Când o să am chef de tăvăleală o să vin fără sutien!

Când o să am chef de tăvăleală o să vin fără sutien!

 – Auzi, hai să facem o convenție, ce spui?

(Am înnebunit cu convențiile. Am convenit cu mine însămi să fumez doar când ies în oraș și, evident, am călcat în picioare regula. Am convenit că o să fiu cuminte și n-o să las furia sau dorul să pună stăpânire pe mine și până acum mă descurc binișor. Am convenit că o să slăbesc 8 kilograme și am reușit să dau jos 4 kilograme, însă în ultimele 4 zile am pus înapoi o jumătate de kil. Unde mama naibii ajung cu înțelegerile mele?!)

– Ce convenție, ia uimește-mă!

– Când o să am chef de tăvăleală o să vin fără sutien, iar tu ar trebui să fii cu ochii pe mine dacă vrei să ai parte de și mai mult sex. Astfel o să știi tu că poți să mă atingi oricum îți trece prin minte pentru că eu mă voi supune ție. Și să mă suprinzi, să te apuce pofta în locuri… nebănuite, să spunem. Hai să ne jucăm și vedem ce iese.

– Înseamnă că tu ai chef de tăvăleală în 90% din întâlniri deoarece rareori ți-ai pus sutien pe tine.

– Și dacă ai remarcat, de ce n-ai acționat?

– Din respect…

– Pe bune?! Lasă, Doamne iartă-mă, respectul și toate lucrurile decente pe care ți le închipui despre mine și înșfacă-mă! Fă-mă a ta și nu mai gândi pentru mine. Fă-o așa cum nu ai făcut-o niciodată. Domină-mă și fă-mă să mă îndrăgostesc de tine nebunește. Infiltrează-te în mintea și în sufletul meu și determină-mă să nu te mai pot scoate din sistemul meu. Hai să trăim o poveste de dragoste nebunească, să nu ne mai gândim la implicații sau repercusiuni.

Să ceri unui bărbat să lase deoaprte raționalul și să se bucure de nebunia ta de parcă ar fi ceva normal, reprezintă un act de curaj. Păi de ce nu mi-aș asuma ceea ce vreau de la el?! În fond, el este cel care decide dacă vrea să meargă cu mine atât de departe sau mă ține în continuare blocată în spatele respectului.

Îmi place să fiu respectată, să-mi fie respectat timpul și jobul, să-mi fie respectate nevoile și dorințele, însă nu exagera prea mult cu respectul pentru că risc să nu te mai văd ca pe un bărbat, ci ca pe un simplu prieten, să spunem, și-atunci, te-ai lins pe bot. Cea nebunatică, spontană, plină de energie și dornică de senzații tari dispare și-i ia locul femeia dezinteresată și plictisită.

Nu vrei să-mi pierd interesul pentru tine, nu-i așa?! Îmi plac jocurile, mie trebuie să-mi ții mintea aprinsă, să-mi sfârâie călcâiele, să mă provoci, să mă surprinzi și să nu-mi dai niciodată senzația că ai atins potențialul tău maxim. Imediat ce sesizez o dovadă de ezitare sau de nesiguranță, îmi pierd entuziasmul.

Sunt o femeie puternică și am nevoie de un bărbat pe măsura mea. Mă înfurie lașitatea, mă dezamăgește frica și mă doare abandonul. Dacă renunți la jocul cu mine și predai armele, înseamnă că nu-mi poți face față. Înseamnă că ceea ce am văzut eu în tine, tot potențialul, tot frumos și toată capacitatea, au fost niște proiecții, iluzii… falsuri.

Bărbații fără cojones nu prea fac mulți purici lângă mine. Îmi place respectul și îl impun fără să fac prea mari eforturi, de vină-i jobul, dar și viața care m-a călit în fel și chip, însă zi de zi trăiesc într-o lume rigidă și formală în care bărbații, deși par de succes și cu siguranță din punct de vedere financiar sunt mai mult decât realizați, și-au pierdut bucuria vieții și bărbăția. Nu mai flirtează, nu mai seduc… nu mai au energie pentru așa ceva. Căsătoriți sau necăsătoriți, cu iubite sau fără, toți par trași la indigo și vorbesc despre aceleași lucruri neinteresante: bani, afaceri, mașini, vacanțe și orgasmele închipuite pe care cred ei că le oferă femeilor lor. Sunt niște triști. Niște „îmbrățișatori” incapabili să facă o femeie să vibreze.

Dacă le bagi o privire mai îndrăzneață sau dacă îi scoți din zona de confort preluând rolul vânătorului, se înroșesc până-n vârful urechilor. Nu vreau un astfel de bărbat pentru mine.

Îl vreau pe acela care, deși poate nu este 100% împlinit din punct de vedere profesional, încă nu și-a pierdut energia de a iubi nebunește, de a-și trăi viața ca și cum ar trăi ultima sa zi, pe care trebuie să o savureze cu toată ființa lui, unul care să râdă cu poftă, care să mănânce cu mine pe trotuar, cu care să împart cu dragă inimă ultima țigară, care să-i placă să privească luna împreună cu mine din mașină sau de pe capota mașinii, căruia să simt că vreau să îi ofer totul, fără nicio ezitare, în care să cred orbește și pe care să-l urmez fără să îl întreb unde mergem, care să mă „revendice” cu îndrăzneală și curaj, care să mă iubească aproape animalic, cu care să nu-mi fie rușine să-mi dezbrac trupul sau mintea, căruia să îi pot împărtăși cele mai groaznice gânduri, cele mai josnice și mai murdare, care să-mi fie cel mai bun prieten, dar și umărul pe care să îmi pun capul atunci când mă apucă toate toate pandaliile. Iubire fără prietenie nu există.

El e bărbatul pe care îl vreau, cel care să facă față nebuniei mele și care să nu se sperie de ea, care alege să rămână pentru că dincolo de toate imperfecțiunile mele, eu sunt femeie cu care el se simte el însuși. Îl vreau pe cel cu care și eu, la rândul meu, pot fi eu însămi. Nu sunt făcută să-mi trăiesc iubirea în doze mici, cu teama de a nu supăra, pe mine mă adori așa cum sunt sau merg mai departe. Departe de tine, cel care mă determină să mă prefac…

Mă gândesc la altcineva… sunt infidelă?

Mă gândesc la altcineva… sunt infidelă?

