Când o să am chef de tăvăleală o să vin fără sutien!

Când o să am chef de tăvăleală o să vin fără sutien!

 – Auzi, hai să facem o convenție, ce spui?

(Am înnebunit cu convențiile. Am convenit cu mine însămi să fumez doar când ies în oraș și, evident, am călcat în picioare regula. Am convenit că o să fiu cuminte și n-o să las furia sau dorul să pună stăpânire pe mine și până acum mă descurc binișor. Am convenit că o să slăbesc 8 kilograme și am reușit să dau jos 4 kilograme, însă în ultimele 4 zile am pus înapoi o jumătate de kil. Unde mama naibii ajung cu înțelegerile mele?!)

– Ce convenție, ia uimește-mă!

– Când o să am chef de tăvăleală o să vin fără sutien, iar tu ar trebui să fii cu ochii pe mine dacă vrei să ai parte de și mai mult sex. Astfel o să știi tu că poți să mă atingi oricum îți trece prin minte pentru că eu mă voi supune ție. Și să mă suprinzi, să te apuce pofta în locuri… nebănuite, să spunem. Hai să ne jucăm și vedem ce iese.

– Înseamnă că tu ai chef de tăvăleală în 90% din întâlniri deoarece rareori ți-ai pus sutien pe tine.

– Și dacă ai remarcat, de ce n-ai acționat?

– Din respect…

– Pe bune?! Lasă, Doamne iartă-mă, respectul și toate lucrurile decente pe care ți le închipui despre mine și înșfacă-mă! Fă-mă a ta și nu mai gândi pentru mine. Fă-o așa cum nu ai făcut-o niciodată. Domină-mă și fă-mă să mă îndrăgostesc de tine nebunește. Infiltrează-te în mintea și în sufletul meu și determină-mă să nu te mai pot scoate din sistemul meu. Hai să trăim o poveste de dragoste nebunească, să nu ne mai gândim la implicații sau repercusiuni.

Să ceri unui bărbat să lase deoaprte raționalul și să se bucure de nebunia ta de parcă ar fi ceva normal, reprezintă un act de curaj. Păi de ce nu mi-aș asuma ceea ce vreau de la el?! În fond, el este cel care decide dacă vrea să meargă cu mine atât de departe sau mă ține în continuare blocată în spatele respectului.

Îmi place să fiu respectată, să-mi fie respectat timpul și jobul, să-mi fie respectate nevoile și dorințele, însă nu exagera prea mult cu respectul pentru că risc să nu te mai văd ca pe un bărbat, ci ca pe un simplu prieten, să spunem, și-atunci, te-ai lins pe bot. Cea nebunatică, spontană, plină de energie și dornică de senzații tari dispare și-i ia locul femeia dezinteresată și plictisită.

Nu vrei să-mi pierd interesul pentru tine, nu-i așa?! Îmi plac jocurile, mie trebuie să-mi ții mintea aprinsă, să-mi sfârâie călcâiele, să mă provoci, să mă surprinzi și să nu-mi dai niciodată senzația că ai atins potențialul tău maxim. Imediat ce sesizez o dovadă de ezitare sau de nesiguranță, îmi pierd entuziasmul.

Sunt o femeie puternică și am nevoie de un bărbat pe măsura mea. Mă înfurie lașitatea, mă dezamăgește frica și mă doare abandonul. Dacă renunți la jocul cu mine și predai armele, înseamnă că nu-mi poți face față. Înseamnă că ceea ce am văzut eu în tine, tot potențialul, tot frumos și toată capacitatea, au fost niște proiecții, iluzii… falsuri.

Bărbații fără cojones nu prea fac mulți purici lângă mine. Îmi place respectul și îl impun fără să fac prea mari eforturi, de vină-i jobul, dar și viața care m-a călit în fel și chip, însă zi de zi trăiesc într-o lume rigidă și formală în care bărbații, deși par de succes și cu siguranță din punct de vedere financiar sunt mai mult decât realizați, și-au pierdut bucuria vieții și bărbăția. Nu mai flirtează, nu mai seduc… nu mai au energie pentru așa ceva. Căsătoriți sau necăsătoriți, cu iubite sau fără, toți par trași la indigo și vorbesc despre aceleași lucruri neinteresante: bani, afaceri, mașini, vacanțe și orgasmele închipuite pe care cred ei că le oferă femeilor lor. Sunt niște triști. Niște „îmbrățișatori” incapabili să facă o femeie să vibreze.

Dacă le bagi o privire mai îndrăzneață sau dacă îi scoți din zona de confort preluând rolul vânătorului, se înroșesc până-n vârful urechilor. Nu vreau un astfel de bărbat pentru mine.

