Te iubesc (ne)condiționat?! S-o crezi tu!

Te iubesc (ne)condiționat?! S-o crezi tu!

Obișnuiam să-i spun adesea „te iubesc necondiționat”, însă nu eram sinceră cu mine și nici cu el. Deși puteam să bag mâna în foc că îl iubesc așa cum nimeni nu îl va putea iubi vreodată, mă credeam mai presus de orice altă femeie, și afirmam cu tărie și convingere că nu-mi doresc nimic de la el, în sinea mea tânjeam după o poveste cu happy end cu el. Speram că într-o zi o să îi pice vălul de pe ochi și o să vadă ce femeie excepțională sunt eu.

Adevărul este că nu se întâmplă niciodată asta. Oamenii se îndrăgostesc din prima clipă sau nu o fac niciodată. Iubesc sau nu iubesc. Timpul nu înseamnă nimic în această ecuație.

Blocată în „nemeritisme”, credeam că atât merit și nu am dreptul la mai mult. Așa mi-am indus ideea de a mă mulțumi cu puțin până când el și Dumnezeu aveau să mă răsplătească pentru buna mea purtare. Ce-i drept, făceam prostia și comiteam blasfemia de a-l considera Dumnezeul meu. Ei bine, noi, bărbații și femeile, nu suntem Dumnezeii nimănui și nici nu ar trebui să-i tratăm astfel. Nu este deloc în regulă să le punem pe umeri o asemenea povară și să-i urcăm pe un piedestal mult prea înalt pentru ei.

Partenerul nu este Dumnezeul tău. Nu te poți „ruga” la el sau de el ca să te facă fericită și nici n-ar trebui să te lași pedepsită de el. Nu este un zeu, nu are drepturi depline asupra ta, nu ar trebui să îi acorzi atât de multă putere încât să-ți influențeze întreaga viață. Fie că îl vezi ca pe un Dumnezeu punitiv sau ca pe unul capabil să îți îndeplinească toate dorințele, nevoile, așteptările și fanteziile, această gândire este profund greșită.

Admit. Eu nu știu să iubesc necondiționat, ba din contră, iubesc condiționat. Iubesc acel om pentru că văd în el capacitatea lui de a mă iubi din tot sufletul, chiar și în ciuda tuturor defectelor mele de care sunt mai conștientă decât îmi place să recunosc.

Și-mi pierd mințile după el și am impresia că nu pot trăi fără el. I-aș pune lumea la picioare și-aș fi în stare de multe sacrificii pentru fericirea lui… dar mai ales pentru fericirea mea. Dăruiesc pentru că vreau să primesc. Te iubesc pentru că îmi doresc să mă iubești.

Nu premeditez toate lucrurile astea, deși sunt capabilă să pun în aplicare multe șcenarii, însă folosesc același tipar în toate relațiile mele. Cunoștient sau inconștient, îmi aștept răsplata. La baza tuturor acțiunilor mele se află dorința de a fi iubită și de a iubi omul de care mi-e drag în acel moment. Sunt posesivă, egoistă și geloasă, iar aceste „calități” mă transformă într-o femeie și mai rea: una arogantă, narcisistă și distructivă. Nu sunt buricul pământului, dar îmi place să cred că merit să fiu centrul universului pentru un bărbat.

Știu că greșesc…

Din punctul meu de vedere, iubirea necondiționată nu există, însă printre noi divinitatea a presărat o formă de dragoste tare ciudată. Când omul iubit își dă arama pe față și îți arată cele mai groteși părți ale lui, iar tu încă simți că îl iubești din tot sufletul, îl accepți fix așa cum este și nici nu-ți dorești să îl schimbi, atunci s-ar putea spune că trăiești cea mai apropiată formă de iubire de cea (ne)condiționată.

Oamenii se iubesc mai ales la bine, când dau cu curul de asfalt, îndrăgostiții se cam rătăcesc unii de alții. Cine e capabil să fie lângă persoana iubită mai ales la greu, atunci acel om iubește aproape (ne)condiționat.

