Triunghiurile amoroase „perfecte”

– Știi cum iau naștere triunghiurile amoroase „perfecte”? Îl întreb eu.

– Dă-mi numărul tău de telefon și haide să bem un vin rose împreună, îmi scrise el foarte sigur pe propriul șarm. Poate o să discutăm și despre asta.

Vrând să dau o notă amuzantă refuzului, i-am răspuns:

– Știi, numărul meu de telefon trebuie să îl meriți, trebuie să îl „cucerești”, trebuie să te străduiești puțin ca să ți-l dau. Și nu, nu pot să onorez… încă… invitația.

– I’ll try, îmi zise el.

Pe simpaticul domn l-am cunoscut în urăm cu câteva săptămâni la un eveniment. Ne știam amândoi din vedere, însă nu avusesem niciodată ocazia să ne cunoaștem cu adevărat. Când eu am ajuns, el era în „discuții” cu o prietenă foarte frumoasă pe care o am încă din copilărie. Odată așezată la masă, bineînțeles că am acaparat discuția și am devenit partenera lui de conversație, deși ochii încă îi străluceau atunci când îmi privea prietena. Mi-am dat seama că o place, însă sentimentul nu era deloc reciproc, așa că l-am lăsat să piară pe limba lui – în fond oamenii trebuie să dea singuri cu capul de pragul de sus, altfel nu-și învață lecția.

Cum se întâmplă de obicei, în primă fază, bărbații sunt atrași fizic și chimic de femeile foarte frumoase, femei cu care să se mândrească, potențiale soții cu care să-și întemeieze familii-trofeu. Dar ce se întâmplă atunci când apare una care, deși nu e cea mai splendidă femeie, seduce cu inteligența și cu felul ei vesel și exuberant de a fi?! Bărbații nu dau înapoi, ba chiar o vor și pe aceea. Ce, una în plus strică?!

În fond una frumoasă și cumințică, care nu este conștientă de calitățile ei indubitabile, face pereche de minune cu una mai puțin frumoasă, dar nebunatică. Așa iau naștere triunghiurile amoroase „perfecte” – din lăcomia bărbaților.

Bărbații sunt „hărpăreți”, nu e cazul să mă contraziceți. Sunt ca niște copii mici și egoiști care vor să încerce și să-și însușească toate „jucăriile” care-i atrag. Și nu sunt de condamnat, vor să fie fericiți și satisfăcuți din toate punctele de vedere. Oamenii au dreptul la fericire, însă este problema lor cum o „plămădesc”. Și până apare acea femeie completă, aleasa, o pot „construi” din mai multe „alese”.

Ei bine, lucrurile nu merg așa cu mine. A zburat puiul cu ața. Îmi place tipul și-i înțeleg „lăcomia”. În fond sunt unsă cu toate alifiile. Dar pentru că îmi place să mă joc și să câștig jocurile pe care eu însămi le inițiez, o să îi răvășesc puțin mințile. O da, a cam venit vremea să-mi revalidez calitățile.

Nu-mi va fi deloc greu să mă „joc”, suntem pe aceeași lungime de undă, avem multe puncte comune, trebuie doar să găsesc calea pe sub pielea lui. Trebuie să-i identific punctul cel mai slab și să profit de el – pentru binele amândurora, bineînțeles. Apoi o să vedem dacă o să mai aibă nevoie de încă o „aleasă”. O să mă „pun” pe el. 😀

Are și muza meritele ei, m-a învățat multe „chestii” utile în trecut. 😀

 

Sharing is caring!