Hai să-ți ghicesc în cărți!

Îmi spune:

– Hai să-ți ghicesc în cărți. Știu să dau în cărți. Vrei să-ți ghicesc?

Instant îmi vine în minte numele lui și mă gândesc: ce-o fi fost în capul lui, mă? Bântui-ți-aș creierii, Xulescule!

Mă uit la ea chiorâș, ridic din sprânceană și îi răspund:

– Sună tentant, dar mai bine nu. N-ar fi prima dată când apelez la astfel de chestii. Mi s-a ghicit în cărți și în cafea, mi-am făcut harta orară și astrograma. 90% din preziceri se îndeplinesc, dar sunt cele care depind de mine. Cele 10% care nu țin de voința mea, nu se îndeplinesc.

Harta orară se folosește pentru a afla răspunsul la o întrebare. Întrebarea trebuie formulată simplu, astfel încât să se poată răspunde cu DA sau NU. Pentru ridicarea hărții orare este nevoie doar de locul în care te afli în acel moment.

La un moment dat trebuia să demarez un proiect cu cineva și, pentru că niciodată nu mă pot aștepta la ceva stabil și sigur din partea lui, am apelat la un astrolog pentru a-mi face harta orară. Întrebarea a fost: vom reuși să realizăm proiectul X împreună? De data aceasta va ieși ceva bun din apropierea noastră?

Și răspunsul astrologului:

Draga mea, pentru a răspunde la întrebarea ta, am ridicat această hartă orară.

Aici tu ești simbolizată de Marte, planeta ce guvernează Ascendentul, iar el este simbolizat de Venus, planeta ce guvernează Descendentul. Cosemnificatoarea ta mai este Luna, pe când cosemnificatorul lui este Soarele.

Toate planetele voastre sunt undeva în Casa X și IX. Venus (el) este tocmai pe punctul de a intra în casa a IX și acest lucru arată colaborarea voastră pentru acel proiect. Faptul că planetele sunt aglomerate undeva în partea de sus a hărții arată că relația voastră se poate dezvolta în continuare, dar mai mult pe partea de colaborare profesională. Casa IX se referă la proiectul acesta. Este o discuție foarte frumoasă între voi, mereu a fost așa, o discuție elevată, poate chiar filozofică. Dezbateți subiecte interesante, poate religioase sau psihologice, oricum, cu o încărcătură spirituală deosebită. Genul acesta de discuții vă unesc. Acest lucru contribuie la apropierea voastră.

Nodul Nord apare în Casa IX și acest lucru arată că găsiți împreună satisfacție în discuțiile voastre. Cu cât discuțiile voastre sunt mai elevate și spirituale, cu atât relația voastră devine mai deschisă și vă cuprinde mai mult… vă cuprindeți mai mult. Însă cu cât vă aplecați mai mult spre viața de zi cu zi, spre amănunte banale, cu atât riscați să nu găsiți teren comun.

Amândoi simțiți o creștere și o satisfacție prin această colaborare, deoarece Nodul Nord, care arată norocul și șansa, se află chiar la mijloc între Lună (tu) și Venus (el).

Pe el îl pasionează acest proiect, poate că această idee v-a venit de curând sau el a găsit de curând o plăcere deosebită în a realiza cu tine acest lucru. Venus se află chiar pe cuspida Casei IX, el găsește subiecte interesante și cum Venus se află în semnul Racului, care este guvernat de Lună, el manifestă o apropiere față de tine, poate într-un mod pe care nu l-ai mai simțit până acum.

Tu vezi mai practic lucrurile, știi să organizezi totul, vezi detaliile. Nu trebuie să-i critici ideile deoarece riști să îl blochezi de tot. Și știi cum reacționează când îl blochezi. El vede situația mai global și împreună puteți realiza ceva nemaipomenit de frumos.

Colaborarea voastră merge înainte și are șansa de a fi dusă până la capăt. Luna se îndreaptă printr-un aspect sextil cu Venus și acest lucru poate să arate și faptul că vă puteți revedea. Au trecut totuși câțiva ani de când nu v-ați văzut. Tu ai sentimente pentru el și el are sentimente față de tine. Casa IX în care se află Venus arată și călătoriile îndepărtate, nu este o distanță mare între voi, iar el este dispus să scurteze această distanță.

