N-a fost să fie

N-a fost să fie nici acum! Dar ce mai contează?! N-are sens să-mi fac sânge rău! Nici acum n-a fost să fie, nici cândva nu o să fie. Rămân aici ca și până acum.

Uneori lacrimile ușurează sufletul. Lacrimile spală regretele și alungă speranța, lăsând liniștea și resemnarea să-și facă loc în inimile noastre. Și totuși ce te faci atunci când nu poți să plângi?! Sunt femei, oameni, care nu pot plânge. Sunt persoane care oricât de încercate de suferință ar fi din punct de vedere emoțional, nu-și pot revărsa durere printr-o mână de lacrimi sărate. Nu pot plânge și pace. Și eu fac parte din categoria acelor oameni, lacrimile mele se încăpățânează mereu să nu apară. Deși știu că-mi fac bine, m-alină, nu pot plânge. Poate că e mai bine așa sau nu. Dumnezeu știe.

Oare când și cum se risipește negura care nu poate fi ușurată prin plâns?! Clișeul – timpul vindecă rănile – prinde sens. Poate că doar timpul are puterea să schimbe ceva acolo unde nici toate regretele din lume nu pot fi șterse prin voință sau lacrimi. Dau timpului timp și mie iertare! Mă iert pentru tot ce-am făcut și pentru tot ce nu am făcut. Ce mai contează?! Atâta vreme cât timpul nu se întoarce înapoi, atâta vreme cât lucrurile nu mai pot fi îndreptate, măcar să folosesc timpul în favoarea mea de acum încolo. Îi dau voie timpului să-mi spele prostia și incapacitatea de a mă stăpâni. Dacă lacrimile nu vin, măcar să vină resemnarea, o aștept, într-o zi o să apară. N-a fost să fie aștept să accept!

Mă întreb acum, oare de ce îmi vin în minte cuvintele Ileanei Vulpescu?! De ce nu le-am uitat imediat după ce le-am citit?! „Când o dragoste platonică se incheie, rămane un gol în suflet mai dureros decât după sfarșitul uneia consumate. Nicio dragoste trăita real nu are frumusețea și profunzimea celei imaginare.”

Tehnici de vindecare după despărțire

Dacă vrei să nu mai plângi, atunci încetează să mai plângi. Oprește-te! Orice învăț are și un dezvăț! Oricât de mult ai plânge, mai devreme sau mai târziu, ochii tăi vor seca.

Până la urmă de ce plângi? Întreabă-te de ce plângi! Sigur că îl iubești, altfel nu ai plânge. Dar dacă te-a părăsit, te-a făcut să suferi, te-a umilit sau, pur și simplu, s-a purtat cu tine ca un dobitoc, atunci nu îți merită lacrimile. Plângi după o himeră, după fantoma unui iubit imaginar. Pentru că el nu era deloc așa cum îl credeai tu. Sau dacă a fost atât de minunat pe cât ai crezut, vezi bine că s-a schimbat în rău. Chiar dacă a fost cândva bun și perfect pentru tine, acum nu mai este și nu va redeveni acel om pe care l-ai iubit. Odată ce conexiunea dintre voi s-a întrerupt, aproape nimic nu va putea să restabilească legătura profundă pe care ați avut-o. Așa că nu mai plânge.

Ai două posibilități pentru a-ți reveni:

  1. Stop și amintește-ți doar lucrurile frumoase! Până la urmă trebuie să apreciezi acea relație chiar dacă s-a terminat. Ai iubit, ai fost iubită, ai niște amintiri frumoase pe care nu ți le va fura nimeni. Fii bucuroasă că ai avut privilegiul de a întâlni iubirea. Chiar dacă el a plecat și este de domeniul trecutului, o să ajungi să iubești pe altcineva. Dacă s-a terminat nu este deloc un capăt de țară. Cu toții avem capacitatea de a iubi de mai multe ori în viață, nu doar o dată, așa cum cred majoritatea oamenilor. Dă-ți șansa de a iubi pe altcineva!
  2. Stop și amintește-ți toate defectele și răutățile pe care ți le-a făcut. Deși nu este tocmai sănătos și nu recomand această „tehnică de vindecare”, dacă te ajută, amintește-ți tooooaaate relele pe care ți le-a făcut. Amintește-ți că te-a făcut să suferi, că te-a mințit, te-a înșelat și ce ți-a mai făcut rău sau neplăcut. Adu-ți aminte că are defecte și din cauza acelor defecte tu nu ai fost niciodată pe deplin fericită cu el. Conștientizează faptul că această despărțire nu este o suferință, ci o eliberare. Ai scăpat de un om care în loc să te facă fericită, îți făcea rău, te făcea să plângi. Dacă te ajută, detestă-l în tăcere până când vei simți că nu îl mai iubești și nu mai simți nevoia să plângi după el sau din cauza lui.