 1 august 2018. Ora 20:07. Nimic nou sub soare. Mintea îmi zboară… din nou, către alte meleaguri. Mă duc, nu-s aici. Degeaba îmi cerșește atenția. Îl văd, dar nu îl simt. Sunt lângă el, însă deloc prezentă. Nu fac nimic rău, în fond nu aparțin nimănui. Și totuși mintea mea este în altă parte. Mă gândesc la alt bărbat. Îl visez. Îl vreau. Îl doresc. Tânjesc după el.

Îmi zâmbește, îi zâmbesc și eu mecanic. Ochii îmi strălucesc. Îmi văd privirea în oglinda retrovizoare, însă nu sunt luminoși datorită lui. Mă gândesc la ale mele. Îmi vorbește, nici măcar nu-l aud. Sunt atentă la drum și la gândurile mele. Mă atinge, oh, are chef de joacă. Opresc și intru în jocul lui, îi dau Cezarului ce-i al Cezarului. Cumva, reușește să mă atragă în lumea lui. Știe cum să o facă. Atingerile lui încă mai au efect. Constat că nu sunt de piatră. Buuunnn… suntem pe drumul cel bun. Dă-i înainte.

Pe moment mă seduce. Îmi cucerește buzele și mă face a lui. Habar n-are că nu-i aparțin. Tot ce se întâmplă, se întâmplă cu voia mea. Nu mă las dusă de val, ci de circumstanțe. Trist? Deloc. Așa face „femeia matură”. Merge de mână cu cel care o vrea, nu cu cel după care tânjește. Deși sunt îmbujorată la față îmi dau seama că nu mai am expresia feței de odinioară. Nu mai par „drogată” cu iubire. Din contră, îmi revin imediat și reintru în starea de dinaintea „accidentului”.

Uh, mi-e drag de el, însă amândoi aparținem sufletește altor oameni. Până la urmă pe cine înșelăm noi?! El pe mine, el pe ea, eu pe el sau eu pe mine? Tamjă grea cu înșelatul. Sunt necredincioasă, dar cui? Lui, celuilalt sau mie? Cred că mie… am ajuns la concluzia că doar mie îmi pasă de sufletul meu. Da, cam așa arată egoismul, ca mine.

Sunt egoistă și știu că n-am niciodată remușcări. Bate-mă, omoară-mă, dar nu îmi pare rău. Sunt liberă ca pasărea cerului. Așa am fost dintotdeauna. Pot să iubesc pe cineva, să mă culc cu altcineva și să-mi petrec zilele cu un al treilea. De ce? Pentru că pot… pentru că nimeni nu-mi oferă totul și pentru că nimeni n-a vrut totul de la mine. Niciun bărbat nu m-a vrut cu toată ființa lui și-atunci, am considerat că sunt liberă să iubesc pe cine vreau eu. Și-am ajuns să o fac fără așteptări, fără bariere și fără temeri.

Infidelitatea poartă atât de multe forme încât fiecare o definește în felul lui. Nu totul se rezumă la sex. De cele mai multe ori sexul nu înseamnă nimic, este doar o „altă porție de mâncare”, o nevoie primară. Când se complică cu adevărat lucrurile? Când ajungi să iubești, să te îndrăgostești de cel cu care înșeli? Să vă spun un secret: suntem capabili să iubim mai mulți oameni deodată. Mai mult, mai puțin, dar îi iubim. Cum facem? Rămânem cu unul și suferim după altul? Așa ar fi corect, nu? Ei bine… asta înseamnă să te condamni la nefericire. Egoismul te va face să păstrezi ambele opțiuni, atât cât vei putea să le duci. Așa fac 99% din oameni – merg înainte pe două fronturi. Este varianta cea mai riscantă, dar și cea mai palpitantă.

Ce e de făcut în astfel de cazuri? Nu știu… nu sunt în măsură să dau sfaturi.

Nu voi acuza pe nimeni de infidelitate până când nu voi înțelege eu însămi ce este infidelitatea și care formă mă deranjează cel mai tare. Nu voi blama pe cineva de infidelitate până când nu îi voi înțelege nevoile. Nimeni nu este necredincios din senin. Acolo, undeva bine ascunsă, se află o NEVOIE. Egoistă sau nu, cum te poți împotrivi unei nevoi dacă nu îi știi cauza și nu găsești calea de a o vindeca?! Efectele se produc pe termen lung. De obicei iubirea vindecă… dar unii dintre noi ne luăm iubirea din mai multe locuri. Greșit? O fi, dar până apare iubirea aia deplină, o compunem din firimiturile primite de la diverși.

Nu voi arăta niciodată pe cineva cu degetul atât timp cât eu sunt capabilă de infidelitate până-n măduva oaselor. Care tip de infidelitate mă irită? Cea fizică, cea emoțională sau cea intelectuală? Gândul este cel mai păcătos, dar cred că și cel mai periculos. Pe el nu-l poți opri. Nu-l poți obliga să nu mai fugă la altcineva. Când ești necredincios? Când ai două relații în paralel? Mulți veți spune da… eu zic să ne oprim aici. Habar n-ai care-i sunt nevoile și motivele. E un om bolnav? Probabil, dar e un om viu, simte, acționează și-și asumă!

Fiți sinceri cu voi înșivă! Iubiți și fiți iubiți! Viața este atât de scurtă. Uneori ocaziile nu se ivesc de două ori.

Mă lepăd de tine ca de Satana, însă în final ajung agățată tot de gâtul tău…

Mă lepăd de tine ca de Satana, însă în final ajung agățată tot de gâtul tău…

Dar să nu mă iei niciodată în serios. Șansele ca eu să mai cad răpusă de dragoste la picioarele vreunui bărbat sunt aproape nule. Sunt o iluzie. Sunt impulsivă. Dacă simt, acționez. Însă mă pun în mișcare doar atunci când sunt încolțită de niște sentimente puternice. Așa îmi pierd nu doar starea, ci și mințile. Nu am somn. Nu mă pot concentra la nimic altceva și-aș fi în stare să străbat țara în lung sau în lat pentru a-mi astâmpăra dorul. Sunt capabilă de lucruri inimaginabile și, din păcate, pot să cobor până-n Infern pentru a-mi atinge scopurile care, deși nu sunt meschine, nu sunt nici tocmai cinstite.

