Bărbăția se măsoară în mărimea… mușchiului?!

Bărbăția se măsoară în mărimea… mușchiului?! Când spunem bărbăție și masculinitate, adesea facem referire la stima de sine a bărbatului. Dacă bărbatul are o stimă de sine sănătoasă, atunci se va simți puternic și capabil și, prin urmare, se va manifesta ca atare. Cu cât se cunoaște mai bine și este mai conștient de calitățile sale, cu atât caracterul și personalitatea lui vor fi mai aproape de ceea ce crede el despre el însuși.

Dar să știți că bărbăția nu ține cont doar de mărimea penisului. Bărbații au modalități de „măsurare” complexe și multiple. Conteză mărimea penisului. Contează puterea financiară. Contează aspectul și înfățișarea fizică. Contează mașina din dotare. Contează până și femeia de lângă ei care, de cele mai multe ori, este privită și tratată ca un trofeu. Cu cât ea este mai frumoasă și mai realizată, cu atât el va fi mai mândru și mai încântat de propria sa persoană, NU de propria parteneră. Vezi ce face egoul din om?! De ce? Pentru că femeia frumoasă și realizată îi asigură validarea de care are nevoie pentru a se simți bărbat adevărat.

Tu crezi că ești bărbat adevărat dacă n-ai bani, penisul mare, o mașină trăsnet și o femeie top model lângă tine?!

Peste o lună fac 32 de ani. În ultimii 14-15 ani mi-au trecut prin fața ochilor și prin palme tot felul de bărbați nefericiți. Din ce cauze erau nefericiți? Ba pentru că nu se simțeau atrăgători. Ba pentru că n-aveau penisul suficient de mare sau de gros ca al actorilor din filmele porno. Ba pentru că nu puteau cuceri femeile frumoase la care râvneau ei. Ba pentru că n-aveau bani și nu puteau oferi femeilor luxul și opulența pe care și-o imaginau ei. Ba pentru că nu dețineau mașini sau, și mai rău, conduceau niște amărăciuni de automobile. Ba pentru că erau prea slabi și firavi fizic. Ba pentru că erau plinuți. Ba pentru că erau scunzi. Ba pentru că n-aveau păr în cap sau aveau păr în exces pe corp.

Bărbăția se măsoară?! Motive de nefericire există la tot pasul!

Adevărul este următorul: bărbăția se măsoară, este contorizabilă, deoarece nu te poți pune cu așteptările pe care un om le are de la el. Cu cât el este mai pretențios, cu atât este mai nefericit și, prin urmare, mai ratat. Cu cât are o imaginație mai bogată și fabuleză mai puternic despre sine și despre lucrurile pe care el își închipuie că îi lipsesc, cu atât va deveni o persoană dezagreabilă. Păi da, când simți că îți lipsesc N lucruri, te comporți ca atare: ba ești slab și nesigur, ba devii o micuță scârbă care se poartă urât cu oamenii din jur pentru a-și masca propria neputință. Căci, ce-i drept, e mai ușor să pui lupa pe alții decât să conștientizezi, să realizezi și să corectezi adevăratele probleme cu care te confrunți. Este mai ușor să îi arați cu degetul pe ăia care sunt capabil, să îi denigrezi, decât să-și recunoști și să-ți învingi propriile limite.

Mi se pare mie sau bărbatul „neadevărat” este invidios?! Când bărbăția se măsoară, invidia este la loc de cinste.

Astfel, prin fața ochilor am văzut cum bărbații nesiguri, care se confruntă cu diverse lipsuri (așa cred ei) ajung să se îngroape într-o prostie și o sărăcie mentală de neînchipuit. Au ajuns să „rupă” sălile de sport și magazinele de steroizi pentru a obține trupuri ca de fotomodele. Au apelat la credite bancare pentru a-și achiziționa mașini pentru care nu-și permit taxe și impozite exorbitante. Au preferat să intre în relații cu femei frumoase, care să îi jupoaie de vii financiar, în loc să se mulțumească cu iubirea unei femei simple… decente… Au adoptat o tactică de masculi dominanți și sălbatici în intimitate pentru a-și masca penisul mic sau lipsa potenței. Și lista căilor pline de disperare poate continua.

Nu spun că este un lucru rău să te îngrijești de aspectul tău și să consumi, dacă consideri potrivit și indicat de specialiști, produse dintr-un magazin de steroizi. Nu spun că este greșit să faci sport sau să ai lângă tine o femeie frumoasă. Nimic din toate cele descrise mai sus nu sunt greșite DACĂ REZOLVI COMPLEXUL ȘI CAUZA CARE A CONDUS LA COMPLEXUL PE CARE ÎL AI.

