Te castrez pentru că nu te mai iubesc și nu-mi mai ești potrivit!

Te castrez pentru că nu te mai iubesc!

Te castrez pentru că nu te mai iubesc! Și știi cum o voi face?! Mișelește, fără ca tu să îți dai seama! De ce? Pentru că pot și pentru că habar n-am ce înseamnă să fiu într-o relație cu un bărbat pe care să îl consider egalul meu!

Te regăsești în paragraful de mai sus? Sunt sigură că o să negi! Conștientizezi că nu prea îl mai iubești, ai constatat că s-a schimbat și nu mai e ce-a fost, însă nu te consideri responsabilă pentru schimbarea lui negativă, nu-i așa?! Dacă ar fi devenit mai bun, ți-ai fi arogat meritele. Devenind mai nasol, te dai puțin într-o parte și spui că mama lui este de vină, că n-a știut să îl educe, să îl facă bărbat.

Nu realizezi cât rău i-ai făcut bărbatului tău, dar simți că nu mai e omul potrivit pentru tine. Cu toate acestea, tu în continuare îl castrezi, crezând că peste noapte se va transforma din broască în prinț. Ei bine, nu mai aștepta. Nu se va întâmpla. Nu va deveni bărbatul puternic după care tânjești. Culegi ceea ce ai semănat.

Te castrez pentru că nu sunt fericită!

Noi, femeile, am câștigat mult teren. Suntem puternice și independente financiar. Am ajuns să ocupăm funcții de conducere și, fie vorba între noi, dacă purtăm tocurile potrivite suntem capabile să mutăm și munții din loc. Însă ce facem cu toată această putere câștigată cu greu?! O răsfrângem asupra bărbaților noștri. Devenim autoritare și manipulatoare. Uite așa ne nenorocim bărbații care, în urmă cu ceva timp, păreau cei mai minunați de pe pământ.

Ai prins încredere în tine, foarte bine, dar nu emascula bărbatul! Când l-ai luat, ai știut cu cine ai de-a face. Faptul că acum îl consideri inferior ție, nu îți dă dreptul să îl traumatizezi și mai tare. Știu, poate că ai dreptate, poate că nu prea îi place munca, poate că nu aduce suficienți bani în casă, poate că n-are studii superioare, poate că nu provine dintr-o familie intelectuală sau prosperă, poate că nu este prea bun la pat, poate că nu este prea comunicativ, poate că nu îți oferă prea multă afecțiune, poate că nu te înțelege prea bine, poate că nu mai sunteți pe aceeași lungime de undă, poate că… nu mai este ceea ce ai tu nevoie.

Chiar dacă vrei să salvezi relația, nu vei rezolva conflictele cu el dacă devii stăpâna lui, dacă îl critici încontinuu, dacă ai pretenția ca el să facă doar ce spui tu, dacă îl jignești și îl umilești în speranța că se va trezi din adormire. Cu cât îl dojenești mai tare, cu atât mai broască va deveni.

Te castrez pentru că nu mă mai împlinește relația cu tine!

Unii bărbați se vor împotrivi și nu vor dori să fie comandați, alții vor intra sub papuc fără să facă prea multă zarvă. Orice alege el, tu oricum o să fii nemulțumită. Dacă se împotrivește, o să spui că e afurisit și că nu vrea să vă fie bine. Dacă se supune ție, o să spui că e un papă-lapte și o să-ți pierzi orice fărâmă de respect pentru el. Faptul că ești mai puternică decât el nu te transformă într-o femeie alfa, ci într-o frustrată nefericită. Nu te jignesc, însă te asigur că vei acumula frustrări și vei fi nefericită!

Nu te lăsa, continuă să îl corectezi, să îl dojenești, să îl critici și să îl jignește. Bagă-l în cutiuța ta imaginară a perfecțiunii. Îndeasă-l acolo. Ce dacă nu intră în ea. Tu străduiește-te! Cu fiecare insistență și cicălire a ta îl vei castra și mai mult, îl vei iubi și mai puțin. Și într-o zi te vei trezi spunându-i: Nu mai ești bărbatul de care m-am îndrăgostit! Păi n-are cum să mai fie când tu ai avut grijă să îl descompui puțin câte puțin, crezând că îl corectezi, crezând că îl vindeci, crezând că îl faci potrivit pentru tine.

Castrarea simbolică a bărbatului conduce la o mulțime de lucruri neplăcute pentru tine, distructive pentru el și nimicitoare pentru relația voastră. Tu, dacă ești fată deșteaptă, îl vei părăsi la un moment dat. Însă el riscă să devină alcoolic și impotent dacă nu va găsi puterea să îți facă față și să pună stop încercării tale de a-l emascula. Dacă nu e un bărbat prea răsărit, o să ajungă să te creadă și se va transforma într-un inutil pentru tot restul vieții.

Te castrez pentru că nu mai suntem potriviți!

Deconsiderările îi alterează stima de sine. Fără respect și stimă de sine personalitatea lui se va înrăutăți, iar tu o să îl placi din ce în ce mai puțin. Dacă la începutul relației stângăciile lui îți păreau amuzante, acum vor părea defecte insuportabile. Dacă la început adorai spiritul lui ludic, acum îți va părea imatur. Dacă la început îți plăcea latura lui artistică și creativitatea de care dădea dovadă, acum îți va părea un pierde-vară. Dacă la început părea șarmant cu o țigara și paharul de whisky în mână, acum îți va părea dezgustător. Dacă la început sexul cu el îți părea magic, acum vei simula orgasmul și vei invoca durerile de cap pentru a evita atingerile lui.

Așa că trezește-te, căci nu-i faci un bine criticându-l, ba chiar îl îngropi mai tare în neputința în care s-a afundat. Un bărbat strălucește în preajma unei femei care știe să îi stimuleze potențialul maxim! Așa că fie îl impulsionezi, fie îi redai libertatea. Bărbatul castrat nu e bărbat, e marionetă în mâinile tale și, fie vorba între noi, dacă ești o femeie mai libertină, vei sfârși înșelându-l. Și asta nu pentru că ești o femeie de moravuri ușoare, ci pentru că vei căuta un bărbat care să te stăpânească și care să îți îndeplinească fanteziile: atât pe cele de ordin sexual, cât și pe cele care țin de ideea de a fi într-o relație cu un bărbat perfect. Supriză! Bărbatul perfect nu există! Dar există bărbatul potrivit pentru tine!

Te castrez pentru că nu te mai iubesc… cam așa se traduce atitudinea ta față de el! Problema știi care este?! Castrarea lui n-are de-a face cu el sau cu calitățile lui, ci cu tine! Îl castrezi pentru că n-ai curaj să rupi relația, să rămâi singură o perioadă și să îți dai șansa de a întâlni bărbatul potrivit. Dă-i și lui voie să găsească femeia potrivită pentru el…

P.S. Vă recomand Karma Iubirii de Geshe Michael Roach pentru o înțelegere mai profundă a acestui subiect!

Sharing is caring!