Orgasmul… nu sexul este cel mai important, ci dorința. Dacă, vreodată, întreaga mea ființă va tânji după tine, dacă prezența ta în viața mea va fi de o importanță maximă, atunci să știi că sufletul meu se află în palma ta, iar tu vei avea întreaga putere. Vei putea să îl fărâmi, mi s-a mai întâmplat, sau vei putea să îl înalți la ceruri. Libertatea o ai tu, curajul îl am eu. Îmi asum modul în care aș putea fi ucisă. Și știi de ce?! Pentru că nimeni nu are voie să decidă în locul meu. Nimeni nu poate și nu are trebui să trăiască în locul meu dragostea sau durerea, dumnezeirea sau iadul, virtutea sau păcatul.

Când iubesc, nimic nu mă mai sperie. Și n-am curajul nebunului. Nu! Sunt perfect conștientă de alegerile pe care le fac, de dansul morții în care mă bag, de jocul riscant și periculos în care îmi folosesc toate armele din dotare. Sigur că este epuizant, dar dacă nu sunt provocată, parcă nu merită efortul. Asta nu e iubire? Se prea poate! Însă este singura formă de dragoste pe care o cunosc eu. Spune-i fantezie, obsesie, iluzie sau risc, așa mă simt vie.

Dar, așa cum ți-am spus și mai sus, șansele ca eu să mă mai îndrăgostesc nebunește sunt aproape inexistente.

Sexul nu este un indicator al iubirii. Dacă fac sex cu tine nu înseamnă că te iubesc, nu înseamnă că te vreau pe termen lung, nu înseamnă că mă poți domina. Nu sunt a ta, eu nu aparțin nimănui. În ultima vreme repet această propoziție într-un mod aproape obsesiv și nimeni nu mă crede. Ba chiar sunt și „amenințată”: „Băi, dacă te culci cu mine, n-o să mai vrei vreodată alt bărbat!” Pe bune?! Hai, mai taie din infatuare că nu te-ai născut Zeu al Sexului.

Culmea este că eu, așa nimfomană cum par pe blog, aleg să mă culc în special cu bărbații care nu prezintă niciun pericol pentru mine. Cum adică? Pur și simplu. Când mă conving că nu m-aș putea îndrăgosti de tine, atunci primești accesul în cearșafurile mele. FĂRĂ STRES, fără obligații, fără așteptări, fără dureri de cap și, mai ales, dețin controlul! Știu, știu… sexul nu se compară cu a face dragoste cu omul iubit. Dar de unde să îl iau eu pe acest om iubit?! Nu există.

Așa că, pentru că trebuie să am grijă de mintea și de corpul meu, pentru că sexul este și o necesitate, dar și o modalitate de a combate plictiseala, rutina și monotonia, din când în când aleg să mă plimb cu Dacia GRATIS decât să-mi pierd viața într-un Ferrari. Sigur că cele două experiențe nu se pot compara. Dar vedeți voi, după 30 de ani, nu prea mai găsești câte un Ferrari la fiecare colț de stradă. Așa că iei Dacia, nouă, bună, sigură, satisfăcătoare. Nu te dă pe spate, dar nici nu te omoară. Totul e confortabil și SAFE.

Lipsește adrenalina? Lipsește! Însă de oricâte ori m-aș lepăda eu de Satana, în final tot agățată de gâtul lui ajung. Da, spun adesea că mă cumințesc, că nu mai vreau jocuri și amor periculos, însă până la urmă sfârșesc bălăcindu-mi picioarele tot în ape tulburi. La început intru până la glezne, fiind sigură că nimic rău nu mi se poate întâmpla, însă când apele învolburate îmi trec de genunchi, ajung la mâna sorții. Și-atunci… Dumnezeu cu mila. Dar cine se bucură de adrenalină? Cine ajunge la mal vie, însă nu tocmai nevătămată? Eu! Dar mai puternică decât am fost vreodată.

Mă lepăd de tine ca de Satana, însă fii sigur, în final tot agățată de gâtul tău ajung!

P.S. Titlul este o metaforă! Dacă trebuie să explic ce-am vrut să comunic prin titlu, înseamnă că nu ești cititorul pe care l-am vizat și, probabil, blogul meu nu îți va fi pe plac. Așa că nu te osteni, mergi mai departe!

Prea ocupat ca să îți fuți femeia?!

Prea ocupat ca să îți fuți femeia?!

– Ne vedem în seara asta?

– Nu, nu cred! Am treabă și azi și mâine, însă poimâine seară sunt liber, așadar, să nu îți faci niciun plan pentru că o să ne întâlnim.

– Știi ceva dragule?!

– Ce?

– Dacă tu ești prea ocupat ca să mă regulezi, o să găsesc pe altul care să aibă chef când am și eu. Dacă și la sex am nevoie de programare, atunci du-te învârtindu-te!

– Poftim?

– Nu mai pofti! Asta e realitatea.

– Nu o lua așa. Nu e vorba de programare, pur și simplu, n-am timp.

– Știi a câta oară este când nu ai tu timp?! Te-ai motivat astfel de zeci de ori.

– Cred că exagerezi…

– Exact! Tocmai pentru că exagerez e cazul să cauți alta mai puțin exagerată și să mă lași în pace. Probabil că sunt o micuță nimfomană și n-am de gând să-mi mai irosesc poftele cu tine.

Prea ocupat ca să îți fuți femeia? Prea setat pe făcut bani, carieră, dezvoltare și evoluție?! Frățică, ți-au luat banii mințile? Te-ai însurat cu biroul? Crezi că banii aduc fericirea? Deloc.

Cât timp tu stai cu nasul în toate acele hârtii și dosare, ea este curtată de alt bărbat. De unul care nu știe ce să-i mai facă pentru a-i atrage atenția. Și știi ce, într-o zi eforturile tipului o să dea roade. Ce femeie ar putea să reziste în fața unui bărbat perseverent?!

Cu banii ăia pe care îi câștigi tu, poți cumpăra orice, mai puțin iubirea și sănătatea. Mașina scumpă și frumoasă pe care o conduci cu atâta mândrie nu este decât un morman de fiare. Îți stă bine la volan, viteza și adrenalina te avantajează. Pari mai bărbat. Ce-i drept, mașina ta este un aspirator cu care poți agăța multe femei, mai puțin pe cea care să-ți rămână alături până la adânci bătrâneți. Ești în faza în care pui preț pe chestiile materiale, însă acestea te vor absorbi într-o zi și-o să rămâi, știi cu ce?! Cu singurătatea.

