E ultima dată… ultima țigară

E ultima dată…

Tot spun: e ultima țigară, însă îmi place să fumez. Nu mă mai identific cu mine nefumătoare. Nu știu cum arat fără să am țigara în mână. Unii se apucă de băut, alții se dedică muncii, am auzit eu de o escortă care atunci când este supărată sau tristă se îngroapă în muncă. Vă dați seama?! Tipa se refugiază într-un penis tare și uită de toate supărările. Eu fumez… e printre puținele activități care-mi tranchilizează creierul. El e problema – creierul. Nu inima, săraca, ea nu-i bolnavă, nu face altceva decât să simtă. Creierul, în schimb, e ocupat cu frământările, scenariile, caută miza, scopul, sensul. Ei bine, uneori nu este niciun sens. Ci doar o realitate pe care n-am reușit încă să o accept. Dar ne facem noi mari.

Privesc cum se ridică fumul și-mi imaginez cum gheara din piept se dizolvă. Se descompune aidoma fumului care se înalță din țigară. Ea devine din ce în ce mai mică, însă fumul e tot mai gros. Plămânii mei sunt dornici să fie înghițiți de această cenușă care într-o zi o să-i usuce. Și asta o să conducă la pieirea mea. Oare o să mor tânără?! Nu cred. Mă văd o babă nebună, care poartă până-n ultima clipă povara unor iubiri neîmplinite. Trag nădejde că o să îmi mai pierd mințile după mai mulți bărbați. Oare o să-i înghesui pe toți în aceeași cutiuță a memoriei? Momentan e plină ochi doar de prezența unuia. Mai fac loc?

Într-o zi fumatul o să mă ucidă, însă, ca de orice viciu pe care îl iubesc, nu o să mă las.

Nu renunț.

Eu nu renunț niciodată.

Sunt, ce-i drept, femeie „ultimei dăți”. Întotdeauna cer o „ultimă dată”, sunt insațiabilă.

Ultima țigară.

Ultima iubire.

Ultima noapte de dragoste.

Ultima conversație.

Ultima revedere.

Ultimul „te iubesc”.

Ultima dată când l-am privit în ochi.

Ultimul moment când i-am simțit mirosul pielii.

Ultima dată când i-am admirat palmele și degetele.

Ultima dată când i-am auzit vocea.

Ultima dată când ne-am certat.

Ultima dată când l-am iertat. Vai și ce mă agit. Ce mă învolburez. Mă înfurii. L-aș distruge, însă îmi trece și de fapt îl iert dinainte de a-mi greși. Sunt incorigibilă.

Ultima dată când îi mai dedic o odă.

Mereu e ultima dată și iarăși vine prima dată.

Prima țigară după ultima țigară.

Prima împăcare după ultima ceartă.

Primul „ce bine că ai revenit” după ultima plecare.

Primul „mi-a fost dor de tine” după ultima absență îndelungată.

Primele râsete după ultimele tunete.

Prima bucurie după ultima supărare.

Prima revedere după ultima trădare.

Prima îmbrățișare după ultima iertare.

Toate astea cântăresc mai greu decât toate supărările din lume.

Zic ultima dată și mă gândesc la prima dată… la următoarea dată.

Urăște-mă, iubesc eu pentru amândoi.

Mă frig degetele, sting țigara și aprind alta. Deja mă ia cu amețeală, asta e senzația pe care o caut pentru a-mi amorți starea emoțională.

Prefer concetrarea psihică pe un simptom fizic decât concentrarea psihică pe o neîmplinire sufletească.

E ultima dată, zic să o lăsăm pe altă dată. :)))

Bărbații buni merită sex oral! Muuult sex oral de calitate!

Bărbații buni merită sex oral! Muuult sex oral de calitate!

Pe jumate dezbrăcată, aproape în miezul acțiunii, el îmi spune:

– Ești sigură că vrei să facem asta?

Îmi ridic privirea spre el, se străduiește să-și mențină o expresie serioasă pe chip, așa că îi răspund:

– Pentru mine nu este prima dată, dar dacă pentru tine e, atunci putem să o luăm mai ușor, îi zic eu adoptând mina de fată inocentă.

Râzând, îmi șoptește să „merg înainte”. Parcă mă încearcă un regret – nici ăsta nu e virgin, ar fi fost interesant să fie virgin. Dar n-am eu șanse să dau de unul „neînceput” și neîntinat de vreo femeie.

Apăs butonul pasiunii, îmi trezesc instinctele și-mi croiesc „drum”, cu o măiestrie parcă ieșită din comun, spre falusul lui impresionant. Buzele mele, limba și atingerile îl trezesc serios la viață. La asta sunt pricepută și parcă mi-e și mai drag să o fac cu un bărbat pe care îl consider bun. Par grozav de flămândă, iar el este în extaz. Habar n-am ce fel femei a avut el, nici nu mă interesează, însă îmi dau silința să-i dau peste cap toate credințele. Cărui bărbat nu-i place sexul oral?! Încă nu l-am întâlnit pe ăla căruia să nu-i placă.