Nu poți fi convins că iubești pe cineva până când nu treci cu el prin focurile Iadului. După o partidă de sex toată lumea este fericită, toți sunt plini de iubire și toți visează la unicorni roz pe pereți. Important este să simți la fel chiar și după ce măștile au căzut. Dacă după toate relele pământului ești în picioare și încă mai ai puterea de a-l strânge în brațe și de a-i alina și iubi sufletul, atunci se poate spune că tu chiar iubești acel bărbat. Nu neapărat necondiționat, dar îl iubești.

Dincolo de toate barierele și nebuniile lumii, indiferent ce s-ar întâmpla între voi, oricâtă distrugere ar semăna în jur sau ar arunca asupra ta, tu știi că o să-l iubești mereu. El o să fie mereu în gândurile tale și în cel mai întunecat colț al inimii. O să îl ții ascuns, să nu cumva să știe cineva și să te acuze de demențeală cronică, dar o să existe mereu în venele tale și o să-ți mișune prin sânge indiferent câți ani vor trece. Și o să tresari de fiecare dată când îi vei auzi numele.

Vor fi momente când îți vei blestema zilele, dar iarăși o să te așezi, cu resemnare, pe marginea patului și o să-i șoptești în întuneric vorbe de dor sau reproșuri pe care el nu le va auzi niciodată. Pentru că nu este acolo să te audă și nici nu va fi. Dar tu vei învăța să îți lași amarul pe buza unui pahar cu vin și o să mergi înainte, trăindu-ți sentimentele pe care nimeni nu le poate înțelege, uneori nici măcar tu. Sentimente pe care nimeni nu le poate stinge, nici măcar un bărbat mai bun decât el.

Nu ții la un om pentru că merită. Dragostea n-are nimic de-a face cu meritele, însă ea rămâne fermă pe poziții chiar și atunci când omul iubit ți-a fărâmat coloana vertebrală și ți-a paralizat orice șansă la fericire cu el… sau chiar cu altcineva. Cu toate acestea, exact cum spunea și Sabina într-un comentariu la articolul anterior, nu te poți pune cu un om care nu te mai vrea și trebuie să îl lași în pace, dar nici el nu te poate împiedica să îl iubești în continuare.

Poți să ții la altcineva și să fii aproape fericită cu altă persoană, însă sentimentele încă să-ți fie dominate de dragostea pentru acel bărbat din trecutul tău. Chiar dacă face parte dintr-o poveste apusă și încheiată, ai depășit momentul și ai acceptat ruptura, omul acela rămâne dragostea vieții tale.

Și tu ești dragostea vieții pentru cineva… 🙂

Femeia îndrăgostită vrea sex, nenică. Nu se încurcă!

Femeia îndrăgostită vrea sex, nenică. Nu se încurcă!

– Ai ajuns?

– Am ajuns. Mor de somn și mi-e poftă de pepene roșu. Vreau să mă răcoresc, deși nu mi-a fost cald. :)))

– Iar te joci cu vorbele. Dacă nu te duceai cu mașina ta, veneam eu să te iau.

– Mulțumesc, apreciez. Ești un drăguț, așa cum ești de obicei. Știi că îmi plac vorbele și jocurile. Cred că ți-ai dat seama.

– Am eu pepene roșu, vii la mine? Uite-l!

și pac poza!

– Sună tentant.

– Dacă vrei, vin să te iau eu sau vii cu mașina ta și îți găsim un loc de parcare. Poți să rămâi la mine în seara asta.

– Mă ții în brațe?

– Te țin!

– Strâns?

– Strâns!

– Ar fi drăguț.

– Cu siguranță.

– Nu cred că e ok să mănânc pepene seara. O să fac pipi des și la cât de obosită sunt, vreau să dorm. Deci mai bine nu, de data asta. Am adormit la 6 azi-dimineață și m-am trezit la 10. Eu nu sunt un om care să doarmă 4 ore pe „noapte”.

– Știu eu câteva metode de a te destinde și în plus, presimt că o să fie multe nopți, din astea, albe. Cu mine.

– Și eu știu multe metode de a mă destinde, dar nu le aplicăm în noaptea asta. Ai răbdare cu mine, te rog. Mi-ești drag, dar hai să nu ne grăbim să consumăm ceva ce s-ar putea să funcționeze dacă suntem oleacă mai înțelepți.

– O să am… am răbdare pentru tine, însă adevărul este că eu am devenit nerăbdător.