Faptul că tu te-ai schimbat și ai corectat unele manifestări pe care le-ai considerat nepotrivite este un lucru bun, dar colaborarea voastră în viitor depinde în mare măsură de tine. Punctul norocului se află în Casa I care te arată pe tine. Este ca și cum ți-ai face singură norocul. Pe de altă parte, arată că șansa este de partea ta, deci iarăși o indicație că veți colabora frumos.

Realizarea proiectului depinde în mare măsură de tine, mai mult decât de el, deoarece Luna se află într-o Casă cardinală. Ambii semnificatori ai lui se află într-o Casă cadentă și, din acest motiv, acesta nu are forța de a lua decizii. Tu ești cea care face lucrurile să se miște. Tu trebuie să-i dai indicații și să-l îndrumi.

Venus (el) se află în semnul Racului, guvernat de Lună. Acest lucru arată că el are sentimente foarte frumoase față de tine. Dar Venus este periculos de aproape de ieșirea din semnul Racului. Asta poate să nu însemne nimic, dar poate să însemne și că odată cu timpul el își va pierde interesul față de tine, în plan sentimental cel puțin. După ce va ieși din Rac, Luna va intra în semnul Leului guvernat de Soare. Cu alte cuvinte, el poate găsi alte interese personale mai presus de relația cu tine.

Ideea este să nu te avânți în această relație mai mult decât este necesar. Deocamdată lucrurile sunt bune și vă îndreptați spre mai bine. Ultimul aspect făcut de Lună înainte de a ieși din semnul Fecioară, unde este acum, este tocmai sextilul cu Venus, ceea ce este foarte bine. Apare șansa de a vă reîntâlni. Dar cum semnificatorii voștri nu sunt în Casele celuilalt, ci mai mult în Case ce semnifică discuții, spirit, profesie, nu te lăsa cuprinsă de speranțe sentimentale exagerat de mari. Deocamdată scopul reîntâlnirii voastre se pare că este elevarea în planul ideilor, prin discuții interesante ce lărgesc orizontul mental al fiecăruia.

Saturnul tău poate să îți dea tendința de a bloca personalitatea lui sau de a-i bloca șirul ideilor care ție ți se par nepotrivite sau banale. Trebuie să îl îndrumi cu blândețe, tu ești un profesor pentru el în această colaborare. Nu trebuie să-i dai sarcini prea grele, nici să-l critici prea mult. Chiar dacă el sare de la un subiect la altul și nu păstrează o consistență a gândirii, va trebui să te faci că nu observi acest lucru. În plan sentimental nu trebuie să devii posesivă sau să încerci să-l schimbi deoarece Plutonul tău face careuri cu Venusul și Martele lui.

Tu ai șansa de a repara relația prin schimbarea modului de a te purta cu el.

Au trecut câțiva ani de când am solicitat această hartă orară și evident că lucrurile nu s-au întâmplat așa cum îmi doream eu sau cum mi le imaginam eu. Proiectul n-a văzut niciodată lumina soarelui din mâinile amândurora. De ce? Cred că în mare parte din vina mea…

Asta nu înseamnă că îi contest calitățile astrologului, omul e genial. Chiar dacă proiectul n-a fost realizat, în harta lui au fost dezvăluite numeroase adevăruri și așa cum mi-a spus și el, norocul și-l mai face și omul cu mâna lui. Deci am dat greș pe mâna mea. Universul te ajută, îți favorizează terenul, dar tu ești jucătorul. Tu faci jocul. În momentul în care acționezi într-o direcție și lași impulsurile nervoase să te domine, schimbi și mama hărții orare și viitorul și tot. În acea clipă, la acea stare spirituală pe care o avem, lucrurile ar fi putut să funcționeze. Însă schimbându-mi strategia, totul s-a dus pe apa sâmbetei.

– Ți-ai băgat tu prostiile astea în cap. Tot ce îți voi ghici se va adeveri.

– Probabil, dar nu vreau să știu nimic despre viitor, trăiesc foarte bine și în trecut. Plus că sunt fericită cu viața mea de acum. Nu există dorință pe care să nu o îndeplinesc, dacă este cu adevărat importantă pentru mine. Mai mult decât în preziceri, cred în mine.

– Și totuși, poate te iubește cineva în secret.

– Cred că mă iubesc vreo doi în secret, dar niciunul nu vrea să recunoască. Unul mă strivește constant, iar altul se face că plouă… cică îmi imaginez eu.