Buzele mele îl cuprind cu poftă, mă joc, îl amăgesc cu limba, îl curentez, ușor, cu dinții, gem și-mi place să-l aud cum încearcă să-și controleze respirația. Înghit în sec. Am de gând să-i satisfac cele mai arzătoare dorințe din ultimele săptămâni. Am fost destul cuminte, acum e vremea să fiu obraznică. Oare știe să mă pedepsească?! Sunt în stare să cer pedepse cu lumânarea. Habar n-are el că are în pat o micuță masochistă.

Ne consumăm momentul în feluri inimaginabile și realizez, la final, că am de-a face cu un bărbat extrem de tandru. Se pare că m-am lăsat și eu dusă de val, chiar dacă la început am dat startul unui scenariu bine pus la punct.

Mă cuibăresc la pieptul lui și oftez. În brațele lui mă simt bine, sunt în siguranță și e atât de multă liniște. Este un echilibru pe care nu l-am trăit niciodată.

– De ce oftezi, la cine sau la ce te gândești?!

Acel „cine” îmi trezește un nume în minte. Se aprinde ca un beculeț în cea mai infinită beznă. Proastă întrebare, iubitul meu naiv. Prost moment ți-ai ales ca să mă întrebi cine aleargă prin mintea mea. Habar n-ai tu, dragule, cât rău ai făcut acestei clipe cu indiscreția ta. O curiozitate firească, ce-i drept. Dar atât de nepotrivită.

Luată prin surprindere, pentru a nu fi nevoită să-i dau prea multe explicații despre mine, despre trecutul meu, despre nebunia din creierul meu și despre mania mea de a transforma relațiile în adevărate drame numai bune de scris despre ele, îi spun:

– Cred că încep să mă îndrăgostesc de tine.

Bineînțeles, femeia „jucăușă” din mine îl testează. Bărbații fug de angajamente. O femeie îndrăgostită reprezintă un „angajament”, dacă nu chiar un stres.

– Te îndrăgostești? mă întrebă el.

– Cred.

Fără alte cuvinte de prisos, mă sărută cu tandrețe și mă strânge în brațe.

– Ce-i cu tot calmul ăsta?! Îmi spun în gând. Pe buneee??? Așa liniștit este în privința mea?!

Din experiență știu că oamenii buni nu primesc ceea ce merită, ci ceea ce știu să obțină sau să fure. Cine are capacitatea de a remarca și de a se îndrăgosti de un om cu adevărat bun?! Cine este fericit într-o relație cu un om bun și echilibrat? Cine se simte împlinit într-o relație cuminte și sănătoasă? Aceia care se străduiesc să se mulțumească cu ceea ce au. Aceia pentru care liniștea și siguranța contează mai mult decât focul și pasiunea unei relații vii.

Fie că ne place sau nu să recunoaștem, suntem atrași de oamenii care ne provoacă și ne stârnesc. Pe aceia i-am devora. Îi vrem cu ardoare pe cei care stârnesc în noi cele mai demente și mai intense trăiri, senzații și sentimente. Suntem atrași de cei care ne consumă, dar cei care știu să ne seducă și ne vâneze.

Ce-i drept, binele este insipid, pe când răul este strălucitor. Nu trebuie să fii o ființă religioasă ca să îți dai seama că Diavolul este seducător. Cele mai interesante și mai marcante povești de dragoste sunt fix acelea care se termină ca dracu’ și te lasă cu un gust din ăla super amar. Ei bine, cam așa cred mulți că e dragostea. Au impresia că fără durere, fără luptă și fără război, aceea nu este iubire.

Dar ce-ar fi dacă am schimba tiparul și-am învăța să fim fericiți cu oamenii care chiar ne vor și-și doresc să ne iubească?! Ei bine, eu sunt chiar hotărâtă să-l „răsplătesc” pe „îndrăznețul” care are capacitatea de a vedea în mine ceea ce alții au refuzat să observe.

Dincolo de tot chinul pe care îl inițiem pentru a merita iubirea, căci despre asta este vorba – despre efortul și minunea de a câștiga dragostea pe care ne-o dorim noi – se află un om dispus să ne iubească fără să ne dăm viața pentru el. Poate că acolo ar trebui să ne cuibărim și noi – lângă oamenii care chiar ne vor fix așa cum suntem.

Ultima dată… mai ceva ca prima dată…

Ultima dată… mai ceva ca prima dată… 

Ultima dată… mai ceva ca prima dată. De când îl aștepta. De când îl dorea. De când i s-ar fi dăruit. De mult. De prima dată. Din prima clipă după ce plecase. Și acum, în sfârșit, erau acolo. Amândoi. Fără trecut, fără viitor. Doar prezentul și o cameră ce urma să fie numai a lor.

