Te iubesc (ne)condiționat?! S-o crezi tu!

Te iubesc (ne)condiționat?! S-o crezi tu!

Obișnuiam să-i spun adesea „te iubesc necondiționat”, însă nu eram sinceră cu mine și nici cu el. Deși puteam să bag mâna în foc că îl iubesc așa cum nimeni nu îl va putea iubi vreodată, mă credeam mai presus de orice altă femeie, și afirmam cu tărie și convingere că nu-mi doresc nimic de la el, în sinea mea tânjeam după o poveste cu happy end cu el. Speram că într-o zi o să îi pice vălul de pe ochi și o să vadă ce femeie excepțională sunt eu.

Adevărul este că nu se întâmplă niciodată asta. Oamenii se îndrăgostesc din prima clipă sau nu o fac niciodată. Iubesc sau nu iubesc. Timpul nu înseamnă nimic în această ecuație.

Blocată în „nemeritisme”, credeam că atât merit și nu am dreptul la mai mult. Așa mi-am indus ideea de a mă mulțumi cu puțin până când el și Dumnezeu aveau să mă răsplătească pentru buna mea purtare. Ce-i drept, făceam prostia și comiteam blasfemia de a-l considera Dumnezeul meu. Ei bine, noi, bărbații și femeile, nu suntem Dumnezeii nimănui și nici nu ar trebui să-i tratăm astfel. Nu este deloc în regulă să le punem pe umeri o asemenea povară și să-i urcăm pe un piedestal mult prea înalt pentru ei.

Partenerul nu este Dumnezeul tău. Nu te poți „ruga” la el sau de el ca să te facă fericită și nici n-ar trebui să te lași pedepsită de el. Nu este un zeu, nu are drepturi depline asupra ta, nu ar trebui să îi acorzi atât de multă putere încât să-ți influențeze întreaga viață. Fie că îl vezi ca pe un Dumnezeu punitiv sau ca pe unul capabil să îți îndeplinească toate dorințele, nevoile, așteptările și fanteziile, această gândire este profund greșită.

Admit. Eu nu știu să iubesc necondiționat, ba din contră, iubesc condiționat. Iubesc acel om pentru că văd în el capacitatea lui de a mă iubi din tot sufletul, chiar și în ciuda tuturor defectelor mele de care sunt mai conștientă decât îmi place să recunosc.

Și-mi pierd mințile după el și am impresia că nu pot trăi fără el. I-aș pune lumea la picioare și-aș fi în stare de multe sacrificii pentru fericirea lui… dar mai ales pentru fericirea mea. Dăruiesc pentru că vreau să primesc. Te iubesc pentru că îmi doresc să mă iubești.

Nu premeditez toate lucrurile astea, deși sunt capabilă să pun în aplicare multe șcenarii, însă folosesc același tipar în toate relațiile mele. Cunoștient sau inconștient, îmi aștept răsplata. La baza tuturor acțiunilor mele se află dorința de a fi iubită și de a iubi omul de care mi-e drag în acel moment. Sunt posesivă, egoistă și geloasă, iar aceste „calități” mă transformă într-o femeie și mai rea: una arogantă, narcisistă și distructivă. Nu sunt buricul pământului, dar îmi place să cred că merit să fiu centrul universului pentru un bărbat.

Știu că greșesc…

Din punctul meu de vedere, iubirea necondiționată nu există, însă printre noi divinitatea a presărat o formă de dragoste tare ciudată. Când omul iubit își dă arama pe față și îți arată cele mai groteși părți ale lui, iar tu încă simți că îl iubești din tot sufletul, îl accepți fix așa cum este și nici nu-ți dorești să îl schimbi, atunci s-ar putea spune că trăiești cea mai apropiată formă de iubire de cea (ne)condiționată.

Oamenii se iubesc mai ales la bine, când dau cu curul de asfalt, îndrăgostiții se cam rătăcesc unii de alții. Cine e capabil să fie lângă persoana iubită mai ales la greu, atunci acel om iubește aproape (ne)condiționat.