– Hai să aflăm de ce ești strivită sau cum îl putem face pe celălalt să mărturisească.

– Nu, mulțumesc. Răspunsul este evident – permit tot ceea ce mi se întâmplă.

– Ceva nu e în regulă, îmi spune ea încercând să mă convingă.

– Ai perfectă dreptate. Dar soluția nu o s-o aflu din cărțile de tarot sau de care folosești tu. Soluția este chiar în fața ochilor mei și o văd în oglindă în fiecare dimineață. Eu sunt cheia, începutul și sfârșitul. Doar că, din când în când, îmi place să-mi las demonii să se joace cu ai lui. Cu ai lui sunt ai mei liberi și fericiți. Dar fiind demoni, se ajunge la harță, luptă și război. M-am tot întrebat de ce îl iubesc, de ce încă îl vreau, de ce sunt atât de nebună și necugetată cu el.

– Și ai aflat?

– Din păcate, da… dar nu mi-a plăcut ce am aflat. Așa că știu deja totul, mai departe ține doar de voința mea să accept și să aplic ceea ce cunosc.

– El știe de ce îl iubești?

– Nu cred. Mai bine du-te și dă-i lui în cărți. S-ar putea să îl intereseze răspunsul.

Domnul misterios și relația bărbat-femeie

Domnul misterios și relația bărbat-femeie

Domnii misterioși trag la mine. E dovedit științific. Bineînțeles că glumesc, numai că… uneori, am plăcerea de a da peste un om care să mă stimuleze intelectual. Atunci iau naștere aceste articole. Într-un fel sau altul găsesc inspirația în discuții și dezbateri care mă stimulează nu doar să gândesc și să-mi doresc să mai schimb câte ceva la mine, dar și să scriu despre aceste „probleme”.

Domnul misterios m-a întrebat – Ai și tu impresia că ceva a dereglat la un moment dat relația firească bărbat-femeie?

Răspunsul a fost – DA! La cât de rar întâlnită este dragostea, sigur ceva a stricat relația bărbat-femeie. Dar nu știu ce anume a dereglat firescul relațiilor. Nu știu când s-a produs această dereglare și nu știu dacă mai poate fi reglată în vreun fel.

Adevărul este că trăim într-o lume în care atracția fizică este mai importantă decât iubirea. Cei mai mulți oameni vor să se distreze, vor să simtă pericolul, să le curgă prin sânge pasiunea; foarte puțini sunt capabili să-și ia un angajament serios, să se înhame într-o relație deplină, bazată pe iubire, încredere și fidelitate. În fond, cine și-ar dori o relație adevărată când totul în jur este nesigur, când ispita este la tot pasul și avem din ce în ce mai puțină voință?! De frica suferinței, oamenii fug de iubire și aleargă după împlinirea sexuală. Este normal așa?!

Domnul misterios a venit, însă, cu o completare mult mai complexă – Acum culegem roadele revoluției sexuale care a transformat bărbatul și femeie din ființe complementare în competitori. Acel nivel de empatie și cunoaștere profundă nu se mai atinge pentru că totul este eclipsat de cunoașterea fizică, de sexul ca divertisment. Pe de altă parte, sunt convins că sunt multe fete care încearcă să fie cât mai dezirabile și disponibile sexual din naivitate, crezând că așa câștigă atenția și respectul bărbatului. Cu alte cuvinte, ne comportăm după standardele cerute de societate, dar în sinea noastră vrem exact opusul. Bărbații, cretini și lipsiți de onoare, voință și dominați de patimi caută și pretind femeilor respect și devotament. Iar femeile, vulgare și masculinizate, vor să demonstreze că „pot”, că sunt independente și reușesc tot ce își propun, dar care simt nevoia unui bărbat afectuos.