Acolo, undeva, într-un pat răvășit, te aștepte o proastă. Una care stă tot timpul cu gândul la tine, care îți poartă de grijă, care te venerează și care îți găsește scuze pentru toată nepăsarea și dezinteresul de care dai dovadă. Te iubește, te vrea, te caută. Te roagă, te strigă, te ceartă, te imploră și, ajunsă în pragul disperării, te alungă. Te vrea cu toată ființa ei, însă îi oferi atât de puțin din tine și din timpul tău, încât e veșnic nefericită, flămândă de tine. Ți s-a dăruit complet, însă tu ești pierdut, nu știi ce să faci cu ea, nu știi să gestionezi sentimentele unei femei îndrăgostite.

Eheeee, când tu ești prea ocupat ca să îți fuți femeia, când tu nu îi acorzi atenția și afecțiunea de care are nevoie, când tu nu îi dai ceea ce ea are nevoie, se va găsi un alt bărbat care să-și dorească să se refugieze în brațele ei. Și toată dragostea pe care ea o are de oferit și de care tu nu te bucuri, pentru că ești prea ocupat și prea egoist, va învăța să o dăruiască altui bărbat. Unui bărbat care o primește chiar dacă ea este răvășită și devastată de „neiubirea” altcuiva. Însă cu timpul pieptul lui se va transforma într-un loc în care ea se va simți ca acasă, atunci tu vei deveni doar o lecție de viață, iar el alesul inimii ei. Și-a naibii lecție, nu întârzie niciodată să apară. Cine poate rezista iubirii?!

Când o să mă cauți cu mâna prin pat, n-o să mai fiu acolo să-ți încălzesc inima și trupul. Îmi voi așeza obrazul pe altă inimă… am obosit cu tine, m-am săturat de tine…

Femeile care nu știu să se fută te fac să aștepți!

– Tu crezi că femeile care nu știu să se fută te fac să aștepți?

– Nu m-am gândit niciodată la asta, pe mine nu prea m-au făcut femeile să aștept.

– Haaaai, lasă narcisismul și răspunde-mi. Este absolut imposibil să nu fi stat după curul unei femei mai mult timp. Și nici nu cred că nu te-a refuzat nicio femeie în viața ta. Hai că ești tinerel. N-ai fost un zmeu de la 15 ani.

– Gândindu-mă retrospectiv, cred că ăla care-a zis-o, are dreptate. De obicei, femeile care amână momentul, nu prea impresionează cu nimic. Ba chiar mai mult decât atât, nu au mare lucru de oferit nici din punct de vedere sexual, dar nici emoțional. Sunt pline de frici. Pe fondul fricii nu poți construi o relație.

– Mi-ai dat un răspuns smart. Demn de tine. Și totuși, dacă o femeie se culcă imediat cu un bărbat, nu există riscul ca el să rupă orice contact cu ea? Nu-și face o impresie greșită? Nu-și pierde interesul?

– Asta nu are legătură cu sexul, ci cu disponibilitatea lui. Oricum, dacă el este un cretin și o face pe aia curvă că i-a supt-o din prima seară, atunci clar e un dobitoc, iar gagica n-a pierdut absolut nimic. Un bărbat care vrea o relație, vrea o relație indiferent dacă te culci cu el din prima zi sau după căsătorie. Omul se îndrăgostește într-o secundă. De ce i-ar trebui mult timp ca să se atașeze de o femeie?!

– Ca să o cunoască…

– Cunoașterea pentru noi, bărbații, trece și prin pat… așadar, așa cum eu aștept mult ca să ți-o trag, și tu s-ar putea să aștepți mult și bine ca să te iubesc. Atracție este sau nu este. Iubirea se întâmplă sau nu. Cu sau fără sex.

– Mi-a spus mie cineva că atracția nu este romantică.

– Nu-i. Dar chimia este modalitatea naturii de a ne spune că ne potrivim măcar din punct de vedere sexual. Și dacă ne potrivim din punct de vedere sexual, ar trebui să ne străduim să ne potrivim și în alte privințe. Doar că, fiecare vine în acea poveste cu un bagaj maaare în spate. Dacă noi nu știm cum să ne potrivim și din punct de vedere intelectual și suntem inflexibili și indisponibili, rămânem cu sexul și cu un gust amar. Atâta tot. End of story, baby!

– Cred că îmi vine să te cam sărut când ești așa smart! Îi zic eu râzând.

Dă-i bătaie!

Revin la ideea că ne trăim poveștile purtând în spate povara a generații întregi. Toate greșelile, defectele și fricile pe care părinții, bunicii și străbunicii noștri nu au știut să le gestioneze, le cărăm noi și le transmitem mai departe copiilor noștri. Suntem defecți și ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de iubire. Alergăm aproape toată viața după o fericire iluzorie și dăm cu piciorul oamenilor cu adevărat buni, capabili să ne iubească. Adorăm iluziile și neîmplinirile.

Cât despre sex. Dacă o femeie te face să te aștepți, asta nu înseamnă neapărat că nu știe să se fută, chiar dacă în 80% din cazuri așa este. Încă de mici suntem învățate și îndoctrinate că sexul este un păcat și că un păcat și mai mare este să fii curvă. Pentru o femeie de 20 de ani, a fi curvă reprezintă o pată oribilă. După 30 de ani ți se cam rupe de ce cred bărbații, însă lucrurile nu devin mai ușoare.

Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât devenim mai pretențioase și mai selective. Faptul că nu ne culcăm cu un anumit bărbat care se ține după curul nostru, nu înseamnă că suntem niște mironosițe și că nu știm să ne futem. Devenim, pur și simplu, din ce în ce mai puțin dispuse să ne dechidem cracii pentru bărbații care ne zâmbesc frumos și ne sărută cu patos.

Deja am văzut totul. Deja am gustat totul. Nu mai suntem mânate de curiozitate. Uneori nu mai există nici speranță. Avem, în puii mei, peste 30 de ani. Tot ce zboară nu se mai mănâncă. Suntem suficient de călite încât să ne dăm seama că sexul nu leagă pe nimeni. N-ai cum să legi un bărbat de tine prin sex. Fără dragoste, sexul devine plictisitor după o vreme.