Ceea ce îți închipui despre tine este doar o percepție. Modul cum privești lucrurile poate fi unul rău sau bun.

Uneori să n-ai prea mulți bani înseamnă să fii liber, să nu te confrunți cu zeci de responsabilități și răspunderi. Nu trebuie să ai lângă tine cea mai frumoasă femeie, trebuie să o ai pe cea potrivită. Pe care o iubești și care te iubești. Nu trebuie să conduci o mașină de lux, trebuie să ai una care să consume puțin combustibil și în care să te simți în siguranță, dar care să te ducă oriunde își dorește inima ta. Nu trebuie să ai penisul mare ca să satisfaci o femeie, trebuie să fii tandru, inteligent și creativ. Cu cât îți cunoști și îți iubești mai mult partenera, cu atât o vei mulțumi mai mult în pat. Nu trebuie să fii pachete de mușchi și să ai 2 m pentru a te simți bărbat. Este de ajuns să îți meargă mintea și să ai tărie de caracter. Astfel vei muta munții din loc.

Nimeni nu stă în calea unui bărbat puternic, corect, respectabil și conștient de propriile lui calități.

O femeie adevărată, să-i spunem, deși urăsc teribil termenul, nu te va „cântări” după contul bancar și mărimea penisului, ci te va iubi pentru ceea ce ești, însemni și reprezinți. Te va iubi pentru potențialul infinit pe care îl vede în tine. Și dacă nu te place sau nu te iubește pentru ceea ce însemni în prezent și ai putea deveni în viitor, înseamnă că poate nu este femeia potrivită. Și n-are sens să te încăpățânezi să o ai lângă tine dacă ea nu reprezintă parte din viitorul tău.

Știi, lipsuri și defecte avem cu toții. Dar ce facem CORECT pentru a le corecta? Cum devenim mai buni și mai înțelepți?

Bărbăția se măsoară?

Nu! Inteligența se măsoară!

Tu ce spui, bărbăția se măsoară?

De ce femeile mimează orgasmul?

De ce femeile mimează orgasmul?

Aș răspunde simplu și sincer: de proaste! Tocmai pentru a nu face harcea-parcea orgoliul bărbaților, femeile preferă să mimeze orgasmul decât să spună: „Știi, băiețică, ești cam praf, ar trebui să mai exersezi”. Nu prea poți să-i spui așa ceva unui bărbat, știm ce efecte devastatoare ar avea o astfel de mărturisire asupra psihicului lor. Sensibil sau insensibil, puternic sau mai puțin puternic, niciun bărbat nu vrea să realizeze că nu e bun la pat. Majoritatea se cred zmei și au impresia că sunt cei mai cei. Și uneori mai au și tupeu să întrebe: „ți-a plăcut?”, „ai dat de vreunul mai bun decât mine?” sau și mai rău „te-am înnebunit, așa-i?”. Nenică, cum să întrebi așa ceva?! Dacă ești bărbat, nu pui astfel de întrebări idioate. N-ai nevoie de confirmări. Tu știi ce s-a întâmplat, nu? Ai fost prezent!

Știți care e cea mai mare prostie a bărbaților? Au impresia că femeile sunt la fel de ușor de mulțumit ca și ei. Ei bine, noi nu ne excităm atât de repede sau de ușor și nici nu dăm ochii peste cap în doi timpi și trei mișcări. De asemenea, mărimea penisului și durata actului sexual nu sunt cei mai importanți factori pentru ca noi să catalogăm ca fiind reușit un raport sexual. Degeaba o ai mare dacă nu știi cum să o folosești. Degeaba poți să dai din fund trei ore dacă provoci dureri sau din contră, plictiseală. Să acționezi conform instinctelor animalice nu este de ajuns pentru ca o femeie să aibă orgasm. Multe femei abia reușesc să aibă orgasm vaginal, iar acest lucru este posibil numai dacă este stimulată și „întărâtată” corespunzător, atât psihic, cât și emoțional și fizic.

De ce femeile mimează orgasmul? Din moși strămoși femeile au fost „dresate” să satisfacă, satisfacția lor nefiind la fel de importantă ca cea a bărbaților. Femeile erau nevoite să tacă și să înghită. De ce? Pentru că erau întreținute de bărbați. Rolul femeii era acela de a avea grijă de bărbat, de copii, de casă și de familie în general. El asigura resursele materiale, ea se asigura că el era spălat, călcat, mâncat și regulat bine. Deși în ziua de astăzi majoritatea femeilor sunt independente din punct de vedere financiar, ele tot nu au curajul de a mărturisi bărbaților că nu sunt buni la pat. Încă avem întipărit în minte faptul că, orice ar fi, NU trebuie să ne legăm de bărbăția omului.