Există cumva o rezolvare? Probabil că există, dacă ne-am dori mai mult o iubire deplină și am învățat să ne dăruim complet. Dacă am pune mai puțin baza pe sexul ca divertisment și ne-am dori mai mult o familie, atunci poate că lucrurile s-ar îndrepta și ar fi mai puțini oameni singuri. În cartea „Feministul și noua ordine mondială”, Henry Makow, autorul, a dat o definiție foarte interesantă relației dintre bărbat și femeie, ca ființe complementare. Iată un scurt fragment din carte:

„Feminitatea are drept trăsătură definitorie iubirea unei femei pentru soțul, copiii și familia ei. Masculinitatea are drept trăsături definitorii puterea și spiritul de conducător. Puterea bărbatului este afrodisiacul suprem pentru femei. Bărbații în mod firesc tânjesc după putere. Femeile vor dragoste. Astfel, contractual heterosexual (căsătoria) presupune schimbul dintre puterea femeii și puterea masculină, exprimată sub forma iubirii. Femeile îi fac pe bărbați puternici, încredințându-le puterea lor în schimbul dobândirii iubirii. Căsătoria canalizează puterea masculină pe o cale socialmente constructivă: construirea și sprijinirea familiei. Femeile „nu pot” avea totul. În sfera personală ele trebuie să aleagă între dragoste și putere.”

Concluzia: Bărbații și femeile trebuie să facă schimb de putere, nu să-și confrunte puterile, doar așa relația bărbat-femeie se va regla!

Datorită sau din cauza lui…

Datorită sau din cauza lui...

Imaginează-ți doi îndrăgostiți într-un pat. Sau nu, și mai bine, imaginează-ți doi tineri care încă nu sunt îndrăgostiți, dar care sunt extrem de atrași unul de altul, aparent dispuși să investească într-un viitor comun. Se iubesc. Fac dragoste de fapt. Mușchii li se contractă de parcă ar ridica de zece ori greutatea trupurilor lor, respirațiile le sunt superficiale și sacadate, pupilele lor sunt dilatate, maxilarele încleștate, încheieturile strânse, iar inimile lor bat cu o putere de parcă urmează să explodeze. Nu se luptă, simt plăcerea. Dacă orgasmul nu ar fi atât de plăcut, probabil că existența oamenilor s-ar fi încheiat cu mii de ani în urmă.

Repet, fac dragoste, nu o să detaliez cum. Sublimul nu poate fi descris. În timpul orgasmului ea se trezi spunând:

Te iubesc!

El o privi cu ochii mari, îi sărută gâtul, apoi îi inundă interiorul cu propria-i sămânță sănătoasă. Imediat după acest eveniment, uluitor pentru amândoi, când ea nici nu își reveni în fire încă, o luă de mână, o ridică din pat și o dădu afară pe ușă, așa goală cum era. Nu avu nici bunul simț de a o lăsa să se spele de el, n-o lăsă nici măcar să se îmbrace. O dădu pur și simplu afară, pe strada pustie unde locuia el de ani buni.

Văzându-se afară, goală, simțindu-se deodată umedă, murdară și singură, încercă să-și acopere sânii și zona intimă. Era năucită. Nu înțelegea ce căuta în fața ușii lui. De ce o dăduse afară și de ce așa, de ce dezbrăcată, de ce într-un mod atât de crud și de violent?! Începu să îi bată cu putere în ușă, să îl strige, să îl roage să o primească înapoi însă nu primi niciun răspuns. De parcă el nu mai era înăuntru.

După ce îi bătu minute în șir în ușă, plângând în hohote și implorându-l să îi dea drumul, se lăsă pe vine, rezemată de ușa lui, și începu să plângă și mai tare. Se întreba: Unde am greșit? Ce am făcut? Ce n-am făcut bine? De ce se poartă așa? Nu îl mai recunosc. Nu e el! Ce s-a întâmplat cu el? Unde e el, cel pe care îl iubeam? Cine mi l-a luat? Dar în zadar își punea o mie de întrebări. El nu mai era același și nu o mai simțea la fel și nici ea nu avea să rămână neschimbată.

Trecând de la o stare la alta, ca o femeie rănită și confuză, încercă, fără niciun rezultat, să îl facă să-i deschidă ușa. Orice om are dreptul la trei încercări. O dată îl imploră, o dată îi ceru scuze pentru ceea ce făcuse greșit sau nu făcuse îndeajuns de bine, iar ultima oară îl jigni și îi reproșă vrute și nevrute, bătându-i cu picioarele în ușă. Dacă l-ar fi avut în fața ochilor, probabil că l-ar fi lovit. Sau poate l-ar fi îmbrățișat respirând ușurată Dumnezeu știe! N-avea să afle vreodată cum ar fi putut reacționa dacă el i-ar fi deschis.