Îl vreau pe acela care, deși poate nu este 100% împlinit din punct de vedere profesional, încă nu și-a pierdut energia de a iubi nebunește, de a-și trăi viața ca și cum ar trăi ultima sa zi, pe care trebuie să o savureze cu toată ființa lui, unul care să râdă cu poftă, care să mănânce cu mine pe trotuar, cu care să împart cu dragă inimă ultima țigară, care să-i placă să privească luna împreună cu mine din mașină sau de pe capota mașinii, căruia să simt că vreau să îi ofer totul, fără nicio ezitare, în care să cred orbește și pe care să-l urmez fără să îl întreb unde mergem, care să mă „revendice” cu îndrăzneală și curaj, care să mă iubească aproape animalic, cu care să nu-mi fie rușine să-mi dezbrac trupul sau mintea, căruia să îi pot împărtăși cele mai groaznice gânduri, cele mai josnice și mai murdare, care să-mi fie cel mai bun prieten, dar și umărul pe care să îmi pun capul atunci când mă apucă toate toate pandaliile. Iubire fără prietenie nu există.

El e bărbatul pe care îl vreau, cel care să facă față nebuniei mele și care să nu se sperie de ea, care alege să rămână pentru că dincolo de toate imperfecțiunile mele, eu sunt femeie cu care el se simte el însuși. Îl vreau pe cel cu care și eu, la rândul meu, pot fi eu însămi. Nu sunt făcută să-mi trăiesc iubirea în doze mici, cu teama de a nu supăra, pe mine mă adori așa cum sunt sau merg mai departe. Departe de tine, cel care mă determină să mă prefac…

Cât de cârpă poți să fii?!

Dur titlul – cât de cârpă poți să fii – nu-i așa?! Ei bine, ești o femeie cârpă dacă dai voie bărbatului să te trateze ca pe o haină veche. Îți asumi rolul de femeie cârpă atunci când te face de rușine public, când te înjură public sau în particular; când te înșală fără să mai ascundă acest lucru; când te lovește sau pur și simplu, când se comportă cu tine ca și cum ai fi un cățel, adică îți dă dragoste cu lingurița și afecțiune cât să nu-ți pierzi interesul. Nicio femeie nu ar trebui să accepte un astfel de „tratament”. Dacă bărbații au orgoliu și mândrie și TU ar trebui să ai stimă și respect de sine. Nu accepta așa ceva, indiferent cât de mult l-ai iubi.

Aia nu e iubire atunci când zi de zi îți subminează sinele și te face să te simți un nimic. Tu NU ești un NIMIC! Meriți respectul cuvenit. Meriți să fii tratată cu blândețe, considerație, dragoste și așa mai departe. Dacă într-o relație nu există respect și o comunicare decentă, atunci aceea nu mai este o relație. Clar nu! Ești făcută curvă, ți se reproșează vrute și nevrute sub motivul geloziei; ești proastă pentru că nu îl înțelegi; nu ești bună de nimic, pentru că nu ești în stare să-i ghicești poftele; ceri voie ca să ieși în oraș cu prietenii, pentru că amicii nu îl plac pe el sau el nu-i place pe ei; îți impune să-ți vizitezi mai rar mama, pentru că ea se bagă în relația voastră. Limitele, reproșurile și jignirile sunt la ordinea zilei. Atunci de ce mai stai cu el? Ce te orbește atât de tare încât să rămâi tot acolo?

Ți-a spălat creierul și prin urmare ești o cârpă! Dar stai liniștită, într-o zi, oricât de uzată ar fi cârpa, oricât de ruptă, de murdară și de găurită ar fi ea, dacă o speli, o bagi puțin la clor și o clătești cu balsam, s-ar putea ca zdreanța să-și recapete strălucirea de odinioară. Deșteaptă-te, femeie! Nu, n-am de gând să-ți recit imnul! Doar te provoc să renunți la a mai fi găina călcată și bătută de „cocoș”. Leapădă-te de gândirea îngustă și renunță să mai crezi – mă iubește, dar așa e el, nu se poate schimba! Ba se poate schimba! Problema este că nu vrea, iar tu continui să-i permiți orice, fiind EXTREM de sigură că te iubește, dar așa e el – puternic – al naibii să fie el!

Fii o cârpă în continuare, iar el o să șteargă cu tine pe jos până când o să apară o femeie ADEVĂRATĂ. O femeie care să îl provoace și care să îi stârnească ACEL interes și ACEA curiozitate pe care tu, îndobitocită fiind, nu mai poți să le trezești în el. Bărbații așteaptă să fie puși la respect! N-ai crede, nu-i așa?! Eh, mai învață! Ca să te respecte, trebuie să te faci respectată! O femeie adevărată își cunoaște locul și știe să și-l câștige într-o relație. Fiind cârpă, nu faci altceva decât să grăbești sfârșitul relației. Un bărbat inteligent nu înjosește, iar o femeie deșteaptă, care se prețuiește, nu acceptă să fie înjosită și umilită. Oricât de mult l-ai iubi și oricât de bine ar face sex (nu dragoste!), ca să nu spun, oricât de bine te-ar fute, TREBUIE să fii femeie, nu cârpă!