– Știu! :* Mă bag la duș. Dacă nu îți mai scriu în seara asta, înseamnă că m-am culcat.

Și da, pe Telegram par „dormită”, însă în realitate am poftă de scris. Sunt atât de obosită și de sleită fizic și psihic încât îmi doresc doar să fiu singură. Complet singură, doar eu și gândurile mele. Cred că am nevoie de un timp de gândire, însă în realitate… femeia îndrăgostită vrea sex, nenică. Nu se încurcă. Vrea muuuult sex. Și-ar trage-o cu el oriunde și oricând. Numai să fie cu el.

Adevărul este că sexul fără poveste este fix pix. Poate că ai sau nu orgasm, însă satisfacția sufletească nu ți-o poate asigura un simplu futai. N-ai cum să simți acea nebunie, acea contopiere și acel sentiment unic decât cu bărbatul pe care îl iubești. Tu știi ce înseamnsă să-ți tremure carnea doar gândindu-te la un om? Să te treacă mii de fiori reci doar rememorând momentele cu el? Nu? Atunci este obligatoriu să trăiești o astfel de poveste.

Un astfel de „sex” este incomparabil.

Nu doar că îl simți cu adevărat în tine și ai orgasm atât fizic, cât și psihic. El crește în tine și te hrănești din el. Îl simți cu toată ființa ta. Îl simți pulsând. Îl simți umplându-te nu doar fizic, cât mai ales spiritual. Timpul chiar se oprește. Creierul nu se mai gândește la toate căcaturile și nici nu te „deconectezi”, ba din contră, îți conectezi propriul creier la al lui. Deveniți o singură ființa și tot ce poți să faci este să te bucuri de acel moment incomparabil de viu care te arde pe interior și care îți asigură o plăcere supremă. O plăcere divină. E ca și cum pentru câteva minute părăsești lumea asta pentru a vizita Raiul. Și-ți dai seama că Raiul tău este strâns legat de prezența lui. Tot așa se nasc și dependențele. Realizând că fără el îți pierzi dumnezeirea. Fără el devii iar o „oarecare” într-o mare de alte femei „oarecare”.

O femeie îndrăgostită nu este niciodată prea obosită pentru a face sex. Nu are migrene. Nu este la ciclu. Nu face nazuri și nici nu refuză în viața vieților ei o partidă senzațională de sex. Niciodată. Când e vorba de sex cu el, nici supărări nu mai are.

Mă cutremur. Mi-e poftă. Mi-e poftă să fac sex cu un om de care să fiu îndrăgostită până peste cap. Mi-e dor să tremur incontrolabil. Abia aștept să fiu la un pas de infarct. Vreau să-mi pierd respirația sărutând bărbatul iubit. Vreau să mi se încleșteze fiecare mușchi și să-mi blochez picioarele în jurul taliei lui. Mi-e dor să-i ascult respirația sau cuvintele obscene, să mă amăgească și să se joace cu toate simțurile mele. Mi-e dor să-mi hrănesc inima hărpăreață din trupul bărbatului iubit. Zace atât de multă pasiune în mine și totuși aleg să o înfrânez.

De ce mă înfrânez? Ipocrită nu sunt. Îmi place sexul de la A la Z, însă nu iubesc, doar îmi doresc să o fac. Și da, aleg să nu fac sex decât să îmi desfac picioarele doar de dragul de a o face… Cracii mei rămân încrucișați până când o să-mi ia mintea foc de dragul lui.

Sexul fără poveste nu are niciun farmec

Sexul fără poveste nu are niciun farmec!

Nu mai funcționează nici măcar dorința! Pentru ce?! De ce aș renunța la haine și la inhibiții?! Pentru o partidă de sex care oricum n-are cum să fie la înălțimea unui moment în care chiar există dragoste? Nu! Se pare că am trecut de vârsta în care făceam sex doar din curiozitate. Atracția nu mai este de ajuns. Vreau poveste! Vreau să simt nebunia aceea care mă face să nu-mi pot lua gândul de la el. Doar așa pot spune Da în fața așternutului, altfel nu.