De ce femeile mimează orgasmul? Fie din prostie, fie din dragoste. Unele habar n-au pe ce lume trăiesc și au impresia că problema este la ele. Cred că sunt frigide, imposibil de satisfăcut sau mai știu eu ce. Dacă toată viața ai avut parte numai de bărbați egoiști, nici nu-i de mirare faptul că nu știi cum este să faci dragoste cu un bărbat.

Nu așa trebuie să fie! Există pe lumea asta și bărbați cu care te potrivești de minune. Iar dacă actualul nu vrea să învețe nimic și nu ține cont de ceea ce îți dorești și tu, atunci aleluia, altul la rând. Cât despre femeile îndrăgostite sunt capabile să treacă cu vederea multe. Când o femeie iubește un bărbat, are răbdare cu el și investește în el. Dacă îl iubește, atunci se va strădui să-l „șlefuiască” astfel încât să le fie bine amândurora, nu doar lui.

Întrebarea este: cum spui unui bărbat că nu te satisface și cum îl faci să te satisfacă? Și eu fac parte din categoria femeilor care nu spun direct unui bărbat că e praf. Unii ar merita. Așa cum bărbații își permit luxul de a dispărea după prima noapte, și noi, femeile, ar trebui să ne permitem luxul de a-i spune „armăsarului” că e un mânz pricăjit.

Dacă nu mă interesează pe termen lung, nu îmi răcesc gura, nu mă străduiesc să fac „carieră” cu el. Dar dacă îmi place omul și vreau o relație pe termen lung, atunci cu mult tact îi ofer câteva informații. Îi spun subtil, fără să îl jignesc și fără să îl rănesc, ceea ce îmi doresc. Este important ca el să ia inițiativa fără să îi ceri și fără să îi știrbești masculinitatea. Însă, ca să fiu sinceră, îmi plac bărbații deschiși, inteligenți, cu care pot discuta despre orice. Urăsc să-mi bat capul. Îmi plac bărbații care comunică inclusiv în intimitate. Acele „indicații” din pat ajută partenerii să se cunoască mai bine și astfel să puncteze la sigur. Ce atâta rușine?! Ce atâtea menajamente?! Femeia ar trebui să dea cărțile pe față, iar bărbatul ar trebui să fie atât de inteligent încât să înțeleagă că scopul nu este acela de a-i anula masculinitatea, ci de a-l face potrivit pentru ea.

Concluzia: Dacă îi ascunzi adevărul unui bărbat, de fapt îți faci o defavoare atât ție, cât și lui. El persistă în prostie, iar tu te îmbolnăvești de pneumonie de la atâtea dușuri cu apă rece. Ce fel de relație e aia când nu poți să-i spui bărbatului tău ce te nemulțumește?! N-o fi sexul baza unei relații, dar este important.

P.S. La polul opus sunt aceia care îți rămân în minte o viață întreagă. 🙂

(Nu) contează mărimea penisului?

(Nu) contează mărimea penisului?

Dacă tot m-a întrebat Liviu dacă mărimea penisului contează și dacă tot m-am dat la discuții cu Irina despre „cariceală”, am zis să dau curs și acestui subiect. Problema este una singură – părerea mea s-ar putea să sporească temerile și complexele bărbaților, tocmai de aceea am și evitat până acum subiectul. În momentul în care scrii și îți creezi o comunitate în jurul blogului, vrei sau nu vrei devii, oarecum, un formator de opinie. Mă tem de această responsabilitate uneori. Îmi dau seama că oamenii au mari complexe, iar eu nu vreau să contribui la amplificarea lor. Cu toate acestea, voi scrie despre acest subiect și îmi voi expune părerea sinceră, așa cum o fac de fiecare dată.

Contează mărimea penisului? Contează! Aș fi ipocrită să nu recunosc faptul că mărimea chiar contează. Însă nu este atât de importantă din punct de vedere fizic, cât este vizual. Ochiul apasă butonul play al minții. Știți vorba aceea, ochii văd, inima cere! Așa cum voi, bărbații, sunteți atrași de femeile frumoase și sunteți mai ușor stimulați de femeile atrăgătoare, la fel și noi, femeile, sunt mai provocate de un penis generos decât de unul mic. Orgasmul este tot orgasm indiferent cum ar fi el provocat și de ce să nu recunoaștem, puține femei au orgasm vaginal la fiecare contact sexual. Majoritatea dintre noi atingem climaxul mai frecvent pe cale clitoridiană decât vaginală. Așadar, în acest caz, penisul e și nu e important.

