Curvă în pat și doamnă în societate

Mi s-a spus de atâtea ori: „Femeia TREBUIE să fie curvă în pat, doamnă în societate și gospodină în bucătărie”. N-am înțeles niciodată de ce TREBUIE. De ce nu poate fi numai curvă, doamnă sau gospodină? Numai curvă, e rușinos și înjositor. Numai doamnă, e prea rece și frigidă. Și numai gospodină, e prea cuminte, poate chiar delăsătoare și de-a dreptul neinteresantă ca femeie. Oricum, Bubulina gospodina e doar una.

       Ei bine, mixul acesta este MUSAI necesar, cică. Altfel, femeia nu mai e femeie. Sau încetează să mai fie de trei ori femeie, habar n-am. Înțeleg ideea de a fi curvă și doamnă, dar de ce trebuie să fie și gospodină? Adică o trece dragostea prin stomac, însă poate găti și el, se poate ocupa și el foarte bine de cumpărături, nu? Și ce te faci atunci când se presupune că doamna este doamnă și curvă numai cu tine, și ea de fapt este curvă pentru toți bărbații pe care-i întâlnește. Ce te faci, ca bărbat, când îți iei o asemenea țeapă și ajungi să ții lângă tine femeie tuturor? Hm?

      Unii misogeni susțin că locul femeii e la cratiță. Ăhă nu serios? Pe bune? Hai să fim serioși! De fapt locul bărbaților este la cratiță! Ați văzut și voi, cei mai buni și mai renumiți bucătari sunt bărbați, așa că mai tăiați din locuri, femeia se potrivește oriunde vrea ea să fie, nu neapărat la cratiță. N-am o problemă cu gospodinele, bravo lor că se îngrijesc de familie. Însă locul meu nu este la cratiță și nici la mop și nici nu va fi vreodată. Era să fiu domesticită odată. Era cât pe ce să pic în plasă. Dar m-am deșteptat la timp. Mi-am dat seama că nu sunt făcută să fiu o femeie supusă și nici nu aveam de gând să mă ofilesc într-o relație în care trebuia să fiu dominată. Și recunosc, îmi place să fiu dominată dar nu tot timpul, nu în viața de zi cu zi, nu în asemenea hal încât să cer voie să mă duc undeva sau să fac ceva. Decât cu un asemenea bărbat, mai bine singură. Singură, tânără și neliniștită.

       Căci da, decât curvă în pat, doamnă în societate și gospodină în bucătărie, mai bine femeie. Pur și simplu, femeie. Cu bune și rele. Cu virtuți și defecte. Cu nebunii și obsesii. Cu fantezii și fetișuri. Tânără și liberă, dispusă să iubească și să se lase iubită ori de câte ori i se ivește ocazia. Nu-mi place încadrarea femeilor într-o anumită tipologie. Nici eu nu încadrez bărbații în anumite tipologii, chiar dacă unii sunt prea proști, alți sunt doar boi și unii chiar nepricepuți în ale amorului. Am impresia că se așteaptă prea mult de la femei și prea puțin de la bărbați. Puțini sunt bărbați adevărați. Puțini dau totul în intimitate, puțini se dăruiesc pe de-a-ntregul, puțini iubesc cu adevărat, puțini respectă și puțini țin cont de dorințele femeilor. Sau poate am întâlnit eu numai specimene care cer mai mult decât oferă. Însă trebuie să recunoaștem, societatea are mai multe pretenții de la o femeie decât de la un bărbat.

      Ea nu își poate trăi viața liber și neîngrădit pentru că automat este catalogată ca fiind curvă. În vreme ce un bărbat care a avut numeroase femei este perceput ca fiind șmecher sau experimentat; femeia care a trecut prin patul multor bărbați este numită târfă! Unde mai este egalitatea în drepturi? Unde mai este egalitatea dintre un bărbat și o femeie? Vă spun eu, încă nu este egalitate între femeie și bărbat. Mai sunt și femei curajoase care își trăiesc viața după bunul plac, însă societatea o critică asupru. Femeile măritate, „la locul lor”, se tem să-și lase bărbații în preajma lor, iar bărbații le tratează ca pe niște bunuri consumabile. Ei nu-i chiar așa, și CURVELE AU SUFLET. Și până la urmă, de ce le spunem curve? Sunt femei! Fac ce vor până la urmă. Fiecare este dator să-și trăiască viața după cum vrea, chiar dacă e bine sau nu. Până la urmă toți ne plătim „păcatele” mai devreme sau mai târziu și nimeni nu le plătește în locul nostru.