În acel moment era înnebunită de supărare, era furioasă. Nici nu mai conta că era goală, la fel se simțea și pe interior. Strada ar fi putut să fie intens circulată, nu i-ar fi păsat. Pustiu cum era locul unde locuia el, la fel se simțea și ea. O vreme îl așteptă acolo. Ceva în sufletul ei încă o făcea să spere. Se așeză jos, pe preșul din fața ușii lui, ghemuită. La ce spera? Nici ea nu știa! Spera ca el să iasă din casă, din ascunzătoare. Spera să-l mai privească o dată în ochii. Să vadă dacă în interiorul lui se mai afla vreo frântură din bărbatul pe care îl iubise și de care se îndrăgostise nebunește cu luni în urmă. Dar el nu apăru și deodată strada se umplu cu oameni.

Unii au încercat să o ridice de jos, alții au vrut să o învelească, cei mai mulți i-au dat șervețele, o vedeau că plânge și suspină, îi citeau tristețea din privire. Însă ea îi refuză pe toți. Nu voia să primească nimic de la nimeni, nu voia să vorbească cu nimeni și nici nu îi păsa că o vedeau atât de sfârșită. Într-un final încetă să-l mai aștepte. Ce avea să mai aștepte?! El părea că intrase în pământ. Cu siguranță nu voia să mai dea ochii cu ea, nici măcar s-o mai audă. Așa că se ridică, își șterse lacrimile de pe obraji, își netezi părul, își îndreptă spatele și plecă.

Plecă printre străini, cu sânii fermi la vedere, cu pielea încă mirosindu-i a el. Lumea din jur îi părea mai vitregă decât niciodată. Toți se holbau la ea, la femeia tristă și goală de pe stradă. Își pierduse încredere în oameni. Dar nu își pierdu încrederea în ea însăși. Cu cât făcea mai mulți pași, cu atât era mai convinsă că în viitor n-avea să mai treacă niciodată printr-o astfel de dezamăgire. De ce? Pentru că nu avea să mai dea voie niciunui bărbat să o dezbrace în asemenea hal, să o deposedeze de orice fărâmă de voință, să-i fure respectul de sine și siguranța zilei de mâine. Femeia din patul lui fusese una, cea de pe stradă era cu totul alta. O femeie nouă! Puternică datorită sau din cauza lui!

Adevărul despre relațiile abuzive…

Adevărul despre relațiile abuzive

Relațiile abuzive au existat de când lumea și pământul, doar că sunt, oarecum, un subiect tabu. Femeile se feresc să admită faptul că au fost agresate fizic, verbal sau psihologic. Iar bărbații nu vor recunoaște nici în ruptul capului faptul că au fost jucați pe degete de câte o femeie periculoasă. Când vorbim de relații abuzive, în suferință pot fi atât femeile, cât și bărbații. Abuzul nu ține cont de sexul omului, ci de vulnerabilitatea acestuia în raport cu partenerul.

Credeți că există ceva mai rău decât agresivitatea și abuzul fizic? Probabil că veți spune NU! Ei bine, mai rea decât bătaia, este dominația psihologică. Dacă în urma unei bătăi femeia are capacitatea de a conștientiza că relația aceea nu este în regulă și cea mai bună decizie este să plece, pentru că ceea ce a început cu o palmă se va sfârși întotdeauna cu un pumn, în urma abuzului mental foarte târziu îți dai seama că ești dominat sau supus. În urma unei bătăi rămân vânătăile, rămân răni vizibile pe care le poți privi oricând în oglindă. Acele răni vor striga la tine să pleci, pentru că va fi din ce în ce mai rău. În schimb în urma abuzului psihologic, nu rămân răni vizibile și-ncepi să crezi că durerea din interior este din vina ta. Crezi că v-ați certat pentru că este ceva în neregulă cu tine. Începi să crezi că tu ești de vină, pentru că ți-a spus de o mie de ori să-ți schimbi comportamentul, că ești așa și pe dincolo, dar tu n-ai putut să te schimbi. Și l-ai provocat! Iar el a reacționat. A acționat în consecință. Sunt pure baliverne! Nu tu ești de vină! Nu tu ești problema!