Ce poți să faci ca să te reinventezi de fiecare dată de dragul lui?! Să stai în cap? Să cumperi jucării sexuale? Să-i mai aduci încă o femeie în pat? Să ți-o tragi cu o femeie, iar el să vă privească? Să-l fuți pe stradă, în văzul lumii?! După ce-și va îndeplini cu tine toate fanteziile sexuale, dacă nu poate să te iubească, nu o va face. Și va renunța la tine ca la o măsea stricată. Alta la rând. Poate cea potrivită pe care o va lua și de nevastă.

De aici reticența femeilor. Nu mai tolerăm toate rahaturile și nu mai bălim cu dinții la gard în fața tuturor bărbaților care ne acordă puțin mai multă atenție decât ne-au acordat cei din trecut. Pentru că știm că odată consumată povestea, nu mai rămâne nimic de descoperit pentru un bărbat indisponibil.

Așa că, mai bine să crezi că nu știu să mă fut, decât să-mi irosesc pielea pe o aventură de câteva nopți. Nici măcar de dragul unui orgasm nu devin mai flexibilă. Mă descurc de minune și singurică! Imaginează-ți câââât de egoistă pot fi când vine vorba de mine și de plăcerea mea!

De ce se masturbează bărbatul meu?!

De ce se masturbează bărbatul meu?!

Femeile caută și găsesc. Vă zic! Femeile caută și găsesc ORICE. Dacă ai impresia că ești deștept și știi să ascunzi niște secrete, te înșeli. Dacă te bănuiește de ceva, s-a zis cu tine. Este capabilă să descopere și ultima țâță pe care ai supt-o.

Dulcinel, o dată la câteva zile, și-a făcut un obicei din a se închide singur în baie câte 20-30 de minute. Intră cu telefonul în mână și iese îmbujorat și cu penisul semi-sculat. Dulcinel nu este prea inteligent, cu același cont de Google este logat și pe telefon și pe laptopul pe care are acces și Dulcineea. Dulcineea, bănuitoare că vreo fufă îi sucește mințile frumosului ei pe internet, caută în istoricul Google, printre altele, și descoperă că mister se uită la filme porno cu brunete, deși ea e blondă. Clar, lui Dulcinel îi plac brunetele și se masturbează de mama focului în baie.

Problema este că Dulcineea iubește sexul și l-ar călări de i-ar sări capacele, însă după cele descoperite, habar n-are în ce ape se scaldă. O mai iubește? Este atras de ea? Oare îl satisface? De ce face asta? De ce nu face sex cu ea și preferă să se masturbeze?

Automat pentru Dulcineea au ieșit la iveală o sumedenie de frustrări. Are impresia că el nu se simte atras de ea. Nu înțelege de ce preferă să se masturbeze în loc să facă sex cu ea. Sex din ăla nebun, cu tot tacâmul – mai puțin sex anal, că Dulcineii îi e scârbă și îi e teamă că s-ar putea face de rușine. Pe penisul lui.

Ei bine, părerea mea, de muiere trecută prin toate perversitățile și nenorocirile, este că Dulcinel nu este nemulțumit de scumpa lui Dulcineea, pur și simplu a vrut doar să ejaculeze. A vrut să f**a fără implicații, ca să zic așa. :)))

A vrut un moment de respiro, doar pentru el și pentru simțurile lui – fără să „muncească” pentru plăcerea ei, fără să ofere, fără să se gândească la nevoile ei. Din când în când simte nevoia să fie doar el cu el și ca atare, asta a făcut. Și-a tras-o de unul singur cu gândul la o brunetă țâțoasă ceva mai perversă, poate, decât iubita lui.

Asta nu înseamnă că nu își iubește femeia sau că nu este atras de ea, deși îi înțeleg și frustrarea ei. Mă întreb ce față ar fi făcut el dacă l-ar fi prins masturbându-se cu iPhone-ul pe etajera din baie. Unul curajos ar fi luat-o instant la p**a, însă el nu e genul „mintos”, cred că s-ar fi rușinat și-ar fi început cu texte de genul „nu e ceea ce pare”.

Și totuși nu îl condamn. Nu îl condamn deloc. Cred că omul voia doar să ejaculeze și atât, fără să-și dea duhul cu iubita lui. Ea e o tipă care face „dragoste” și nu sex, cum ar fi fost să-i fi zis iubitei: „Știi, iubito, parcă m-aș f**e, dar nu cu tine și nici n-am chef să te satisfac. Ia pune-ți o perucă în cap și vino să îți dau o m**e.” Cam nașpa, nu?! Bineînțeles că e frustrant pentru ea.

Unii bărbați, chiar dacă au sau nu parte de sex, se și masturbează. Acest comportament cred că este valabil și firesc și pentru noi, femeile, nu doar pentru bărbați. Aș fi ipocrită să nu recunosc că, din când în când, chiar dacă sunt sau nu într-o relație, îmi place să fie acea egoistă care se masturbează pe ascuns… sau în fața lui.

Ce aș face eu în locul ei?! Nu i-aș spune, nu i-aș reproșa, nu l-aș interoga. Ba din contră, mi-aș cumpăra o perucă brunetă și i-aș îndeplini una din fanteziile din acele filme porno. În plus, i-aș spune că mi-ar plăcea să îl văd cum se masturbează, că ar fi fain dacă am face-o împreună și că nu există chestie intimă pe care să nu-mi doresc să o fac cu sau pentru el.

Cu certuri și reproșuri nu seduci un bărbat, însă cu șiretenia da. Așadar, dacă știi că bărbatul tău se mai și masturbează, ori îl lași în pace, ori îl lecuiești de acest comportament devenind femeia visurilor lui. Și nu, nu este un pervers bolnav – masturbarea reprezintă ceva firesc.

Al tău cât de des și-o trage de unul singur? 🙂

Încrederea se câștigă greu și se pierde ușor

Încrederea se câștigă greu și se pierde ușor.

A., spune-mi, ai încredere în mine? Zi-mi, ai încredere în mine?

Nu, n-am încredere. N-am încredere în nimeni, nici măcar în mine. Oamenii sunt schimbători.

Ce dracu’ l-o fi apucat să mă întrebe asta, nu știu. Întrebarea lui m-a răscolit, m-a durut și m-a deranjat în egală măsură. Încrederea nu se întreabă și nici nu se cere. Încrederea vine de la sine și se vede de la distanță. Nu știu de ce avea nevoie de o confirmare din partea mea și de ce a trebuit să mă provoace, însă… a primit ce-a meritat – sinceritatea mea. Nu mai am încredere în bărbați. Nu mă tem de purtătorii de falus, pur și simplu momentan nu-i vreau aproape. Trăiesc cu senzația că nimic nu durează veșnic și niciun bărbat nu e de încredere și nu e atât de puternic încât să reziste tentațiilor de dragul meu. Și-atunci, de ce mi-aș mai pune bazele în cineva?!

