Nu există batjocură fără urmări!

Nu există batjocură fără urmări!

Parchez mașina cu o iscusință de șofer cu mare experiență, deși nu sunt chiar atât de pricepută, dar nici o catastrofă nu sunt. Cred că niciodată nu îmi ieșise așa bine parcarea cu spatele. Am făcut-o mai mult la ghici. M-am bazat pe instinct și prea puțin pe oglinzi. Aveam inima în gât și îmi bătea cu putere. Îl urmăresc cu privirea și simt cum mă apucă tremuratul. Îmi încordez mâinile ca să nu las frământarea să se observe, mă așez confortabil în scaunul mașinii, îl invit înăuntru și iau atitudinea de femeie puternică și demnă. În fond sunt puternică și demnă, însă nu când vine vorba de el.

Am ținut discursuri în fața a sute de necunoscuți, am avut apariții televizate, am răzbit într-un domeniu în care bărbații sunt la putere și am ieșit din zona de confort de zeci de ori doar pentru a-mi demonstra mie că sunt capabilă. Mi-am învins fricile atunci când am suferit intervenții chirurgicale și mi-am sfidat propria neputință fizică atunci când toți îmi spuneau că lupta mea s-a încheiat și că nu mai pot face nimic mai mult pentru mine. M-am luptat cu mine însămi și am învățat că nimic nu este imposibil atunci când îți dorești ceva cu adevărat. Știu că sună a clișeu, însă este o realitate pe care eu o trăiesc zi de zi. Nu există ușă de care să nu pot trece și obstacol pe care să nu-l pot învinge.

Și totuși în acea clipă, văzându-l în fața ochilor mei, eram vulnerabilă, expusă și emoționată. Mă gândeam: vai de steaua mea, mi-e mai ușor să vorbesc în fața a sute de necunoscuți decât să-mi înfrunt o frică și o dorință pe care le port cu mine de foarte mult timp. Nu-s normală. Revino-ți. Totul e bine. Ești puternică.

Emoțiile mele nu sunt ușor de văzut. Sunt sesizabile doar pentru cei care mă cunosc cu adevărat, iar el n-avea cum să observe furtuna din interiorul meu. Nu voiam să-i dau voie să treacă de scutul impenetrabil pe care îl ridicasem în jurul meu. Eram față în față cu un scop: acela de a sparge iluzia pentru a afla realitatea.

Pun stop emoțiilor și activez rațiunea. Nu e un zeu, este doar un bărbat, unul căruia îi pot face față, evident. Dumnezeule, sunt vulpe bătrână trecută prin multe situații și încercări. Văd nesiguranța, rușinea, discomfortul, uimirea, panica, șocul și emoția… aproape insesizabilă, însă emoția există. Undeva, acolo, se află și o fărâmă de bucurie, zâmbetul și ochii trădează plăcerea sau flatarea. Ce caut aici, îmi spun?! De ce îl vreau? Pe cine vreau? Pe el? De ce? Deodată realizez că nici iubirea și nici obsesia nu m-au adus în acel punct, ci ambiția.

De obicei bărbații sunt coruptibili. Oricât de departe de standardele lor ai fi, oricât de fideli ar fi, oricâte principii sau valori sănătose ar avea, oricât de lipsiți de interes ar fi față de o femeie, dacă ai răbdare și-ți joci cărțile ca o profesionistă, îi stârnești interesul și-l determini să te vrea și el. Fie că îl corupi pentru o seară sau pentru o viață, când o femeie se ambiționează să seducă un bărbat, reușește. Cu toții avem un punct slab, o plăcere ascunsă, un moment de rătăcire și dacă acționezi și plusezi fix în acea clipă cheie, BINGO, ai câștigat ce ți-ai dorit. Nu contează dacă scopul tău este atins pe termen lung sau pe termen scurt atât timp cât obiectivul este atins.

Sigur că trebuie să cântărești foare bine lucrurile. Merită acel bărbat timpul investit în el, efortul de a avea răbdare și toată munca depusă pentru a-l seduce? Merită să-ți riști sănătatea mintală și liniștea sufletească pentru un capriciu care, de cele mai multe ori, este unul trecător? Dacă răspunsul la toate aceste întrebări este un DA hotărât, atunci dă-i înainte cu tupeu. Demonstrează-ți că poți avea cel mai inaccesibil bărbat care ți-a apărut în cale. Demonstrează-ți că ești atât de proastă încât să te lupți pentru un bărbat care nu te vrea. Demonstrează-ți că ești atât de redusă mintal încât să te ambiționezi să te culci cu un bărbat pe care, probabil, n-ai să-l mai vezi în viața ta. Demonstrează-ți că ești atât de fraieră încât să te lași călcată în picioare de unul care nu dă doi lei pe tine în loc să fii într-o relație normală, echilibrată, frumoasă, care să te împlinească, cu un bărbat care TE POATE face fericită, te vrea și te apreciază la adevărata valoare.

Și totuși apare căte unul pe care nu-l poți corupe, care îți demontează tot ceea ce ai învățat de-a lungul vieții, care îți întoarce viața cu fundul în sus, care îți răstoarnă toate credințele și-ți inversează coordonatele doar pentru a-ți demonstra că pe el nu-l poți avea. Îți demonstrează că ești de succes, dar nu în raport cu el. În relația cu domnul, nu doar că el conduce, ci este cu trei pași înaintea ta, ducând jocul la un nivel la care tu nici măcar nu cutezi să te gândești. Și știi că ești inteligentă, nimeni nu-ți poate contesta capacitățile intelectuale, însă el ți le pune pe mute cu o ușurință bizară.

Îți găsești nașul. El aruncă sămânța speranței, tu culegi deșertăciunea. Și-ajungi să-l vrei cu îndrâjire, să suferi, să te dai cu capul de pereți și chiar să recurgi la cele mai înjositoare tertipuri pentru a-l prinde de mână. Și când crezi că l-ai prins, îți scapă din nou printre degete. Și rămâi cu buza umflată. Cu nimicul în brațe.

Ei bine, asta nu-i iubire, nu-i nici măcar obsesie, este ambiția de a-l avea. De a-ți demonstra că poți să-l jumulești bine de tot pe afurisitul ăla care te joacă pe degete. Vrei, ca măcar o dată în viața ta, să câștigi jocul. Totul devine personal și al naibii de provocator. Simți că pierzi, dar nu abandonezi. Speri într-o minune, te rogi să-și facă karma treaba măcar de data asta. Îți amintești că roata e rotundă și poate de data asta se întoarce în favoarea ta. Dar nu… speranța e înșelătoare și ți-o iei din nou.

Toate astea n-au niciodată o finalitate bună sau frumoasă. O astfel de experiență te înrăiește. Ajungi să faci gesturi necugetate, guști perversitatea cu o plăcere nefirească, îți pierzi încrederea în sexul opus, devii și mai obsedată de control decât erai înainte și… din păcate, ajungi să-ți mai pietrifici puțin inima. N-ai cum să cazi în patima nebuniei extreme și să rămâi neatins. Nu există batjocură fără urmări… de ambele părți.