Nu tu trebuie să-ți schimbi comportamentul, ci partenerul. Pentru că obsedat de control fiind, dominant până-n măduva oaselor, îți va găsi tot timpul nod în papură. Identificându-ți punctele slabe, va isca tot timpul supărări și certuri. Aceste certuri te vor viza întotdeauna pe tine. Te va face să crezi că tu ești problema, iar el luptă să te schimbe pentru binele amândurora. Adevărul este că ceea ce face el cu tine, nu este decât o modalitate de a se simți el bine, viu și întreg. Dacă nu ar mai avea o persoană pe care să o supună și să o îngenuncheze, smulgându-i voința; dacă ar îndrepta oglinda defectelor spre el, s-ar cutremura și-ar fi nefericit. Și decât să fie el nefericit, mai bine ești tu nefericită.

Abuzul psihologic este de o mie de ori mai periculos decât abuzul fizic. Și știi de ce? Pentru că puterea se află în mintea dominantului și atât timp cât nu îți dă un motiv palpabil să ieși din relație, o să rămâi acolo până îți dă sângele pe nas. Jocul acesta de-a dominația vizează sentimentele, iar cel supus este frecvent manipulat astfel încât să se simtă vinovat. Și atunci când te simți vinovat de ceva, cum naiba să mai pleci?! Cum să spui: „îmi bag picioarele, te las”?! N-ai cum să spui, mai ales când cel care te manipulează are o atât de mare influență asupra ta. Te va izgoni și te va chema oricând are el chef. Iar tu o să faci cum spune el, pentru că știe cum să te alunge și cum să te cheme înapoi.

Îți spală creierul. Îți anulează sinele. Îți adorme rațiunea și capacitatea de a vedea adevărul. Într-un fel te face să te simți specială, iubită și deosebită, însă în momentele tensionante, îți lasă senzația că ești un nimeni și ai o problemă gravă de personalitate. Te face să te simți vinovată, iar dacă tu te simți vinovată, o să rămâi lângă el până îți ajunge cuțitul la os sau până se plictisește el de tine.

Există însă o certitudine – nimeni n-ar trebui să accepte o relație abuzivă. Mai devreme sau mai târziu conștientizezi că ești manipulat și pleci. Problema este, însă, una singură, uneori se întâmplă să pleci cam prea târziu. Dacă a reușit să te marcheze atât de profund, tu nu vei mai fi acceași persoană după omul acela. Dar poți lupta să redevii tu. Îți poți pierde încrederea în oameni și pofta de viață, dar le poți redobândi.

Ceea ce tu trebuie să înțelegi este că nu tu ai fost de vină, cu toții suntem slabi în dragoste și cu toții ne deșteptăm la un moment dat. O relație abuzivă este o relație toxică. Aceea nu este iubire. Însă vei găsi un om special, cu care o să construiești, fără doar și poate, o relație adevărată. O relație în care ambii parteneri se iubesc, se respectă, se înțeleg și sunt pe picior de egalitate. Nimeni nu este mai presus de altcineva și trebuie să înveți să-ți acorzi nu doar locul cuvenit, ci și respectul cuvenit!

N-ai nevoie de un bărbat care să-ți spună că ești minunată! Tu ești specială și fără un astfel de bărbat lângă tine!

De ce te vreau și nu te alung?!

De ce te vreau și nu te alung?! Este o întrebare căreia i-am găsit răspunsul de mult. Nu te mira te vreau și n-ar trebui să găsesc nicio justificare. Și totuși o fac. O fac pentru că simt nevoia să o fac. Am o mulțime de motive logice și ilogice. Unele mai puternice și mai întemeiate decât altele.

De ce te vreau și nu te alung?! Pentru că ești! Pentru că în tine am găsit cumva, într-un mod aparte, neobișnuit, deosebit și deloc banal, reflexia propriului meu suflet.

Te vreau pentru că într-un fel anume și specific, semănăm. Providența ne-a adus în același punct, iar singurătatea și durerea ne-au apropiat. Avem dureri diferite, dar în fond, tot durere se cheamă.

Te vreau pentru că oricât de diferiți am fi, de nepotriviți, de departe și de complicați; oricât de bine sau de rău ne-am înțelege, există ceva între noi. Există o forță. Niciunul dintre noi nu a cunoscut numele acelei forțe și totuși, ea ne leagă și ne îndeamnă să înaintăm.

Te vreau pentru că ne-am susținut. Ne-am ajutat. Ne-am iubit. Ne-am detestat. Ne-am împiedicat de multe ori. Ne-am îmbrâncit. Ne-am lovit. Ne-am doborât. Ne-am izgonit. Și totuși iată-ne!