A fost o vreme când credeam că toți oamenii sunt buni și sinceri până la proba contrarie. Aveam încredere în toată lumea și în cei recent cunoscuți și în cei pe care îi știam de mult. Vedeam întotdeauna partea plină a paharului și frumosul din oameni. Mă încăpățânam să cred că toți oamenii sunt buni. Aveam impresia că dacă ești bun cu un om și el va fi la fel cu tine. Credeam că indiferent ce oameni voi cunoaște, câți îmi vor traversa viața, câți voi iubi și câți mă vor răni, ei nu vor putea să mă schime. Ei bine, m-am schimbat!

M-am schimbat deși îmi doream cu disperare să nu mă schimb și să nu-mi pierd acea latură frumoasă pe care o aveam. Acum nu mai sunt așa. Acum sunt suspicioasă, nu mai am încredere în oameni și nu-mi mai dau voie să fiu la fel de umană ca înainte. Unii ar spune că am devenit mai selectivă, eu cred că mă protejez doar. Am trecut, în sfârșit, de la stadiul de copiliță inocentă la cel de femeie matură, conștientă de perversitatea lumii.

Aș fi băgat mâna în foc, aș fi putut să jur și nu m-aș fi îndoit nicio clipă. Aș fi fost capabilă de multe. Eram convinsă că pot avea încredere și că trebuie să am încredere pentru că nu îmi dăduse niciodată motive să mă îndoiesc. Nu mi-a dat niciun motiv până într-o seară de vineri când lovitura de grație m-a marcat atât de profund încât vor avea de suferit toți oamenii din viața mea, prezenții și viitorii pentru că nu mai am încredere.

Am senzația că toți oamenii duc vieți duble și că majoritatea cumpără sau se lasă cumpărați cu bani sau prin sex. Nu mai au coloană vertebrală nu mai sunt în stare să-și respecte semenii și sentimentele, iar încrederea încrederea și sinceritatea sunt date necunoscute pentru mulți dintre noi. Cu toții am fost și suntem încrezători și sinceri până la un moment dat. Până când vine un drac de om care schimbă complet datele problemei și cursul firesc al vieții.

Și până la urmă, în cine să mai ai încredere?! Încrederea se câștigă greu și se pierde ușor!

Nu trăiesc în frică, trăiesc în siguranță!

Cât de cârpă poți să fii?!

Dur titlul – cât de cârpă poți să fii – nu-i așa?! Ei bine, ești o femeie cârpă dacă dai voie bărbatului să te trateze ca pe o haină veche. Îți asumi rolul de femeie cârpă atunci când te face de rușine public, când te înjură public sau în particular; când te înșală fără să mai ascundă acest lucru; când te lovește sau pur și simplu, când se comportă cu tine ca și cum ai fi un cățel, adică îți dă dragoste cu lingurița și afecțiune cât să nu-ți pierzi interesul. Nicio femeie nu ar trebui să accepte un astfel de „tratament”. Dacă bărbații au orgoliu și mândrie și TU ar trebui să ai stimă și respect de sine. Nu accepta așa ceva, indiferent cât de mult l-ai iubi.

Aia nu e iubire atunci când zi de zi îți subminează sinele și te face să te simți un nimic. Tu NU ești un NIMIC! Meriți respectul cuvenit. Meriți să fii tratată cu blândețe, considerație, dragoste și așa mai departe. Dacă într-o relație nu există respect și o comunicare decentă, atunci aceea nu mai este o relație. Clar nu! Ești făcută curvă, ți se reproșează vrute și nevrute sub motivul geloziei; ești proastă pentru că nu îl înțelegi; nu ești bună de nimic, pentru că nu ești în stare să-i ghicești poftele; ceri voie ca să ieși în oraș cu prietenii, pentru că amicii nu îl plac pe el sau el nu-i place pe ei; îți impune să-ți vizitezi mai rar mama, pentru că ea se bagă în relația voastră. Limitele, reproșurile și jignirile sunt la ordinea zilei. Atunci de ce mai stai cu el? Ce te orbește atât de tare încât să rămâi tot acolo?

Ți-a spălat creierul și prin urmare ești o cârpă! Dar stai liniștită, într-o zi, oricât de uzată ar fi cârpa, oricât de ruptă, de murdară și de găurită ar fi ea, dacă o speli, o bagi puțin la clor și o clătești cu balsam, s-ar putea ca zdreanța să-și recapete strălucirea de odinioară. Deșteaptă-te, femeie! Nu, n-am de gând să-ți recit imnul! Doar te provoc să renunți la a mai fi găina călcată și bătută de „cocoș”. Leapădă-te de gândirea îngustă și renunță să mai crezi – mă iubește, dar așa e el, nu se poate schimba! Ba se poate schimba! Problema este că nu vrea, iar tu continui să-i permiți orice, fiind EXTREM de sigură că te iubește, dar așa e el – puternic – al naibii să fie el!

Fii o cârpă în continuare, iar el o să șteargă cu tine pe jos până când o să apară o femeie ADEVĂRATĂ. O femeie care să îl provoace și care să îi stârnească ACEL interes și ACEA curiozitate pe care tu, îndobitocită fiind, nu mai poți să le trezești în el. Bărbații așteaptă să fie puși la respect! N-ai crede, nu-i așa?! Eh, mai învață! Ca să te respecte, trebuie să te faci respectată! O femeie adevărată își cunoaște locul și știe să și-l câștige într-o relație. Fiind cârpă, nu faci altceva decât să grăbești sfârșitul relației. Un bărbat inteligent nu înjosește, iar o femeie deșteaptă, care se prețuiește, nu acceptă să fie înjosită și umilită. Oricât de mult l-ai iubi și oricât de bine ar face sex (nu dragoste!), ca să nu spun, oricât de bine te-ar fute, TREBUIE să fii femeie, nu cârpă!