Respectul cuvenit în cuplu

De ce nu se acordă respectul cuvenit în cuplu?

Compromisurile compromit relațiile, mi-a spus cineva la un moment dat. La vremea respectivă eram destul de necăjită și n-am dat prea mult sens acestei replici. Însă trecând timpul, am înțeles că avea dreptate. Compromisurile compromit relațiile și odată cu ele, partenerii încetează să mai fie aceiași. Își pierd respectul de sine, dar și respectul cuvenit în relația de cuplu.

De ce nu se acordă respectul cuvenit în cuplu? Răspunsul ar fi simplu – pentru că tu nu te respecți suficient de mult, pentru că ai închis ochii de mult prea multe ori, pentru că ai tolerat de fiecare dată și ai iertat chiar și ce nu era de iertat. Respectul cuvenit în cuplu trebuie să ți-l atribui singur/ă. Dacă nu o faci, partenerul nu o să o facă în locul tău. Odată ce ți-a prins slăbiciunea și a aflat că poate fi iertat, indiferent ce ar face, atunci nu te aștepta ca lucrurile să evolueze pozitiv. Relația nu o să devină mai bună din senin. Ba din contră, se degradează.

Relațiile funcționează pe principiul egalității și al reciprocității. Dar, ca să fii egalul partenerului tău și să primești ceea ce oferi, trebuie să-ți atribui respectul cuvenit. Să înțeleagă că nu ești persoana care să tolereze orice și care NU iartă orice. Cu fiecare concesie pe care o vei face lucrurilor grave, te îndepărtezi din ce în ce mai mult de la bunul mers al relației. Oamenii NU vor ca parteneri de viață animale de companie, persoane supuse, domesticite, ci vor persoane în ochii căruia să-și vadă propria reflexie. Știu că sună dur „animale de companie” și „persoane domesticite”, însă în asta ne transformăm de fiecare dată când acceptăm ceea ce nu se cuvine. În supuși ne transformăm atunci când ne mulțumim cu puțin și acceptăm acel loc minuscul și insuficient în relație, care, mai devreme sau mai târziu, o să ne strângă. Dacă nu îți acorzi respectul cuvenit în cuplu, relația aceea devine una chinuitoare, atât pentru tine cât și pentru el.

Chinuitor este pentru tine faptul că nu primești ceea ce meriți. Chinuitor este pentru el faptul că nu mai trezești în el ceea ce odinioară se întâmpla cu ușurință. Subminându-ți propria ființă, îl faci pe el să nu-ți mai acorde importanță, să nu mai vină la tine cu aceeași plăcere, să nu-l mai îndemne inima să te iubească cu aceeași pasiune. Nu o să-ți dea ceea ce meriți, dacă nu ceri și nu lupți pentru ceea ce meriți. Uneori primești ceea ce trebuie, nu ceea ce meriți. Poate că este o formă de revoltă prin care partenerul vrea să te readucă în simțiri. Dacă nu te respectă, poate că o face pentru a-ți spune: „Trezește-te la realitate! Pune-mă în banca mea! Arată-mi că ești persoana puternică și excepțională de care m-am îndrăgostit! Redobândește-ți locul în relație! Impune-te, revoltă-te și nu-mi mai permite să fac ce vreau din tine!”

Sigur că un astfel de partener dominant nu are scuză. Orice om ar trebui să fie fair-play într-o relație. Dar dacă tu nu primești respectul cuvenit, este vina amândurora. El a greșit, tu ai iertat. El a greșit din nou, tu ierți de fiecare dată. Deci se poate trăi așa! Atunci de ce s-ar strădui dacă tu vei rămâne acolo oricum?!

Sunt de acord să ierți, să nu faci din țânțar armăsar și să faci anumite compromisuri, dar totul trebuie să aibă o limită. Compromisurile se fac de ambele părți, de comun acord. Iar acestea, nu trebuie să fie niciodată atât de mari încât tu să fii nevoit/ă să te schimbi sau să te prefaci că accepți ceva pe care de fapt nu îl poți tolera.

Sfat: Joacă o carte importantă! Acordă-ți respectul cuvenit impunând niște limite. Dă-i de ales! Ori te respectă, ori pleci! Și dacă nu te respectă, pleacă. Ai acordat deja o mie de șanse atunci când ai închis ochii și ai trecut cu vederea greșelile lui. Dacă voi sunteți sortiți să fiți împreună și dacă omul ăla te iubește, o să te caute și o să te roage să te întorci. Dar lasă-l sau las-o să se străduiască puțin. Să vadă că nu este de joacă cu tine și îți dorești o relație adevărată, care să funcționeze pe principiul egalității și al reciprocității.

Iar dacă nu te caută sănătate! Ce-ai avut și ce-ai pierdut?! Un om care nu te iubește și nu este dispus să investească într-un viitor comun, nu te merită! Deci viața merge înainte cu sau fără el/ea!