Îl privea, pentru un moment doar atât își dorea, să-l privească și să-i atingă chipul cu vârful degetelor, de parcă urma să-l vadă pentru ultima dată. Cu vârful degetului inelar îi atinse sprâncenele, nasul pe toată lungimea lui, buzele, apoi își trecu buricul degetului pe barba lui care cu câteva luni în urmă o gâdilaseră pe tot corpul. ÎI sărută ochii ușor, aproape insesizabil, îi sărută fruntea cu delicatețe, apoi își lipi obrazul stâng de obrazul lui drept. Tot ce făcea era să își petreacă mâinile după gâtul lui și să-i inspire parfumul. Mâinile lui alunecară pe fundul ei, trăgând-o mai aproape de pieptul lui puternic. Pentru o secundă îl privi în ochi, apoi începu să își mângâie buzele de ale lui, fără să îl sărute însă cu adevărat. Pofta o cuprinse, închise ochi și începu să-l sărute cu nesaț. Cu el se simțea întotdeauna lacomă și egoistă. Îl dorea cu toată ființa. Tânjea după sărutările și atingerile lui.

Trupul începu să-i tremure atunci când el, printre sărutări, o întoarse cu spatele. El stătea pe pat, ea în picioare, cu spatele la el. Pe sub tricoul larg îi desfăcu închizătoarea din față a sutienului și începu să o mângâie pe sâni, fără să o dezbrace însă. Sfârcurile i se întări. În acea clipă el o lipi cu spatele de pieptul lui, îi desfăcu cureaua blugilor, nasturele din metal rece, lăsă fermoarul în jos și își petrecu degetele între coapsele ei. Fără să-și dea seama începu să geamă. Își lăsă blugii în jos, la glezne, dezbrăcă tricoul de pe ea și aruncă sutienul prin cameră, iar el o așeză în brațele lui. Spatele îi era lipit de el, îi simțea respirația caldă la ureche. Mâinile lui o descopereau din interior spre exterior. Își lăsă capul pe spate pe umărul lui, iar el o sărută pe gât, o mușcă de umăr și continuă să îi frământe sânii cu o mână, iar cu cealaltă, trăgându-i chilotul într-o parte, o frământa când cu delicatețe, când apăsat, între coapse. În brațele lui părea atât de mică, atât de vulnerabilă și deschisă. Degetele lui lungi reușeau să o incite și să o excite fantastic.

Vrând să fie a lui în acel moment, se ridică, îi trase tricoul de pe el, îi desfăcu pantalonii cu repeziciune, îl mușcă de buza de jos, apoi ridicând de fund în sus, îl dezbrăcă complet. Doar că el nu îi dădu voie să preia controlul și iarăși o trase cu spatele în brațele lui. Penisul lui era erectil, tare și puternic așa cum îi plăcea ei. Încă avea chilotul pe ea, însă asta nu îl împedică să o penetreze pe lângă ața bikini-ului de culoare albă. Intra și ieșea ușor din el. Cu mâinile se sprijinea de genunchii lui, lăsându-se învăluită de tăria lui. Îi frământa sânii și îi săruta spatele, iar ea, în cercuri perfecte, îl primea cu tandrețe. Deodată o apucă cu putere de șolduri, preluând ritmul și intensitatea mișcărilor. Parcă erau făcuți unul pe măsura celuilalt. Când era pe punctul ca focul să o învăluie, o dădu la o parte, așezând-o lângă el pe pat. O eliberă din strânsoarea chilotului cu o dexteritate greu de închipuit. Ar fi țipat la el, atât de tare se enervă când el îi fură orgasmul care urma să îi învăluie interiorul cu un val de plăcere inimaginabilă.

Stăteau întinși unul lângă, încă gemea, încă respira greu. Se sărutau cu pasiune, iar el începu să-i descopere trupul cu mâinile și buzele. Se așeză deasupra ei, iar ea începu să îl zgârie pe spate, trăgându-l cu picioarele mai aproape de ea. Văzând că el tot îi ocolește interiorul, îi apucă bărbăția cu mâna și începu să o mâgâie de clitorisul ei fierbinte. Și-au zâmbit și atunci el se lăsă în ea, apăsându-se din ce în ce mai adânc îl strângea înăuntrul ei cu toată ființa. Plăcerea și extazul pe care și-l provocau unul altuia era atât de intens, încât vocea ei începu să răsune între pereții acelei camere. Când îl mușcă de umăr și îl apăsă cu mâinile pe fese, ea se lăsă pradă orgasmului, inima îi bătea cu putere, apoi o urmă el. Pentru câteva minute rămaseră așa, unul în brațele celuilalt, încercând să-și recapete ritmul normal al respirațiilor.