Cu toate acestea, senzația aceea de umplere este fantastică. Mai ales dacă te „umple” un bărbat de care ți-e drag! Dar trebuie să ai cu ce umple, altfel, din punct de vedere psihic, s-ar putea să mă inhib, s-ar putea să mă amuz, s-ar putea să-mi pierd interesul, s-ar putea să cred că nu ne potrivim sau mai știu eu ce tâmpenie. Care da, fie vorba între noi, sunt chiar tâmpenii. Dar să știi, dacă nu există sentimente, mai devreme sau mai târziu vom fi oricum incompatibili, chiar dacă ești dotat sau nu!

Însă așa cum bărbații cu un penis mare se cred deseori mai bărbați decât ceilalți, pentru femei bărbatul cu un penis cu o mărime optimă este catalogat ca fiind un bărbat capabil nu doar să ofere plăcere, ci și să domine, să ofere protecția aceea după care tânjim majoritatea dintre noi. Penisul nu a fost și nici nu va fi vreodată doar un simplu falus, un soi de vibrator viu bun doar pentru futut. Falusul în sine reprezintă puterea bărbatului, iar femeile sunt foarte atrase de putere. Singura calitate care „leșină” o femeie instant este puterea.

Deși pare SF ce scriu eu aici, cred că unii dintre voi îmi veți da dreptate. Dacă facem referire strict la contactul sexual, nu mărimea penisului contează, ci grosimea lui. Până la urmă prin frecare se produce plăcerea, nu prin „ciocănire”. :))))))) Poți să ajungi cu penisul până în stomac, însă puternic vascularizați și ușor excitabili sunt primii 3-5 cm ai vaginului, așadar despre ce vorbim?! Un penis grosuț o să bată la fundul gol un penis mare sau foarte mare.

NU contează mărimea, de fapt cel mai mult contează implicarea bărbatului în timpul actului sexual. Exact cum a spus și Irina, face dragoste cu mine sau se satisface singur prin mine?! Face dragoste cu mine sau de fapt mă fute și atât?! Face dragoste cu mine sau face sex cu vaginul meu?! Implicarea partenerului ne determină să catalogăm o partidă ca fiind bună sau rea, nu mărimea penisului!

În comentariile la un articol trecut vă spuneam că am avut neșansa de a mă culca cu un bărbat cu un penis mic. Nu era nici minuscul, dar nici normal nu era. La vremea aceea eram cam tinerică, nu prea știam cum să reacționez, era zi și când l-am văzut pe „frumos” cu un asemenea penis m-am blocat. Pentru mine era uimitor că un bărbat de conformația lui (solid și bine făcut) să aibă un penis atât de mic. Actul s-a consumat până la urmă, însă mecanic, fără artificii și fără sex oral. Să mă iertați, dar n-am putut să bag în gură așa ceva! 😀 Dacă ar fi fost seară, poate că nici n-aș fi sesizat că era atât de puțin înzestrat, însă fiind zi am înfruntat „cruda realitate”.

Totodată am avut și „bucuria” de a mă culca cu un tip cam prea dotat. Nici aici n-a fost o fericire. Chiar dacă vaginul se mărește până la 200% în timpul actului sexual, dacă este stimulat, excitat și așa mai departe, adevărul este că mi s-a părut dificil din toate punctele de vedere. Eu sunt mică, gura mi-e mică, sunt mică peste tot, așadar nu aș opta niciodată pentru un penis foarte mare! :))))))) De fapt, nu am iubit, nu am căutat, nu am vrut și nu m-am îndrăgostit niciodată de un bărbat doar pentru că avea un anume penis. M-am îndrăgostit pentru că m-am îndrăgostit nu pentru falusul lui.

Așa că dragi bărbați, nu vă mai ghidați acțiunile după mărimea penisului. Fiți bărbați prin gesturi, tandrețe, afecțiune, atenție și dragoste. Cu cât veți fi mai afectuoși și mai pătimași în intimitate, cu atât veți suci mai tare mințile femeilor. Noi, femeile, ne bucurăm maxim de tandrețea din timpul actului sexual și apreciem exact acele momente sincere, neregizate, care nu pot fi descrise în cuvinte, nu artificiile, nu durata actului sexual, nici mărimea penisului, ci implicarea voastră. Potrivirea este cheia. Compatibilitatea aceea din toate punctele de vedere. Comunicarea din intimitate este și ea importantă. Sunt momente când ne dorim să fim animale și ne comportăm ca atare și momente când vrem să devenim una și aceeași ființă cu bărbații noștri.

Însă cert este un lucru – mai bine îi umpli sufletul cu iubire și îi scurtcircuitezi mintea, decât să îi umpli fundul cu un falus mare și atât! 😉