Zilele trecute au fost tentante. Am aflat că nu mai sunt vechea Damă. Am fost ispitită de doi ochi albaștri și de niște buze cărnoase pe care le-aș fi sărutat în draci. Avea tot ce-i trebuia pentru a-l dori oriunde, oricând, în cele mai nerușinate ipostaze. L-aș fi sodomizat, așa cum ar spune Devill, prietenul meu. Imaginația mi-a luat-o de câteva ori la trap din cauza lui. Aș fi vrut să-l simt mișunându-mi prin sânge, însă m-am controlat și m-am comportat ca o femeie decentă, demnă de vârsta pe care o am. N-am dat de bănuit nimic, deși ochii mă trădează și pe mine. Recunosc, creierul meu e departe de a fi decent și tare m-aș mai fi scăldat în palmele lui lăsându-mă dusă de valul unor sărutări fierbinți. Am un creier de curvă uneori

Vechea Damă mă îndemna să mă dezlănțui, să gust din fructul interzis și să-mi asum din nou o aventură cu un bărbat mai tânăr decât mine. În alte condiții probabil că aș fi făcut-o. Acum câțiva ani m-aș fi dat de trei ori peste cap și aș fi reușit în timp record să-mi satisfac această curiozitate perversă. Are toate calitățile necesare pentru a mă simți atrasă de el, mai puțin o minte ageră ca a mea. Dețin o armă cu care l-aș putea bate la fundul gol – o minte mult mai ascuțită decât a lui.

Ar putea să dea foc imaginației și dorinței mele sexuale, dar n-ar putea niciodată să mă provoace intelectual. Oh, de când am devenit atât de complicată?! De când sentimentele au devenit atât de importante?! De când am încetat să mai ard etape?! Iată! Odată cu zbuciumul ăla interior, marcant, am dobândit și maturitatea necesară de a fi mai selectivă. Acum se pare că mă prețuiesc, nu mă mai mulțumesc cu puțin și nici nu mă mai mint că sunt impresionată de un zâmbet șarmant. Și ce zâmbet! Dar i-am rezistat! Deși glezna mi-ar fi scăpat într-un hal fără de hal, m-am răsucit pe călcâie și-am plecat din fața lui demnă. Câteva zile l-am tot avut în fața ochilor, „suportându-i” glumele amuzante, vorbele de duh, mărturisirile incitante, poveștile hazlii despre trecut și toate acele manifestări ale personalității lui care îmi plăceau.

Am fost tentată să revin la vechile obiceiuri. Dar cu ce m-aș fi ales? Cu o amintire care ar fi putut să fie jalnică! Unde dragoste nu e, nimic nu e. Sexul fără poveste nu are niciun farmec. N-are rost să mai trec peste seducție, peste acea stare minunată a îndrăgostirii sau peste momentele de euforie pe care le simt numai atunci când iubesc. Nu se compară nimic nu se compară. Poate fi frumosul frumoșilor, cu cei mai minunați ochi albaștri, dacă nu iubesc, înseamnă că nu iubesc și nu are rost să mă aplec în fața lui, obedientă și cu chiloții în vine! Unde-i lege, nu-i tocmeală! 🙂

P.S. Din punctul meu de vedere, sexul fără poveste nu are niciun farmec. Climaxul trebuie să fie atât la nivel fizic, cât și la nivel mental și emoțional! Doar așa e poveste!

Sinele trebuie respectat!

Sinele trebuie respectat pentru că unele fapte nu pot fi retractate!

 

Sunt o femeie nebună, am zis că de acum încolo o să public doar fragmente din carte. Zilele acestea am lenevit și mi-am recitit jumătatea de carte pe care am scris-o deja și adevărul este că nu-mi place nimic din ce-am citit. M-a molipsit Marius, artistul tatuator, cu mania lui de a fi nemulțumit de propria artă. Lui nu îi place cum arată tatuajul pe care îl bate până când îl aduce cât mai aproape de perfecțiune. Sper că această nemulțumire a mea să mă facă să scriu o carte excepțională. Dar este greu, este o responsabilitate pe care o îndeplinesc cu mare drag, dar și cu mari eforturi.

Inițial am scris cartea la persoana I, apoi am rescris totul și am inventat personajul Aida – partea mea întunecată, ca să spun așa. Acum ce credeți că o să fac?! Rescriu totul la persoana I. O să scriu despre mine și o să-mi asum cele scrise. Am decis că nu este nevoie să inventez un personaj pentru a-mi povesti iubirile și păcatele. Până când refac cele 105 pagini și scriu un nou capitol, o să abordez în continuare pe blog diverse teme.