        Eu zic să nu mai aveți așa multe așteptări de la femei, să nu le mai încadrați în nicio categorie, lăsați-vă surprinși de frumusețea lor și iubiți-le așa cum sunt! Pentru că merită și în fond suntem născute pentru a fi iubite!

În drumul spre dormitor…

Ceea ce numesc eu astazi frumusete, pentru altii poate parea banal. Acum ceva timp as fi fost si eu in stare sa merg pe strada goala sau aproape goala. Ma simteam nebagata in seama. Credeam ca a fi femeie, cu sanii la inaintare, e o treaba mega, super wow. Credeam ca altfel un barbat nu ma poate observa. N-aveam picioare de fuste mini, dar aveam niste sani mari si provocatori, ca doua pere coapte ce abia asteaptau sa fie devorate, pe care ii scoteam mereu la iveala. Purtam bluze exagerat de decoltate, alteori nu-mi luam sutien, numai pentru ca sfarcurile sa-mi strapunga tricoul si astfel barbatii sa VADA mai bine. Hm eram fraiera, habar n-aveam eu ca barbatii care observa astfel de femei, nu fac altceva decat sa le trateze ca pe niste obiecte. Dar si eu eram un obiect, ma purtam ca atare. Nu prea voiam sa fiu o femeie inteligenta, ci o femeie dorita. De parca sex appeal-ul tine de cald si de foame. De parca sex appeal-ul naste dragostea. De parca o femeie nu poate fi sexy si cu sanii acoperiti. Minte de adolescenta cu capul in nori. Minte de adolescenta care se desconsidera si credea ca nu poate trezi interesul decat cu sanii pe-afara.
Si-am tot dus-o asa, goala si la propriu si la figurat, pana m-am saturat sa mai fiu in preajma unor barbati de doi lei. Cand am inceput sa ma imbrac si sa ma apreciez, viata mea a luat o alta turnura. Nu ma mai observau tipii frivoli, ci cei care chiar isi doreau sa vada ce am dincolo de haine si de carne. Cam atunci am descoperit si eu adevarata afectiune. Atunci am inteles ca barbatului ii place sa seduca, nu sa ia de-a gata. Atunci am inteles ca barbatului ii place sa descopere, nu sa vada totul din prima. Atunci am inteles ca barbatului ii place sa cucereasca, nu sa aiba o femeie care i se ofera pe tava. Sigur ca n-o refuza nici pe cea in costumul Evei, dar nu si-o va dori vreodata langa el ca fiind iubita oficiala. Vampele stau ascunse de ochii lumii. Vampele nu sunt doamne in societate si nici mame bune. Cel putin asa cred unii barbati, n-o sa iasa in lume prea des sau prea mult timp, cu una care tot ce stie sa faca este sa-si arate si sa-si departeze cracii.
O femeie demna de luat in seama este curva in pat, doamna pe strada si o buna gospodina in casa. Sigur ca nu toaaaate suntem gospodine, dar macar curve si doamne, toate ar trebui sa fim. Dar macar curve sub acoperire, sa nu se vada in haine, in machiaj sau in atitudine. Pe strada si in lume, totul cu masura si decenta. Cu el in pat, suntem libere sa fim si fiare, nu ne va sti nici vantul nici pamantul. Sau bine, poate vreo doi-trei prieteni de-ai lui si doua-trei prietene de-ale noastre, dar in rest NIMENI.
Si da, dezbracatul nu mi-a adus fericirea si nici imbracata pana-n gat n-am cunoscut-o. Dar macar intr-o forma decenta, am reusit sa ma fac remarcata nu numai ca fiinta sexuala, dar si ca una spirituala si inteligenta. Macar acum nu mai sunt un obiect, ci o femeie cu care se poate iesi si pe strada. Si cand ma uit dimineata in oglinda, sunt multumita de ce vad. Sunt o femeie intreaga, NU o femeie ciuntita de mai multi barbati, avuta de mai multi, dar in fond nedorita de nimeni. Sunt a cui vreau eu sa fiu! Sunt Dama Fara Secrete si cine este in stare sa vada frumusetea mea dincolo de maldarul de haine, are drumul liber si spre dormitor.