Te vreau pentru că nimeni nu trezește în mine ceea ce tu reușești dintr-un singur cuvânt sau gest.

Te vreau pentru că nimeni nu ajunge mai bine, mai adânc, mai fierbinte și mai intens la inima mea.

Te vreau pentru că doar tu mă cunoști, înțelegi, știi, faci și nu faci, fără să îți spun.

Te vreau pentru că mă auzi, mă asculți, mă accepți și mă vrei, oricât de multe nebunii, obsesii, temeri, greșeli sau gafe aș face.

Te vreau pentru că știi să te joci, mă amăgești, mă provoci, mă întărâți, mă ațâți, mă stimulezi, mă impulsionezi și mă motivezi.

Te vreau pentru că în tine am găsit fantezia, erotismul și dorința. Toate depășeșc cu mult limita cunoscută de oameni. Mereu am impresia că noi nu suntem oameni. Suntem atât de diferiți de restul lumii. Prin ochii noștri și prin sufletele noastre trec altfel lucrurile. S-ar putea spune că suntem speciali sau ciudați.

Te vreau pentru că totul între noi este inexplicabil. Pentru că nu poate fi povestit. Pentru că n-avem nevoie de părerea nimănui și pentru că nimeni și nimic nu poate să influențeze ceea ce facem sau nu facem.

Te vreau pentru că nimeni nu știe, nu ar înțelege și nu ar aproba legătura noastră.

Te vreau pentru că nimic nu e simplu. Pentru că nu câștig nimic ușor. Pentru că totul este o provocare și pentru că niciodată nu știu la ce să mă aștept.

Te vreau pentru că mă surprinzi. Pentru că adesea mă iei pe nepregătite și pentru că scoți la iveală vulnerabilitatea din mine. În brațele tale ador să mă simt vulnerabilă, slabă lipsită de voință și apărare.

Te vreau pentru că mă faci să simt. Pentru că trezești în mine emoția și pasiunea.

Te vreau pentru că mă faci să îmi fie dor, să tânjesc și să fierb.

Te vreau pentru că din prima clipă, atunci când ți-am văzut palmele, mi le-am imaginat pe trupul meu. Iar ele nu m-au dezamăgit ba din contră, m-au îmblânzit.

Te vreau pentru că mi-ai redat culoarea. Pentru că de când cu tine, totul a început să conteze și să capete importanță.

Te vreau pentru că tu m-ai făcut să privesc viața cu alți ochi. Pentru că mi-ai dat curaj și poftă.

Te vreau pentru că datorită ție m-am redescoperit și am decis să încerc din nou. Să am încredere. Să vreau. Să las trecutul în urmă și să încerc, fie ce-o fi.

Te vreau pentru că împreună cu tine și datorită ție, ziua de mâine poate să nu mai vină.

Te vreau pentru că m-ai învățat să prețuiesc clipa, momentul, secunda. Pentru că tu mi-ai arătat că nici timpul, nici spațiul nu mai contează atunci când într-o singură secundă reușești să cuprinzi în brațe toată fericirea și plăcerea lumii.

Te vreau pentru că atingerile tale mă electrizează. Pentru că degetele tale așază pe pielea mea fiori și emoție.

Te vreau pentru că săruturile tale sunt unice. Pentru că pe buzele tale se află o dulceață care până nu de mult, eu nu o cunoșteam.

Te vreau pentru că parfumul tău mă îmbată de la distanță. Pentru că ochii tăi mă intimidează și mă incită.

Te vreau pentru că mă încurci adesea, dar tot tu mă descurci.

Te vreau pentru că mă faci să tremur și pentru că doar pielea ta poate să îmi încălzească trupul.

Te vreau pentru că mă faci să râd cu poftă, cu glas. Știi tu, „veselia și soarele dimineții”.

Te vreau pentru că ai fost al meu și pentru că mai poți să fii.

De ce te vreau și nu te alung?! Te vreau pentru că ești și sunt.

Alungă-mă tu dacă vrei, dar mai bine decide-te să mă păstrezi în viața ta! Pentru acum, pentru un moment, pentru cât o să fie sau pentru cât o să dureze. Timpul și-a pierdut de mult valoarea și farmecul. Să nu mai măsurăm ceea ce avem în timp, să lăsăm forța căreia nu-i cunoaștem numele, să ne lege sau să ne dezlege!

Te vreau și nu te alung! Ce vrei să știi mai mult de atât?!