Aproape în fiecare dimineață mă trezesc cu același gând – ce scriu azi pe Dama? Întrebarea persistă în mintea mea până când apare ideea-minune. Indiferent ce aș face, ăsta e gândul zilei, ce subiect să mai abordez pe blogul meu. Azi inițial am vrut să scriu despre un fost iubi dubi pe care l-am scos din sărite în Vinerea Mare – adică aș fi vrut să scriu despre darul meu de a scoate ce e mai rău din bărbați (sper să nu uit să abordez această temă). Apoi mi-am amintit de M., de urarea erotică și amuzantă pe care mi-a făcut-o de ziua mea și de propunerea lui de a ne revedea. M-am fofilat, bineînțeles, ca să nu fiu nevoită să-l refuz, dar și pentru că mi-e tare drag și nu vreau să-l fac să se simtă mai puțin bărbat. Ne știm de vreo 9 ani, ne leagă o prietenie drăguță și transparentă, iar sexul nu ne-a afectat relația de niciun fel. Nici negativ și nici pozitiv. Suntem aceiași unul față de altul. De ce? Habar n-am de ce, dar e frumos așa.

El nu este și nici n-a fost vreodată mai puțin bărbat, în alte condiții m-aș fi îndrăgostit de el. Are tot ce îi trebuie din toate punctele de vedere, ba chiar este impresionant din multe privințe. Este un bărbat frumos (serios vorbesc), inteligent și potent atât fizic, cât și financiar. Ochii lui plin de dorință sunt extraordinar de frumoși, iar zâmbetul său copilăros ar putea cuceri orice femeie. Cred că niciun bărbat nu m-a privit vreodată mai frumos decât el. În privirea niciunui bărbat nu m-am simțit mai dorită. Am o mulțime de defecte, iar el nu le dă nicio importanță. Sărută extraordinar și nu are absolut nicio inhibiție în pat. Este un bărbat fermecător și un berbec minunat, însă eu sunt nebună! :))))))

Am acceptat să trecem granița prieteniei obișnuite într-un moment în care eu nu eram eu însămi. Nu regret ceea ce s-a întâmplat cu M., însă m-am simțit cea mai josnică femeie în momentul în care am realizat că l-am folosit crezând că este antidotul perfect pentru a-mi reveni după toată furtuna pe care o trăisem și din care simțeam că nu pot ieși. Nu știam cum să mai fac față situației și am crezut că făcând sex cu altcineva aveam să merg mai ușor înainte. Mare greșeală!

Mai făcusem asta și în trecut și funcționase, dar adevărul este că niciodată, nimeni și nimic nu poate suplini dragostea omului pe care tu îl iubești, dar pe care nu îl mai ai. Oricât ai încerca să umpli acel gol cu altcineva, nu ai cum să faci asta. Ba din contră, ajungi să te simți mizerabil pentru că îți folosești trupul pentru a-ți amorți mintea și sufletul. Le amorțești, dar doar pe moment. Și treci prin toate stările posibile, de la furie pe omul iubit până la acel sentiment sufocant de vinovăție.

A fost de ajuns să îi spun un simplu „vino” și în câteva ore eram împreună. Chiar dacă am mai scris o dată despre sexul din răzbunare, o să reiau puțin subiectul acum. Ceea ce am făcut eu nu a fost tocmai sex din răzbunare pentru că în esență nu am înșelat pe nimeni și nu m-am răzbunat pe nimeni. Pe mine m-am lovit, de mine și de sufletul meu mi-am bătut joc. M. s-a purtat ireproșabil însă eu nu știam cum să plec mai repede. Am aterizat la prima terasă și m-am îmbătat acuzându-mă încontinuu de prostie. Mi-era scârbă de mine, de deciziile mele și de prostiile pe care le făcusem și în care persistasem luni de zile. Mă simțeam ultima femeie de pe fața pământului. Cu această ultimă acțiune nechibzuită ștersesem pe jos cu stima mea de sine. Sexul cu altcineva nu-mi scosese muza din sistem, iar eu mă simțeam mai mizerabil decât niciodată.