Sănătos este ca după o despărțire să-ți acorzi un moment de „doliu”, cum îi spun eu. În acea perioadă poți să plângi și să te gândești la el și la trecut. Poți să cântărești lucrurile frumoase și lucrurile urâte, apoi să iei decizia de a o lua de la capăt, pe un alt drum. Zilele de doliu vor fi pentru tine un soi de curs în care îți vei promite să nu mai repeți aceleași greșeli în relația viitoare. Vei conștientiza unde ai greșit tu și unde a greșit fostul, iar data viitoare vei învăța să alegi nu doar bărbatul potrivit, ci și să acționezi așa cum trebuie pentru a avea o relație frumoasă. Dar ține-te de cuvânt!

Înțelege că uneori iubirea se sfârșește! Poate că nu e nimeni de vină! Așa a fost să fie! Poate că nu sunteți sortiți unul pentru altul! Nu mai plânge și nu îți mai trăi viața în amărăciune. Uită-te în jur, ai toate motivele să îți ștergi lacrimile și să zâmbești.

Viața ta nu se încheie la un bărbat. Viața ta devine mai bună după ce acel bărbat toxic pleacă! Nu te-a părăsit, de fapt ți-a dat ocazia să fii fericită cu adevărat cu altcineva!

De ce femeile n-ar trebui să plângă…

        Daca si barbatii plang cateodata, noi femeile ar trebui sa NU plangem niciodata.
Ce sunt lacrimile in fond?! O descarcare a sufletului, rezultatul unor emotii lacrimile ne fac oameni. Cu toate acestea, n-ar trebui sa plangem niciodata, oricat am fi noi de slabe, desi ni se spune sexul slab, suntem mai puternice decat 1000 de barbati, dar emotive. Emotiile ne prostesc sau ne inmoaie, cum vreti sa-i spuneti. Plangem din orice. Plangem din cauza durerii, supararii, bucuriei, fricii si tot asa. Una-doua lacrimi, lacrimi si iar lacrimi. Dar trebuie sa recunoastem, cel mai des plangem din dragoste, din cauza barbatilor din viata noastra.
Ei la naiba cu barbatii!!! Aia care ne fac sa plangem nu ne merita, nu ar trebui sa varsam pentru ei nici macar o lacrima. Nici macar n-ar trebui sa ne mai gandim la ei, sa le mai vorbim si cu atat mai putin sa-i iertam. Aceia nu-s barbati, nu-s oameni de iubit sunt jucatori, tipi care umbla din floare in floare si care in final nu raman cu niciuna. Si de ce sa plangi pentru un astfel de barbat?! Ce-ai pierdut? Praful dupa toba, mai multa bataie de cap, stres, neliniste si sarutari mincinoase? Astea le-ai pierdut? Inseamna ca de fapt n-ai pierdut nimic si viata trebuie sa mearga inainte, fara el si fara lacrimi.
O femeie este puternica, oricat ar fi de necajita ca l-a pierdut, trebuie sa inteleaga si prin urmare sa inceteze sa se mai injoseasca plangand despartirea. Nu are rost, oricum cu el, cu cel care face o femeie sa planga, nu se face casa si nici nu se cladeste o relatie serioasa. Nicio femeie n-ar trebui sa se incapataneze sa tina langa ea un barbat care o face sa planga. Nicio femeie nu ar trebui sa se injoseasca astfel in fata unui barbat.
Desi acest articol pare o reteta motivationala proasta, desi din vorbe e usor sa spui gata nu mai plang din cauza lui X, sa stiti ca daca vreti, chiar se poate. Plangi la inceput, urli de durere, dar apoi trebuie sa-ti revii, draga femeie. Trebuie sa o iei de la capat, de la zero, dar trebuie sa inveti sa te respecti, sa te apreciezi si prin urmare sa alegi barbatul care sa-ti ofere acea stabilitate si fericirea de care ai nevoie. Daca plangem, noi suntem de vina. Alegem prost, iertam de prea multe ori, trecem cu vederea si speram, ca niste idioate, ca se va schimba. Ei bine, el nu se schimba niciodata. Ori te schimbi tu si spui STOP, ori iti vei trai tineretea plangand si ducandu-i grija. Si de ce sa-i duci grija, cand de fapt de tine trebuie sa te ingrijesti?! De tine si de sentimentele tale, nu de el.
Eu nu plang dupa niciun prost, nu plang pentru niciun prost, nu-mi storc creierul cum sa-l leg langa mine, nu apelez la santaj sentimental, nu ma reinventez doar pentru ca mi-e teama ca se va plictisi, nu ma rog de el, nu fac strategii, nu controlez pe nimeni si nici nu vreau sa-mi traiesc viata intr-un continuu stres. Viata mea nu se ghideaza dupa el, el nu e soarele dupa care ma invart, daca nu merita. Nu ma injosesc fiind la cheremul lui tot timpul, nu-l implor sa mai stea si nu plang daca s-a terminat. Daca nu e in stare sa ma iubeasca in starea mea naturala, atunci nu merita sa-i arat starea mea de femeie indragostita. Daca nu ma vrea ca iubita oficiala si permanenta, atunci n-are rost sa ma complic. Au trecut vremurile cand eram proasta, au trecut vremurile cand ma dadeam cu capul de pereti, au trecut vremurile cand acceptam orice magarie, au trecut vremurile cand plangeam. Acum prefer sa fiu singura, mai bine singură decat langa un barbat care nu ma apreciaza sau nu ma iubeste.