Nu poți fi convins că iubești pe cineva până când nu treci cu el prin focurile Iadului. După o partidă de sex toată lumea este fericită, toți sunt plini de iubire și toți visează la unicorni roz pe pereți. Important este să simți la fel chiar și după ce măștile au căzut. Dacă după toate relele pământului ești în picioare și încă mai ai puterea de a-l strânge în brațe și de a-i alina și iubi sufletul, atunci se poate spune că tu chiar iubești acel bărbat. Nu neapărat necondiționat, dar îl iubești.

Dincolo de toate barierele și nebuniile lumii, indiferent ce s-ar întâmpla între voi, oricâtă distrugere ar semăna în jur sau ar arunca asupra ta, tu știi că o să-l iubești mereu. El o să fie mereu în gândurile tale și în cel mai întunecat colț al inimii. O să îl ții ascuns, să nu cumva să știe cineva și să te acuze de demențeală cronică, dar o să existe mereu în venele tale și o să-ți mișune prin sânge indiferent câți ani vor trece. Și o să tresari de fiecare dată când îi vei auzi numele.

Vor fi momente când îți vei blestema zilele, dar iarăși o să te așezi, cu resemnare, pe marginea patului și o să-i șoptești în întuneric vorbe de dor sau reproșuri pe care el nu le va auzi niciodată. Pentru că nu este acolo să te audă și nici nu va fi. Dar tu vei învăța să îți lași amarul pe buza unui pahar cu vin și o să mergi înainte, trăindu-ți sentimentele pe care nimeni nu le poate înțelege, uneori nici măcar tu. Sentimente pe care nimeni nu le poate stinge, nici măcar un bărbat mai bun decât el.

Nu ții la un om pentru că merită. Dragostea n-are nimic de-a face cu meritele, însă ea rămâne fermă pe poziții chiar și atunci când omul iubit ți-a fărâmat coloana vertebrală și ți-a paralizat orice șansă la fericire cu el… sau chiar cu altcineva. Cu toate acestea, exact cum spunea și Sabina într-un comentariu la articolul anterior, nu te poți pune cu un om care nu te mai vrea și trebuie să îl lași în pace, dar nici el nu te poate împiedica să îl iubești în continuare.

Poți să ții la altcineva și să fii aproape fericită cu altă persoană, însă sentimentele încă să-ți fie dominate de dragostea pentru acel bărbat din trecutul tău. Chiar dacă face parte dintr-o poveste apusă și încheiată, ai depășit momentul și ai acceptat ruptura, omul acela rămâne dragostea vieții tale.

Și tu ești dragostea vieții pentru cineva… 🙂

Sharing is caring!

22 thoughts on “Te iubesc (ne)condiționat?! S-o crezi tu!

  1. „Dăruiesc pentru că vreau să primesc. Te iubesc pentru că îmi doresc să mă iubești”… Ce minunată ești!!!… Nu mai am cuvinte…. „Iubesc acel om pentru că văd în el capacitatea lui de a mă iubi din tot sufletul”… Asta chiar e tare, mi-au dat lacrimile sa știi… Pentru ca mi-am amintit, si pentru ca sunt bucuros ca mai sunt femei care gandesc așa… Splendid… Unic… Cu farmec aparte… Dulce si totuși ceva atât de puternic ca si esența lemnoasa din jurul fructelor exotice si dulci… Hmmm :-)…

    1. Pana sa ma ironizezi pe mine, poate ca ar trebui sa mai pui mana putin pe gramatica limbii romane. Sa nu mai fie nevoie sa iti corectez comentariile.
      Tu nu stii sa citesti printre randuri, baiete. Am recunoscut unde am gresit, am admis ca a fost profund gresit, am realizat ce era in neregula cu mine si fii convins ca nu voi mai repeta acelasi gen de iubire egoista.
      Dar repet, sunt de parere ca nu exista dragoste neconditionata intre un barbat si o femeie. Mereu avem anumite asteptari.
      Tu traieste in bula ta de cristal si lasa-ma pe mine asa defecta si „mimunata” cum sunt. 🙂

  2. Intenția mea nu a fost sa te ironizez, eu chiar am vrut să-ți fac un compliment, si îmi place articolul si sunt perfect de acord cu tine cu dragostea (ne)condiționată. Îmi pare rau daca s-a înțeles altceva, am învățat românește la 15 ani, străin fiind in această țară, mai sunt lucruri pe care trebe să le învăț la gramatică corect!!!… Sa ma ierți… Intenția mea a fost chiar bună, pentru ca sunt perfect de acord cu ce ai spus in articol, si am scos câteva rânduri care m-au impresionat. Cât despre bula de cristal, sper sa pot ieși din ea într-o zi.