Noi, oamenii, suntem capabili de multe rele. Facem tot felul de acte necugetate pe care le regretăm amarnic după. Cred că dorința de răzbunare este firească, dar este nefiresc să și îndeplinești răzbunarea. Suntem oameni, avem slăbiciuni și defecte, cu toate acestea, am fost înzestrați cu rațiune. Oricât de mult ți-ar întuneca cineva mintea, gândește-te la tine căci tu ești cea mai importantă ființă din viața ta – crezi că răzbunarea te va face să te simți mai bine? Nu! Chiar dacă neiubirea doare, nu o să doară mai puțin dacă îi plătești cu aceeași monedă. În astfel de cazuri cel care se răzbună ajunge să se simtă cumplit – de fapt cumplit e puțin spus. Răzbunarea nu-ți ușurează sufletul, ci te afundă într-o depresie îngrozitoare. Evită tot acest iad pe cât posibil!

Evită iadul fără să treci prin el, este mai bine așa. Sinele trebuie respectat pentru că unele fapte nu pot fi retractate, din păcate. Asta e lecția pe care am învățat-o odată cu așa-zisa partidă de sex din răzbunare! 🙂

Strâns legată prin sex…

Bărbatul îți arată „capul” lui și ți-l taie pe al tău. Așadar, ești strâns legată prin sex. Știai? Te-ai gândit vreodată la posibilitatea asta? Ai privit vreodată din unghiul ăsta? Eu nu! Sau de fapt, da m-am gândit, dar n-am vrut să recunosc. Cum aș fi putut să recunosc vreodată că sunt ținută strâns legată prin niște partide de sex mai ceva ca-n filme?! Hmmm nu că ar conta doar sexul, însă atunci când un bărbat vrea să te înnebunească cu așa ceva păi o face. Este valabilă și viceversa. Și femeile pot „lega” prin sex. Dar aici intrăm deja în altă poveste. Altă dată nu acum. Nu vreau să scriu acum despre această variantă.

Am spus într-un articol, mai de mult, că pentru femei sexul nu este important. Așa este! Sexul nu este important dacă iubesc bărbatul respectiv. Performanețele lui sexuale chiar nu contează. Însă dacă nu iubesc acel bărbat, deodată sexul devine important și „aruncă” masculul acela mai ceva ca pe o măsea stricată. Nu vreți să știți cum se amuză niște femei de acei bărbați care nu se pricep să facă dragoste sau nu „duc” prea mult timp. Nici n-aveți idee cât de rele pot fi femeile atunci când nu iubesc și nu sunt interesate de acel tip. Habar n-aveți!

Da, recunosc, nu doar bărbatul este responsabil pentru o partidă reușită. Femeia trebuie să trezească pasiunea, să facă anumite „artificii” care să-l mențină viu, treaz și implicat. Însă uneori n-ai cu cine, pentru că nu poate mai mult din punct de vedere sexual, și atunci pentru ce să te mai dai peste cap?!

Însă când femeile dau peste un bărbat care le oferă niște momente de neuitat și o plăcere rar întâlnită atunci datele problemei chiar se schimbă. Titlul articolului devine deodată adevărat. Bărbații au capacitatea de a ne „adormi” rațiunea, ne pot suci mințile, ne pot manipula și chiar ne pot înnebuni. Oricât ai fi de rațională și de stăpână pe tine, este de ajuns să se apropie. Este de ajuns să te sărute și gata, s-a rupt filmul, ești iarăși a lui. Și cum te simți fiind a lui?! Ca o curcă plouată! Ca o femeie îndrăgostită, hipnotizată de el, de farmecul lui, de comportamentul lui și așa mai departe. Nu e nimic rău să fii îndrăgostită! Deloc! Însă atunci când relația este cu probleme, să fii tu cea ușor de manipulat nu prea e bine sau este bine dacă îți place rolul. Îți place rolul „the submissive woman”? 🙂

Un lucru este cert – femeile pot ierta orice și pot trece cu vedere multe lucruri atunci când sunt îndrăgostite și când sexul este de calitate. Dar până și dragostea poate fi suprimată dacă sexul nu este așa cum ar trebui. Suntem supuse până într-un anumit punct! Când se rupe lanțul adio!