Trezește-te, nimic nu durează!

„Aici, cândva, a fost iubire. Așa cum mă așteptam, nimic nu durează nici măcar sentimentele mele nu pot rezista timpului!”

Când eram mai tinerică, idealistă din fire fiind, credeam că dacă îți dorești ceva și muncești în acel sens, lucrurile chiar pot dura la nesfârșit, mai ales dragostea. Dragostea aceea până la adânci bătrâneți la care visam eu dintr-o naivitate care depășea cu mult limitele normale. Eram proastă? Nu eram proastă! Credeam în oameni! Credeam că ei sunt la fel ca mine și au aceleași nevoi ca mine! Credeam că ei acționează la fel de onest cum o fac eu! Însă nu oamenii sunt în fel și chip și de cele mai multe ori nu te poți încrede în ei și în bunele lor intenții. Când te aștepți mai puțin te înjunghie pe la spate și te rănesc cu sau fără voie!

Nu, nu suntem martiri sau victime. Suntem oameni. Unii s-au născut vânători, alții parcă au ieșit în lume pe post de pradă. Eu mă întreb, de ce ne vânăm? Suntem în război? Concurăm unii împotriva celorlați sau ne iubim și ne completăm? Cel mai mare drog pentru om este omul. Cel mai mare pericol al omului este omul. Cel mai mare prădător al său este tot omul. Dar când e omul om dezbrăcat de orice prostie, temere sau pornire distrugătoare? E vreodată om?

Unii dintre noi mai deschidem portița inimii și a vulnerabilității pentru o clipă. Îmi amintesc un moment în care am lăsat garda jos și am simțit bariera unui el aproape de pământ. A fost frumos aproape că am fost eu, iar pe el l-am simțit ca fiind chiar el însuși. Mai el decât va recunoaște vreodată. De parcă ne întorsesem la origini, în clipa în care amândoi eram oameni buni, fără gânduri necurate! Dar a durat o clipă și-odată ce clipa a trecut, obloanele au fost trase, întorcându-ne separat în întunericul nostru familiar unde senzația de gol reprezintă, totuși, siguranța zilei de mâine. De ce? Pentru că nimic nu durează, iar omul fuge de vulnerabilitate ca dracu’ de tămâie. Dacă nu iubești, nu poți fi rănit! Dacă nu investești, nu poți pierde! Pasivitatea este de o mie de ori mai ușoară decât asumarea. Uh, la dracu’, complicați mai suntem măi, nene!

Nimic nu durează! Nici dragostea nu durează la nesfârșit! Nici suferința nu durează la infinit – decât dacă ții cu dinții de ea! Nici relațiile nu durează o veșnicie – nici dacă lupți până la sânge pentru ele! Aventurile nu durează nici ele mai mult de o clipă! Încrederea oamenilor nu este nesfârșită! Bunătatea nu este un sac fără fund, până și în răutate mai intervine plictisul câteodată! Nimic nu durează! Timpul mătură tot! Timpul șterge tot! Însă noi, oamenii, ne încăpățânăm și ținem cel mai strâns la piept ceea ce nu e menit să dureze!

Uite așa ne ratăm viețile și ajungem să ne doară permanent! Deși am vrea să trăim o viață de basm, adevărul este că nimic nu durează! Nu, nu este o realitate tristă! Reprezintă un nou început! Începe-ți viața acum!

Sharing is caring!