Domnul misterios și relația bărbat-femeie

Domnul misterios și relația bărbat-femeie

Domnii misterioși trag la mine. E dovedit științific. Bineînțeles că glumesc, numai că… uneori, am plăcerea de a da peste un om care să mă stimuleze intelectual. Atunci iau naștere aceste articole. Într-un fel sau altul găsesc inspirația în discuții și dezbateri care mă stimulează nu doar să gândesc și să-mi doresc să mai schimb câte ceva la mine, dar și să scriu despre aceste „probleme”.

Domnul misterios m-a întrebat – Ai și tu impresia că ceva a dereglat la un moment dat relația firească bărbat-femeie?

Răspunsul a fost – DA! La cât de rar întâlnită este dragostea, sigur ceva a stricat relația bărbat-femeie. Dar nu știu ce anume a dereglat firescul relațiilor. Nu știu când s-a produs această dereglare și nu știu dacă mai poate fi reglată în vreun fel.

Adevărul este că trăim într-o lume în care atracția fizică este mai importantă decât iubirea. Cei mai mulți oameni vor să se distreze, vor să simtă pericolul, să le curgă prin sânge pasiunea; foarte puțini sunt capabili să-și ia un angajament serios, să se înhame într-o relație deplină, bazată pe iubire, încredere și fidelitate. În fond, cine și-ar dori o relație adevărată când totul în jur este nesigur, când ispita este la tot pasul și avem din ce în ce mai puțină voință?! De frica suferinței, oamenii fug de iubire și aleargă după împlinirea sexuală. Este normal așa?!

Domnul misterios a venit, însă, cu o completare mult mai complexă – Acum culegem roadele revoluției sexuale care a transformat bărbatul și femeie din ființe complementare în competitori. Acel nivel de empatie și cunoaștere profundă nu se mai atinge pentru că totul este eclipsat de cunoașterea fizică, de sexul ca divertisment. Pe de altă parte, sunt convins că sunt multe fete care încearcă să fie cât mai dezirabile și disponibile sexual din naivitate, crezând că așa câștigă atenția și respectul bărbatului. Cu alte cuvinte, ne comportăm după standardele cerute de societate, dar în sinea noastră vrem exact opusul. Bărbații, cretini și lipsiți de onoare, voință și dominați de patimi caută și pretind femeilor respect și devotament. Iar femeile, vulgare și masculinizate, vor să demonstreze că „pot”, că sunt independente și reușesc tot ce își propun, dar care simt nevoia unui bărbat afectuos.

Există cumva o rezolvare? Probabil că există, dacă ne-am dori mai mult o iubire deplină și am învățat să ne dăruim complet. Dacă am pune mai puțin baza pe sexul ca divertisment și ne-am dori mai mult o familie, atunci poate că lucrurile s-ar îndrepta și ar fi mai puțini oameni singuri. În cartea „Feministul și noua ordine mondială”, Henry Makow, autorul, a dat o definiție foarte interesantă relației dintre bărbat și femeie, ca ființe complementare. Iată un scurt fragment din carte:

„Feminitatea are drept trăsătură definitorie iubirea unei femei pentru soțul, copiii și familia ei. Masculinitatea are drept trăsături definitorii puterea și spiritul de conducător. Puterea bărbatului este afrodisiacul suprem pentru femei. Bărbații în mod firesc tânjesc după putere. Femeile vor dragoste. Astfel, contractual heterosexual (căsătoria) presupune schimbul dintre puterea femeii și puterea masculină, exprimată sub forma iubirii. Femeile îi fac pe bărbați puternici, încredințându-le puterea lor în schimbul dobândirii iubirii. Căsătoria canalizează puterea masculină pe o cale socialmente constructivă: construirea și sprijinirea familiei. Femeile „nu pot” avea totul. În sfera personală ele trebuie să aleagă între dragoste și putere.”

Concluzia: Bărbații și femeile trebuie să facă schimb de putere, nu să-și confrunte puterile, doar așa relația bărbat-femeie se va regla!

Bărbații plătesc pentru sex! Dar cum ar fi să plătească și femeile?!

Bărbații plătesc pentru sex! Dar cum ar fi să plătească și femeile?! Nu este niciun secret pentru nimeni faptul că unii bărbații merg la dame de companie! Bineînțeles că unii neagă cu vehemență sau refuză ferm ideea de a plăti o femeie pentru a face sex. Însă mai devreme sau mai târziu, toți plătesc! De ce o fac?! Din curiozitate, pentru că le pică cu tronc o anumită femeie, pentru că n-au încotro sau pentru că vor să încerce și asta, măcar o dată în viață. Dacă nimerești o cocotă pricepută, s-ar putea să ai parte de o experiență inedită, care să-ți schimbe total percepția despre sexul plătit și sexul din dragoste.

       Nu strâmba din nas! Într-un fel sau altul cu toții plătim pentru sex, mai ales tu, dragă mascul alfa. Nu te mira! O să-ți explic! Ai o iubită pe care o iubești și o respecți. Ca orice femeie, trebuie stimulată. O scoți în oraș, îi cumperi flori, îi oferi cu dragă inimă diverse atenții și cadouri, îi mai dai bani de o geantă, o duci în vacanță și câte și mai câte. Cumva plătești pentru sex! Îi satisfaci capriciile, îi faci poftele, îi demonstrezi că o iubești și este importantă, iar ea îți sex oricând vrei. Cu cât ești mai drăgăstos și mai atent, cu atât ea își va deschide mai des picioarele. Indirect plătești și tu pentru sex și s-ar putea să ieși chiar mai în pagubă decât acela care oferă o anumită sumă unei dame. Diferența este că damele sunt puțin mai oneste decât iubitele.

