M-am vândut…

Nu m-am vandut in felul acela ci mai de graba m-am incapatanat sa ma ofer, stiind ca intre mine si el nu era niciun gram de iubire. Dar eu il placeam si-oricum aveam darul de a alege mereu barbatii nepotriviti. Asa ca inca unul in plus, ce mai conta?! El nu ma privea ca pe o femeie si asta ma scotea din sarite. Eram o fata ca oricare alta in ochii lui dar eu nu voiam sa mai fiu o oarecare. Voiam sa ma fac remarcata. Eram atat de indragostita de el, incat in mintea mea un plan a incoltit.
M-am apropiat de el ca prietena. Ne intelegeam bine, eu ii dadeam sfaturi, ii aratam ca imi pasa de el, ba chiar il si consolam. Din amicitie am pornit flirtul si-am inceput sa-i starnesc curiozitatea, asa cum stiu eu mai bine. Da, ii starneam curiozitatea in modul acela sexual, il starneam in cel mai jovial mod, de parca totul nu era decat o joaca. Si l-am adus in acel punct in care mi-a propus sa facem dragoste. Atunci m-au cuprins mii de emotii. Numai cand ma privea simteam ca ma topesc. Ideea de a fi in bratele lui era deja un vis, parca coplesitor. Si chiar daca nu ma iubea, ma voia, era curios. Imi dadeam seama cat gresesc, dar imi tot spuneam: Traieste clipa, atat. Nu te gandi la ziua de maine. Nu-ti face sperante. Nu il lasa sa-ti vada slabiciunile. Fii asa cum si-ar dori el, dezinvolta. Fara obligatii, fara obligatii, fara obligatii.
Dar oricat mi-as fi propus sa fie fara obligatii, in sinea mea speram ca dupa marea seara, el sa se indragosteasca iremediabil. M-am inselat m-am vandut pe propriile mele sperante. Am cedat. Sau de fapt m-am oferit. N-a fost cine stie ce. Tot eu a trebuit sa fiu cea afectoasa, cea dragastoasa, cea dezinvolta si asa mai departe. Din partea lui a fost ceva mecanic. In fond, mintea lui era in alta parte, la alta femeie. Dupa acea seara m-am simtit mizerabil. In loc sa fi trait clipa, mi-am dat seama ca nimic din ceea ce voi face nu ii va naste iubirea in suflet. La plecare, ultima lui propozitie a fost: fara obligatii, nu?, i-am zambit si am plecat. Aveam un gust amar. Nimic nu fusese asa cum imi imaginasem. Imi satisfacusem capriciul si-n locul incapatanarii, isi facu loc dezgustul fata de mine si durerea. Eu tot il iubeam, el tot nu ma iubea. Ma intorsesem de unde am plecat.
Am continuat sa fim prieteni si sa ne vedem ocazional. O tortura pentru mine, un sacrificiu dupa fiecare moment credeam ca el isi va da seama ca sunt femeia potrivita pentru sufletul lui. Nu s-a intamplat niciodata. Am fost tot timpul cea din umbra cea care il intelegea si cu care se simtea bine, dar niciodata cea pe care o iubea.
Singura m-am vandut pe iluzii desarte amara e dragostea neimpartasita…