  3. Dragostea e treaba femeilor, ele infrumuseteaza sau uratesc lumea. O femeie poate iubi pentru o vorba buna, un compliment sau o mangiere. Sau pentru bani chiar daca asta nu e dragoste din punctul meu de vedere. Eram la mare, valuri uriase (preferatele mele) si o fetita de 10 ani care statea in nisip pana la urechi, imi facea destainuri despre tatal ei: „Cum pot sa-l iubesc daca nu-mi cumpara tot ce vreau eu?” Am ramas cu gura cascata. Mi-am dat seama ca peste ani o sa fie o femeiusca data naibii. Cine o sa-i cumpere din ora in ora lucruri, o sa aiba parte de ea. Adica pe modelul: „degeaba ai bani, daca nu ai multi”, hi, hi. Si tot o intamplare: eram intr-un magazin, probam o rochie si eram fericita ca ma infrumuseta. M-am grabit sa o cumpar si vanzatoarea mi-a zis : „vedeti, sunt bune si rochiile astea la ceva, ne ajuta sa placem barbatilor. Ei isi fac treaba lor cu noi, iar noi ne facem treaba noastra cu ei” Asa, in simplitatea ei, a vazut relatia barbat-femeie ca doua linii paralele. Pentru ea nu exista impletire. Neconditionat iubesc doar parintii, mamele. Altfel, constient sau nu, intr-o relatie barbat-femeie functioneaza cererea si oferta. Dorinta fizica implinita, cheful de discutii si plimbarile frumoase vin atunci cand amandoi au parte de ceea ce vor. Greu e doar pentru oamenii care au vibratii sufletesti ridicate, cei care nu se simt acasa oricum si cu oricine. Conditionata sau nu, dragostea asta te face sa te simti viu si sa nu traiesti doar pentru instinctele primare.

    1. Și eu cred la fel, că doar părinții și copiii se pot iubi necondiționat, în rest totul se bazează pe acea necesitate de care ai pomenit tu într-un alt comentariu.
      Dragostea înseamnă viață! 🙂

  4. …deci fii atenta cum procedezi!…dimineata dupa ce te desparti de el si te duci in treburile tale,il uiti cu desavarsire.Nu te mai gandesti nici o clipa la el.Cand te intorci acasa,el fiind acolo,ca i-ai dat cheia, te comporti ca si cand nu l-ai cunoaste,adica…buna!…buna!…ne cunoastem de undeva?…intrebi tu!…el o sa fie surprins dar nu conteaza,important este ca incepeti sa va indragostiti din nou,adica o noua dragoste cu alt inceput.In felul acesta nu va veti plictisi niciodata unul de altul,ca nu aveti timp sa va cunoasteti foarte bine caci de fiecare data incepeti din alta parte!Succes!

  5. …asta merge daca i-ai dat tu cheia ta,daca iti da el cheia lui…il astepti tu pe pres!!!!:)))))

      1. Nu-i sparge geamurile, rupe-i inima! Poate nu se mai plictiseste in felul asta. E posibil sa te astepte si cu o cina romantica . Si bagati cheia sub pres, asa o sa para un bun comun. :)))

  6. Dama draga,ai avut vreodata senzatia ca atunci cand iti vezi iubitul…INTINERESTI…ca abia astepti sa te intalnesti cu el ca sa TE BUCURI???

  7. …te rog!!!…sa nu-mi mai spui niciodata”prietene”…daaaa???…nu am fost,nu sunt,nu voi fii prietenul tau niciodata,este imposibil!…un barbat si o femeie nu pot fi prieteni!….hay ca ti-am dat alta tema de blog!

Comments are closed.