       De ce este dama de așternut mai onestă? Pentru că îți spune direct suma, nu percepe comision extra, nu are așteptări, nu te stresează, nu îți dă bătăi de cap, nu îți face probleme, nu te presează, nu îți face reproșuri, nu te jignește, nu te minte, nu te înșală. Ba mai mult decât atât, în pat își va da toată silința să te satisfacă și să îți satisfacă orice capriciu și fantezie sexuală. Ea nu așteaptă să o îmbrățișezi după, nu trebuie să-i spui că ți-a plăcut (ea știe deja, pentru că este profesionistă), nu te va minți că o doare, nu va suferi de migrene, nu trebuie să-i spui te iubesc, nu trebuie să o suni după! Bineînțeles că nu te încurajez să plătești pentru sex, nu-ți spun să faci din asta o obișnuință, ceea ce încerc să fac este să te conving să NU mai condamni damele de așternut și să nu te mai dai cocoșul care NU plătește! Ba plătești, într-un fel sau altul plătești! Și la un moment dat vei ajunge în patul unei cocote. Poate că nu acum, dar vei ajunge. Never say never! Și nu uita, dacă plătești o femeie pentru sex nu înseamnă că ești mai puțin bărbat sau că asta te transformă într-un pervers! Deloc! 😛

         Bun, dacă am clarificat lucrurile cu bărbații trec la femei acum. Draga mea, spune-mi sincer, cum ar fi dacă ai plăti un bărbat pentru sex?! Te-ai gândit vreodată? Te rog să nu fii ipocrită. Nu strâmba din nas nici tu. Știu ce vei spune – bărbații plătesc pentru sex, nu noi, femeile! Adevărat. Dacă ne luăm după statistici, procentajul bărbaților care plătesc pentru sex este mai mare decât procentajul femeilor care dau bani bărbaților. În România nu se poartă prea mult această metodă în rândul femeilor. Sau dacă se poartă, este un subiect tabu. Nicio femeie nu o să recunoască faptul că a plătit pentru sex. Dar am văzut o grămadă de cazuri în care femeile își întrețin iubiții. De ce îi întrețin? Din diverse motive. Tipul ori n-are job, ori este un incapabil și nu poate să-și țină un loc de muncă, ori e prea bun pentru a sta pe un salariu minim pe economie, ori e liber profesionist și face bani din an în Paște, ori pur și simplu ăsta îi e obiceiul – să trăiască de pe urma femeilor. Ei bine, aceste doamne și domnișoare plătesc pentru sex. Nicio femeie normală la cap nu și-ar întreține iubitul la nesfârșit. Înțeleg să accepți situația o perioadă, să-l susții, să-i fi alături, dar dacă el nu-și dă silința să miște ceva, atunci altul la rând. Deci, până și femeile plătesc pentru sex. Dacă accepți situația de a-ți întreține iubitul, asta înseamnă că tipul prestează bine. Nu-mi spune că-l iubești de nu mai poți pentru că nu te cred. E ceva mai mult. Este vorba despre plăcerea carnală, sex and guilty pleasure! 🙂

         Închei subiectul acestor cazuri izolate sau nu. Și vreau să te întreb, draga mea cititoare, cum ar fi dacă ai plăti pentru sex? Nu te încântă ideea? Și nu, nu mă refer la enșpe ore de stat în penis, nu mă gândesc la perversiuni, nu mă gândesc la fantezii aplicabile doar cu un străin, nu mă refer la un taur comunal cu o bărbăție de 30 de centimetri (horror), ci mă gândesc la o experiență INEDITĂ! Ceva ce nu cred că vei putea trăi vreodată cu soțul sau cu iubitul tău.

        Hai să îți propun un scurt exercițiu de imaginație! Gândește-te că ai în fața ta zece bărbați frumoși, exact genul tău. Dintre toți, alegi unul singur sau doi, după cum te ține buzunarul. Discuți cu el, faceți un târg – îi spui ce vrei, iar el îți spune câți bani vrea pentru munca prestată și faceți o înțelegere! Îl alegi, îl iei, luați o camera la hotel și dați drumul fanteziei. Imaginează-ți ce fabulos ar fi să te culci cu un bărbat cu care nu trebuie să-ți dai silința, de care nu trebuie să te rușinezi, care nu are așteptări și pe care nu trebuie să-l impresionezi cu NIMIC. Partida asta de sex este pentru tine. Doar sex și atât, fără să-ți pese de sentimentele lui, de sufletul lui, de părerile lui și de așteptările lui. Fără să te temi de ziua de mâine și fără să te gândești: oare i-a plăcut, oare mă va suna mâine, oare o să mă mai căute, oare a fost bine și pentru el, oare m-am ridicat la înălțime, oare l-am satisfăcut?! Nici nu contează dacă lui i-a plăcut sau nu! Trebuie să-ți placă ție! Tu să te simți bine! Știi vorba aceea – clientul nostru, stăpânul nostru.

        Dacă tot plătești, măcar să te simți super bine! Tu ești personajul principal. Nici nu mai contează dacă ai sau nu defecte fizice, dacă ești grăsuță sau slabă, frumoasă sau urâțică, sexi sau mai puțin sexi, deșteaptă sau proastă. O singură lege nescrisă este obligatorie, din punctul meu de vedere, atât pentru tine cât și pentru el – să fiți curați, sănătoși și să stabiliți clar dinainte termenii și condițiile înțelegerii. Tu oferi cât vrei și primești fără limită, căci de plătești pentru asta! Practic nu vei face altceva decât să-ți dai șansa la un orgasm neîngrădit sau mai multe, dacă tipul e bun! Dacă nu vrei, nu miști niciun deget, doar primești plăcerea și te bucuri de ea. Însă ține cont de un lucru, gagiul este și el un bărbat, NU un robot. Cumva, dacă vrei să facă treabă bună, trebuie să îl stimulezi. Gândește-te pentru o clipă cum ar fi să fii satisfăcută așa cum îți place ție, cum vrei tu, cât vrei tu, în pozițiile preferate și așa mai departe. Și ca să știi, toată treaba pleacă de la creier.

        Atunci când are loc un contact sexual consimțit între doi adulți iubiți, amanți, prieteni cu beneficii, ce sunt ei oamenii au emoții și nu se lasă duși de val cu toată ființa. Au diverse temeri, complexe, inhibiții etc. și atunci nu reușesc să ofere tot ce știu și au mai bun. În momentul în care plătești pe cineva, nu te mai gândești la nimic, tot ce vrei este ca banii pe care i-ai cheltuit cu el, să-ți asigure satisfacția meritată. Plătești pentru plăcere și nu mai contează absolut deloc părerile celuilat despre tine sau despre actul în sine. L-ai plătit, îl deții în acel moment și n-are de ce să facă nazuri. Înțelegerea e înțelegere! Dacă plătești un bărbat nu înseamnă că ești o curvă, nu înseamnă că nu ești în stare să cucerești un tip, nu înseamnă că ești egoistă, ci înseamnă că vrei să te simți extraordinar. Vrei să te rupi de realitate pentru o noapte sau câteva ore și clar vrei să uiți cine ești, de unde vii și încotro să te îndrepți.

Ce zici, ai fi în stare de o asemenea nebunie? 🙂 S-ar putea să-ți placă! 😀