relație nu există respect și o comunicare decentă, atunci aceea nu mai este o relație. Clar nu! Ești făcută curvă, ți se reproșează vrute și nevrute sub motivul geloziei; ești proastă pentru că nu îl înțelegi; nu ești bună de nimic, pentru că nu ești în stare să-i ghicești poftele; ceri voie ca să ieși în oraș cu prietenii, pentru că amicii nu îl plac pe el sau el nu-i place pe ei; îți impune să-ți vizitezi mai rar mama, pentru că ea se bagă în relația voastră. Limitele, reproșurile și jignirile sunt la ordinea zilei. Atunci de ce mai stai cu el? Ce te orbește atât de tare încât să rămâi tot acolo?

Ți-a spălat creierul și prin urmare ești o cârpă! Dar stai liniștită, într-o zi, oricât de uzată ar fi cârpa, oricât de ruptă, de murdară și de găurită ar fi ea, dacă o speli, o bagi puțin la clor și o clătești cu balsam, s-ar putea ca zdreanța să-și recapete strălucirea de odinioară. Deșteaptă-te, femeie! Nu, n-am de gând să-ți recit imnul! Doar te provoc să renunți la a mai fi găina călcată și bătută de „cocoș”. Leapădă-te de gândirea îngustă și renunță să mai crezi – mă iubește, dar așa e el, nu se poate schimba! Ba se poate schimba! Problema este că nu vrea, iar tu continui să-i permiți orice, fiind EXTREM de sigură că te iubește, dar așa e el – puternic – al naibii să fie el!

Fii o cârpă în continuare, iar el o să șteargă cu tine pe jos până când o să apară o femeie ADEVĂRATĂ. O femeie care să îl provoace și care să îi stârnească ACEL interes și ACEA curiozitate pe care tu, îndobitocită fiind, nu mai poți să le trezești în el. Bărbații așteaptă să fie puși la respect! N-ai crede, nu-i așa?! Eh, mai învață! Ca să te respecte, trebuie să te faci respectată! O femeie adevărată își cunoaște locul și știe să și-l câștige într-o relație. Fiind cârpă, nu faci altceva decât să grăbești sfârșitul relației. Un bărbat inteligent nu înjosește, iar o femeie deșteaptă, care se prețuiește, nu acceptă să fie înjosită și umilită. Oricât de mult l-ai iubi și oricât de bine ar face sex (nu dragoste!), ca să nu spun, oricât de bine te-ar fute, TREBUIE să fii femeie, nu cârpă!